George Maior, directorul SRI, a acordat „Evenimentului zilei” un interviu în exclusivitate, în care vorbește despre necesitatea ca românia să aibă o legislație care să reglementeze utilizarea cartelelor pre-plătite.

– Evenimentul zilei: Contextul internațional a cunoscut o dinamizare radicală în ultimele săptămâni. În ce măsură este afectată România de lipsa unei legislații care să permită un control eficient asupra situațiilor de acest tip? Este un lucru cunoscut că teroriștii se folosesc de cartelele prepay pentru a comunica, dar în România nu pare că se dorește acest lucru, sau oricum se întâmplă cu mare greutate. Cum se poate realiza o protecție antiteroristă eficientă în asemenea condiții ?

– George Maior: Din punctul de vedere al modului de comunicare folosit de diferite entități teroriste, este demonstrat de o vastă cazuistică, din păcate, faptul că persoanele implicate în activități cu caracter terorist au folosit și folosesc cu precădere, în majoritatea situațiilor, mijloace de comunicații care permit anonimizarea utilizatorilor. În această categorie sunt incluse și cartelele preplătite. Acestea sunt deseori utilizate și în derularea unor activități specifice criminalității organizate, în special cele cu caracter transfrontalier, cum ar fi contrabanda, traficul de droguri, traficul de persoane sau a unor alte activități ce pot constitui amenințări la adresa securității naționale. În context legislativ deficitar, situațiile rezultate din folosirea cartelelor telefonice preplătite la comiterea de acte anti- sociale sau fapte cu caracter penal ori contrare securității naționale au determinat apariția unor dificultăți în realizarea atribuțiilor specifice ale autorităților competente, au impus alocarea de resurse umane, material-financiare și de timp considerabile, pentru a identifica utilizatorii de reacredință. Aceste eforturi afectează eficiența autorităților atât în a preveni, cât și în a contracara astfel de activități. Instituțiile statutului, întocmai precum mediul privat, trebuie să se poată adapta rapid la impactul și consecințele determinate de folosirea pe scară largă a noilor tehnologii de către indivizi, grupuri sau chiar entități statale, care vizează exploatarea vul nerabilităților. Statele care nu reușesc să se adapteze la noile tehnologii devin tot mai vulnerabile pe măsură ce crește distanța dintre evoluțiile tehnologice și capacitatea lor de adaptare la aceste evoluții. Mă simt nevoit să arăt cu degetul spre cei care, în mod ipocrit, sacrifică libertatea fizică a cetățenilor utilizând argumente doar aparent morale. Este o formă supremă de fariseim.

– Există dovezi, sau măcar suspiciunea, că teroriștii vinovați de atentatul din Bulgaria din 2012 sau în alte state membre NATO sau UE au folosit astfel de cartele pentru a comunica?

– Bulgaria a introdus reglementări cu privire la regimul cartelelor pre-pay încă de la sfârșitul anului 2009. Cu toate acestea, în anul 2012, teroriștii Hezbollah au comis atentatul de la Burgas prin utilizarea unor cartele preplătite achiziționate din altă țară. Spania a introdus legea cartelelor preplătite după ce, în urma atentatelor de la Madrid, și-au pierdut viața 192 de oameni și alți 1800 au fost răniți. La Madrid, bombele au fost declanșate de teroriștii din Algeria, prin intermediul telefoanelor mobile care utilizau astfel de cartele. Din păcate există mai multe astfel de exemple. În atentatul de la Madrid au fost uciși doi cetățeni români, iar preocuparea noastră este aceea de a evita ca astfel de tragedii să se întâmple și în România. Mai multe state europene au luat măsuri legislative cu privire la utilizarea cartelelor preplătite în urma unor incidente. Noi nu dorim să ajungem într-o astfel de situație și nu vom ezita să îi responsabilizăm pe cei chemați să adopte astfel de măsuri.

– Ați fost confruntați cu situații în care s-au folosit astfel de mijloace?

– SRI a reușit prin eforturi extraordinare să protejeze securitatea cetățenilor, dar România are nevoie imperativă, pentru acum și pentru viitor, de instrumente legale, în acord cu cele ale partenerilor nord-atlantici, care să permită eficiența pe mai departe a activitații noastre. Cine și cum ar putea explica prin invocarea conceptului generos „drepturile omului” moartea a 192 oameni? Sunt curios cum s-ar putea legitima, cu ajutorul acestui concept, moartea unor oameni nevinovați în atât de multe situații în care, pentru organizarea atentatelor, s-au utilizat cartele preplătite anonimizate.

