Kilogramul de cartofi costă 3 lei, ar putea ajunge la 4 şi va costa tot atât, dacă nu mai mult, în 2012. EVZ vă prezintă cum a ajuns "a doua pâine a românilor" să rivalizeze la preţ cu fructele exotice.
În 2010, cultura de cartof a avut parte de condiţii meteorologice defavorabile atât în vestul, cât şi în estul Europei. Dacă în Olanda, Germania şi Polonia a plouat prea mult, în Ucraina şi Rusia a fost secetă. Ruşii au găsit o soluţie de avarie: au antamat deja întreaga producţie din Israel.
În România, "cine n-a aplicat 10-14 tratamente de mană, a cam pierdut cultura", spune directorul Institutului Naţional de Cercetare Dezvoltare pentru Cartof şi Sfeclă de Zahăr Braşov, Sorin Chiru. Mai mult, unii producători au pierdut chiar şi 40% din recoltă din cauza ploilor din perioada de recoltare. Cartofii au putrezit în pământ. În aceste condiţii, producţia în 2010 a fost de circa 3 milioane de tone, dintre care sub două milioane au ajuns pe piaţă internă.
Agricultorul a produs mai puţin şi s-a văzut nevoit să vândă mai scump. Mai ales că investise destul de mult în cultură. În 2010, litrul de motorină a ajuns la 5,5 lei, iar preţul tratamentelor fitosanitare a crescut, la rându-i, faţă de anii trecuţi. Subvenţia acordată pentru cartof a fost şi este de 8% (relativ mică).
Samsarii au luat cu 1 leu şi au dat cu 2
Chiar şi în aceste condiţii, producătorul a vândut cartoful la preţuri relativ modeste. În toamna lui 2010 pentru 0,70-0,80 de bani, pentru ca în primăvară să îl dea cu 1,10 bani. "Noi, la institut, am vândut în primăvară cu 1 leu, maximum 1 leu şi 10 bani. E mult faţă de anii trecuţi, acum trei ani cartoful pleca de la producători la 0,30 de bani. Dar eu tot nu îmi pot explica saltul de la 1,10 la noi la 2,50 sau chiar 3 lei în magazine", spune Chiru.
Plecat din curtea producătorului, cartoful ajunge exclusiv pe mâna intermediarilor. Aceştia au speculat rapid, gândind cam aşa: avem mai puţin de 2 milioane de tone pe piaţă, românii consumă peste 2 milioane, aşa că se poate umbla la preţ.
Cartoful de import, tot scump
Cei mai mulţi dintre fermieri au vândut producţia la 1-1,10 lei, puţini sunt cei care şi-au permis să depoziteze cartoful până acum şi să îl vândă la 2 lei. Mulţi au avut nevoie de bani pentru înfiinţarea unei noi culturi. "Acum, samsarii culeg roadele muncii agricultorilor", trage concluzia Ioan Benea, preşedintele Federaţiei Naţionale "Cartoful".
Preţul nu ar fi fost atât de mare dacă exista presiunea importului. Însă, cum producţiile au fost slabe în toată Europa, şi cartoful adus din străinătate a intrat cu preţ ridicat. Benea prevede pentru vara aceasta un preţ la tarabă de 1 euro/kg.
În această primăvară, unii agricultori s-au îngrămădit să cultive cartof, gândindu- se la profiturile-record ale celor care au produs totuşi peste medie în 2010. "Pare simplu: pui în pământ şi recoltezi peste cinci luni. Însă nu e aşa. Trebuie să ştii când să intervii cu tratamente, să dispui de utilaje", spune Chiru.
Investiţia în sămânţă a crescut
Deşi a existat acest val de nou-veniţi, a existat şi unul mai mare de agricultori care au renunţat la cultura cartofului. Potrivit lui Benea, suprafaţa cultivată cu cartof în 2011 nu va depăşi 150.000 de hectare, vinovat de această scădere fiind preţul ridicat al cartofului de sămânţă.
Sămânţa este o problemă mai veche, arată Chiru, suprafeţe cultivate pentru sămânţă scăzând de 5-6 ori în ultimii zece ani. În aceste condiţii, am ajuns să importăm sămânţă, la preţuri mari, această investiţie urmând să se regăsească în preţul cartofului în sezonul viitor. Unde mai pui că există şi suprafeţe în carantină, din cauza bolii numite putregaiul inelar.
Săgeata preţurilor: tot în sus
Ce se va întâmpla cu cartoful obţinut în 2011? În toamnă, vom avea o perioadă postproducţie cu preţ ceva mai scăzut (însă deloc redus, de 2 lei pe pieţe) pentru ca din decembrie 2011 să asistăm la o nouă scumpire şi la reatingerea nivelului de 2,5-3 lei, poate chiar mai mult.
"Preţurile produselor alimentare se vor menţine la nivel ridicat, poate doar la orez să asistăm la o scădere", prevede Chiru. Anul acesta, cei care au înfiinţat o cultură de cartof au investit în jur de 10-14.000 de lei la hectar. Cum producţia medie din România este de 15 tone la hectar, asta înseamnă că fermierul bagă în pământ între 70 de bani şi un leu pe fiecare kilogram de cartofi.
Recapitulând, anul acesta, fermierul a investit mai mult în sămânţă, preţul motorinei este tot ridicat, subvenţia e tot de 8%, substanţele necesare pentru tratamentul cartofului s-au scumpit, producţia medie la hectar nu se poate schimba peste noapte, iar suprafaţa cultivată e mai mică decât în 2010. În aceste condiţii, există şanse mici care preţul cartofului să fie mai mic la anul.
AM PUTEA EXPORTA 5 MILIOANE DE TONE
Cartoful bun e cel care încape în mâna gospodinei
Sorin Chiru vede trei soluţii pentru criza cartofului: una e la agricultori, alta în mâna statului şi una în mintea consumatorului. "Pentru 30-40 de bani la kilogram, agricultorii cumpără sămânţă de pe marginea şanţului", spune Chiru.
Rezistentă la dăunători, sămânţa certificată poate duce la producţii de 35- 40 de tone la hectar. În 2010, o exploataţie din Paşcani a produs 34 de tone de cartofi la hectar, potrivit revistei "Ferma".
Proprietarul a cumpărat sămânţă certificată, la 1,5-2 lei kilogramul. Dacă tot românul ar produce 34 de tone/ha, la o suprafaţă cultivată cu cartof de 247.000 de hectare (valoarea din 2010), am avea pe piaţă peste 8 milioane de tone. Cum consumăm două, iar o tonă e folosită la furaje şi sămânţă, am ajunge să exportăm cinci tone.
Soluţia din mâna statului e legată de crearea de mijloace de distribuţie pentru ca fermierii mici să vândă la consumator, nu la samsari. Consumatorii pot încuraja producţia internă, mai ales că, spune Chiru "avem condiţii de sol excelente, care duc la obţinerea unui cartof de calitate superioară celui din străinătate. Vorbesc despre valoarea nutritivă a cartofului, nu de dimensiune". Aici intervine opţiunea românului, care preferă cartoful mare, de multe ori din import. Chiru spune că e o alegere greşită: "Cartoful ideal e cel care încape în mâna unei gospodine".