„Printr-o lege a cartelelor pre-plătite, viața privată ar fi mai bine protejată”

George Maior le reproșează celor care susțin că înregistrarea datelor personale ale utilizatorilor acestor cartele încalcă drepturile omului, că mint ”direct și rudimentar”

– Evenimentul zilei: A crescut riscul unei amenințări teroriste în România? Dacă da, care sunt factorii care au determinat creșterea acesteia?

– George Maior: În România, nivelul de alertă teroristă se menţine „Albastru – Precaut”. Eforturile SRI, alături de cele ale instituțiilor partenere din Sistemul Naţional pentru Prevenirea şi Combaterea Terorismului şi în colaborare cu parteneri externi, au reuşit menţinerea ameninţărilor teroriste la adresa României la un nivel care nu a impus, până la acest moment, schimbarea „culorii” de alertă. Această reuşită a implicat, cum vă spuneam, eforturi susţinute, concertate, permanente – eforturi foarte mari – intelectuale, analitice, operaţionale. Dar, trebuie să menţionez, ne confruntăm cu o creştere a problematicii teroriste în România, determinată în principal de evoluţiile fenomenului zona Orientului Mijlociu şi de problemele din regiune, la frontieră NATO şi UE. Avem, aşadar, obligaţia de a ne alinia legislaţia la nivelul statelor care pot gestiona astfel de ameninţări.

– Poate fi prezența militară americană în România un motiv suplimentar pentru a ne teme de amenințări teroriste?

– Însărcinatul cu afaceri al SUA la Bucureşti spunea recent că, din punctul de vedere al siguranţei naţionale, România este o fortăreaţă. Nicio fortăreaţă nu este, însă, inexpugnabilă, dacă nu privim cu atenţie în jur şi nu anticipăm noi pericole. Riscul terorist actual este potențat, desigur, şi de existenţa unor obiective străine pe teritoriul naţional, obiective care ar putea fi vizate de grupări teroriste. Ne situăm în sfera de riscuri şi ameninţări cu care se confruntă și alte state ale NATO. Ne aflăm pe harta unor importante organizaţii teroriste, fapt motivat de prezenţa trupelor româneşti în Afganistan, a scutului antirachetă la Deveselu şi a angajamentului nostru alături de ţări care luptă împotriva terorismului. Ca parte a comunităţii euro-atlantice România a recunoscut necesitatea conjugării şi sporii eforturilor în vederea legitimei apãrãri individuale şi colective, pentru menţinerea păcii şi securităţii internaţionale, pentru dezvoltarea capacitãţilor de rãspuns adecvat la ameninţãri şi atacuri, inclusiv cele de naturã teroristã. În consecinţă, nu trebuie să excludem faptul că, în calitate de stat membru NATO, UE şi de graniţă a acestora, România poate fi vizată de elemente teroriste sau care derulează acţiuni conexe, iar teritoriul ţării noastre este utilizat şi ca rută de tranzit, respectiv ca loc de desfăşurare a unor activităţi de sprijin asociate terorismului – în acest context cartelele preplătite nenominalizate sunt utilizate că mijloc de comunicare.

– Poate fi cunoașterea identității proprietarului unei cartele pre-pay un factor de prevenție?

– Desigur. O parte importantă a preocupărilor noastre vizează prevenirea unor incidente menite să afecteze securitatea naţională. Aş vrea să subliniez faptul că legislaţia vizează securitatea naţională ce include primordial securitatea cetăţenilor, protecţia acestora împotriva terorismului, a intruziunii în viaţă privată, a furtului, şantajului, a crimei organizate. Utilizatorii de bună credinţă ai cartelelor preplătite, foarte numeroşi de altfel, nu sunt cei care comit acte anti-sociale sau fapte cu ca- racter penal ori contrare securităţii naţionale. Dar există foarte mulţi utilizatori de reacredinţă, preocupaţi de ascunderea identităţii personale pentru derularea unor activităţi specifice criminalităţii organizate sau asociate terorismului. Adoptarea unor reglementări având că obiect stabilirea regimului juridic aplicabil cartelelor telefonice preplătite poate determina creşterea capacităţii operaţionale a organelor de aplicare a legii şi a celor cu atribuţii în domeniul securităţii naţionale, inclusiv prin scăderea numărului de apeluri anonime de ameninţare cu plasarea unor bombe în diverse locaţii publice care s-au dovedit a fi alarme false sau chiar farse şi prin descurajarea unui anumit mod de operare în cadrul unor categorii de activităţi ilegale.

– Pot fi folosite în România, prin activarea roamingului, cartele pre-pay cumpărate din țările unde folosirea acestora nu este cenzurată de divulgarea identității cumpărătorului?

– Astfel de cartele pot fi folosite în România prin activarea serviciului roaming şi dintr-o anumită perspectivă, acest lucru este o vulnerabilitate. Problema poate şi trebuie văzută şi altfel, respectiv, că lipsa unei asemenea reglementări în România până în acest moment reprezintă o anumită vulnerabilitate cel puţin la nivelul european, deoarece cartele preplătite achiziţionate din ţară noastră pot şi sunt folosite în alte ţări UE şi de către utilizatori care se implică în activităţi ilegale. Din păcate, atunci când autoritățile române sunt solicitate în cadrul cooperării judiciare, sau în activităţi specifice serviciilor de informaţii, despre o posibilă identitate a utilizatorilor implicaţi în activităţi ilegale, de cele mai multe ori nu pot oferi un răspuns. Aş vrea să precizez că acesta este unul din puţinele domenii în care instituţiile statului român, în general, SRI în particular, nu pot răspunde profesional la nivelul la care partenerii noştri euro-atlantici sunt obişnuiţi ca România să performeze.

– Cum va putea fi controlat fenomenul?

– Tot mai multe ţări au adoptat legi care reglementează utilizarea cartelelor preplătite. Din acest punct de vedere suntem în urma partenerilor noştri euro-atlatici. Adoptarea unei astfel de legi în România şi adăugarea unor mijloace şi măsuri care să însoţească implementarea ei vor permite consolidarea eforturilor de prevenire a unor astfel de situaţii. Utilizatorii de bună credinţă, cetăţenii României în general, trebuie să înţeleagă că o astfel de lege este menită să îi protejeze mai bine. Constatăm că, adesea, viaţă noastră privată – de la comunicare la date personale, de la situaţii financiare, şi conexiuni sociale se transferă rapid în mediul virtual. Cetăţenii pot fi afectaţi dramatic dacă viaţă lor nu este protejată de intruziuni, dacă nu suntem capabili să-i prindem pe răufăcători – fie aceştia hackeri, criminali sau terorişti şi să remediem aceste prejudicii. Aş vrea să îi felicit pe cei care au curajul să argumenteze public aceste lucruri. Este o dovadă de viziune şi moralitate.

– Într-un raport adoptat în 2011, Comisia Europeană a avertizat că „eficacitatea acestor măsuri naționale nu a fost dovedită”. Totodată, au fost evidențiate și alte limitări potențiale în afară de cazul roamingului, de exemplu, În cazurile de furt de identitate sau atunci când cartela este achiziționată de un terț. Acesta a fost motivul pentru care Comisia nu s-a arătat convinsă de necesitatea de a acționa în acest domeniu la nivelul UE. Sunt astfel de metode susceptibile să diminueze semnificativ eficiența măsurilor dispuse prin legea cartelelor pre-pay?

– Înţeleg că vă referiţi la Raportul de evaluare a Directivei 2006/24/CE, adoptat de Comisia Europeană în aprilie 2011, dar acesta trebuie citit în integralitate, corelat şi sistematic, nu selectiv. În cadrul acestui Raport s-a subliniat, în mod deosebit, spre exemplu, importanța păstrării datelor din telecomunicaţii pentru sistemele de justiţie penală, acestea fiind utilizate ca probe, nu numai pentru a-i condamna pe cei care se fac vinovaţi de infracţiuni grave şi de acte de terorism, ci şi pentru a înlătura suspiciunile care planează asupra celor nevinovaţi (n.a- „probele furnizate de statele membre, sub formă de statistici şi exemple, au un caracter limitat în anumite privinţe, dar, cu toate acestea, atestă rolul foarte important pe care îl au datele păstrate în cadrul cercetării penale. Aceste date oferă indicii şi probe importante în prevenirea şi urmărirea penală a infracţiunilor şi în asigurarea justiţiei penale. Utilizarea acestora a dus la pronunţarea de condamnări pentru infracţiuni care, dacă datele nu ar fi fost păstrate, nu ar fi fost niciodată soluţionate. De asemenea, utilizarea acestora a dus la achitarea unor persoane nevinovate. (…) păstrarea datelor este un instrument eficient în combaterea criminalităţii”)

– Mai concret…

– În cadrul acestui document a fost invocat în mod expres succesul operaţiunii „Rescue”, caz în care păstrarea datelor a fost esenţială pentru descoperirea identităţii a 670 de prezumaţi membri ai unei reţele internaţionale de pedofilie şi la protejarea copiilor de abuzuri. Aş vrea să precizez foarte deschis, să subliniez, că operaţiuni de succes ale SRI în ultimii ani, dintre care unele au putut fi împărtăşite publicului, au fost posibile şi datorită utilizării judicioase a datelor din telecomunicaţii. În unele situaţii aceste date au avut rol esenţial în succesul operaţiunii.

– În ce măsură se poate spune că se încalcă, prin această lege, dreptul la viața privată a cetățenilor?

– Aş vrea să precizez foarte limpede că prin adoptarea unei legi care reglementează utilizarea cartelelor pre-plătite, viaţa privată a cetăţenilor este, în fapt, mai bine protejată. Se minte direct şi rudimentar atunci când se afirmă nonşalant că înregistrarea datelor personale ale utilizatorilor de cartele pre-pay încalcă drepturile omului. Dimpotrivă, eu cred că acestea sunt profund afectate prin anonimizare. Chiar dacă introducerea obligativităţii declarării datelor nu este acceptată cu uşurinţă de toţi utilizatorii cartelelor prepay, consecinţele neadoptării unei astfel de reglementări pot afecta uneori realizarea intereselor fundamentale ale statului şi garantarea drepturilor şi libertăţilor persoanelor.

– Puteți detalia?

– Trebuie subliniat totodată că legea nu vizează în nici un fel înregistrarea ori interceptarea convorbirilor sau corespondenţei electronice. Din această perspectivă nu cred că este o problemă pentru un utilizator de bună credinţă, care nu are implicare în fapte penale, ca acesta să poată fi identificat la achiziţionarea unei cartele preplătite, întocmai cum se întâmplă cu utilizatorii de telefonie mobilă care îşi cumpără un abonament. Eu m-aş bucura ca acei activişti generoşi şi de bună credinţă, care demonstrau în faţă sediului SRI citind simbolic din Orwell sau Foucault, chiar să mediteze la cărţile acestor autori, să le recitească şi să le înţeleagă în profunzime. Dacă ar face-o, ar descoperi că dorim protejarea valorilor fundamentale şi milităm neobosit pentru ce numim drepturile omului – siguranţă, libertatea fizică, economică şi psihologică, tocmai pentru a fi evitat acel fel de excese la adresa condiţiei individuale în secolul al XXI-lea. Cu alte cuvinte, reiterez: viaţa privată a cetăţenilor este mai bine protejată prin apariţia unei astfel de legi.

– Ce argumente veți prezenta, în luna septembrie, judecătorilor Curții Constituționale, pentru a susține aplicarea acestei legi?

– Eu sunt convins că judecătorii Curţii Constituţionale cunosc substanţa conceptului „drepturile omului” şi vor observa cu uşurinţă că acest concept este profund valorizat prin alinierea noastră la legislaţia modernă. Instituţiile abilitate să prezinte Curţii Constituţionale puncte de vedere cu privire la proiectul de lege sunt cele două Camere ale Parlamentului, prin intermediul preşedinţilor acestora, Guvernul şi Avocatul Poporului. În măsura în care SRI va fi consultat pe această temă, deşi nu este iniţiatorul legii, va susţine un punct de vedere în conformitate cu misiunea sa şi interesele de realizare a securităţii naţionale.

– Mai exact?

– Noi considerăm că stabilirea unui cadru juridic în domeniul utilizării serviciilor de comunicaţii electronice este de natură să asigure un plus de eficientă activităţii legate de lupta împotriva criminalităţii organizate şi în special a formelor sale grave ori cu caracter transfrontalier, a criminalităţii cibernetice, precum şi a actelor de terorism. Uniunea Europeană, în ultimii ani, a tras un semnal de alarmă cu privire la amploarea fenomenului de utilizare ilegală şi anonimă a comunicaţiilor electronice, inclusiv în context transfrontalier. Este rândul României să înţeleagă semnificaţia acestui semnal. Evenimente recente petrecute, în general, pe scenă internaţională şi, în particular, în regiunea noastră demonstrează în termeni destul de categorici că, în acest moment, statele trebuie săşi asigure toate instrumentele pentru a proteja securitatea naţională şi, implicit, securitatea fiecărui cetăţean. Din această perspectivă România nu trebuie să constituie o excepţie.

„Articolul 5 din Tratatul NATO nu operează în spațiul cibernetic”

– În ce măsură conflictul din Ucraina, soldat cu doborârea unui avion de pasageri și moartea a sute de oameni, ar trebui să îngrijoreze România, din perspectiva protecției antiteroriste și a securizării frontierelor atât din punct de vedere uman, cât și informațional?

– El induce o creştere a riscurilor şi ameninţărilor la adresa securităţii naţionale a României, distribuite în tot spectrul de posibilităţi – de la ameninţări specifice, pornind de la cele legate de migraţie ilegală, valuri de refugiaţi, criminalitate organizată transfrontalieră până la chestiuni legate de agresiuni informaţionale, trafic de armament şi alte produse interzise, stabilitate economică, spionaj ori terorism. Bineînţeles că instabiltatea regională de care am mai vorbit, provocată de Rusia, trebuie să ne îngrijoreze. Din fericire, aşa cum am arătat, suntem pregătiţi pentru a face faţă la nivelul teritoriului naţional acestor ameninţări, fie că vorbim de elemente teroriste, de fenomene asociate criminalităţii organizate transfrontaliere, ori chiar acţiuni pe linie informativă sau din punct de vedere geopolitic. Construcţia sistemului instituţional strategic din ultimii ani şi, prin aceasta, forţa statului român îşi dovedesc în asemenea momente de criză eficiența. Dar, repet, trebuie să fim atenţi atât din punct de vedere politic, diplomatic, cât şi militar, informativ, la evoluţiile determinate de acest context. Dar eforturile noastre umane, analitice şi operative au nevoie de un sprijin concret suplimentar. De legislaţie care să ne permită să fim eficienţi în continuare, în confruntarea cu ameninţări clasice sau de tip nou.

– În absența unui cadru legislativ, care să garanteze securitatea informațională și posibilitatea depistării și contracarării rapide și exacte a unor centre de penetrare a sistemelor de informații, România va mai reprezenta o garanție pentru aliații din UE și NATO? Care sunt consecințele pe termen mediu și lung ale acestei stări de fapt?

– România are, în cadrul NATO şi UE, unul dintre sistemele de informaţii foarte apreciate. Cu toate acestea, trebuie să ne adaptăm permanent la evoluţiile determinate de noile provocări la adresa securităţii naţionale, inclusiv în ceea ce înseamnă acţiunile de spionaj realizate prin mijloace cyberint. Practic, se pare că trebuie să fim pregătiţi şi pentru confruntări într-un spaţiu de tip nou, fără bariere geografice, cel cibernetic, sau pentru ceea ce am putea numi “neo-război rece” la frontiera euro-atlantică. După cum ştiţi, România n-a fost ocolită de atacuri de această natură. Unele, cum este cel legat de Red Oktober fiind cunoscut opiniei publice, altele sunt mai puţin accesibile publicului larg, dar rămân o constantă în raport cu efortul făcut de SRI, alături de alţi parteneri instituţionali, pentru a contracara şi elimina vulnerabilităţile unor astfel de agresiuni. Este adevărat că România este parte a unui sistem de alianţe care oferă garanţii de securitate, inclusiv în temeiul celebrului articol 5 din Tratatul NATO. Reţineţi doar că articolul 5 nu poate opera în ipoteza unei agresiuni în spaţiul virtual materializată într- un atac cibernetic dificil de atribuit. Ca atare, este imperativă şi urgentă, aş spune, nevoia adăugării de noi instrumente, inclusiv legislative, prin care România să-şi adapteze şi configureze modern sistemul defensiv în faţă acestor noi ameninţări.