Pe Pământ cad zilnic miliarde de fulgi de nea. Mai mici, mai mari, mai strălucitori sau mai pufoși, ei sunt diferiți unul față de celălalt. Cu toate că fiecare are ceva unic, unul singur a apărut în Cartea Recordurilor. Este considerat cel mai mare din istorie și meteorologii vorbesc despre el cu admirație.

Cartea Recordurilor este publicată anual și prezintă recorduri mondiale atât ale realizărilor umane cât și a limitelor extreme ale naturii. Printre acestea se află și cel mai mare fulg de zăpadă. El a fost descoperit de Matt Coleman, proprietarul unei ferme din Fort Keogh, Montana, în 1887. Experții spun că acesta a fost creat prin unirea mai multor fulgi.

Fulgul de zăpadă care a apărut în Cartea Recordurilor

În 1887, Matt Coleman a descoperit un fulg de nea cu dimensiuni impresionante. Acesta măsura 38,1 cm în lățime și 20,3 cm în grosime. Este cel mai mare fulg de zăpadă văzut vreodată, astfel că a intrat în Cartea Recordurilor. Au mai fost făcute măsurători până în prezent, însă niciunul nu a ajuns la aceste dimensiuni.

În ziua respectivă, pe 28 ianuarie 1887, oamenii spuneau că a nins cu fulgi destul de mari, însă doar unul singur a ajuns la aceste dimensiuni impresionante. Avea mărimea unei farfurii. Meteorologii spun că fulgii de zăpadă individuali sunt destul de mici, dar uneori se lipesc împreună și creează unul de dimensiuni mai mari. Cu toate acestea, niciodată nu s-a mai format un fulg atât de mare.

În teorie, fulgi de dimensiunea celui care a apărut în Cartea Recordurilor se pot forma cu ușurință. Atunci când ninsoarea este umedă și bate vântul, fulgii se împreunează. Până în acest moment, el nu și-a găsit un rival. Cel mai mare fulg de zăpadă din Europa a fost găsit la Berlin, pe 10 ianuarie 1915, și avea o lățime de numai 10 centimetri, spunea William S. Pike, un observator meteorologic britanic.

Nu există o fotografie cu cel mai mare fulg de zăpadă

Când ne gândim la fulgii de zăpadă, ne imaginăm modele simetrice, asemănătoarea decorațiunilor de Crăciun. Potrivit Sandrei Yuter de la Departamentul de Științe Marine, ale Pământului și Atmosferei din cadrul NC State, formele celor mai mulți fulgi de zăpadă sunt mult mai haotice decât decorațiunile pe care le facem cu foarfeca și hârtia împăturită.

Fulgul gigant care a apărut în Cartea Recordurilor nu a fost fotografiat. Cu toate acestea, specialiștii spun că, cel mai probabil, acesta avea o formă asimetrică. Yuter spune că cei mai mulți fulgi de zăpadă sunt de-a dreptul grumoși, compuși din multe cristale de gheață individuale. Ei pot conține și picături de apă înghețată, care seamănă cu bulgări de zăpadă pufoși.

„Deoarece fulgii de zăpadă se formează la diferite niveluri de umiditate și temperatură și apoi cad cu viteze diferite, o varietate de forme de cristale de gheață se vor aduna adesea împreună cu picături de apă înghețată”, a explicat Yuter pentru medium.com.

Oamenii de știință caută un fulg mai mare decât cel din Cartea Recordurilor

În ultimii ani, oamenii de știință au început să documenteze existența unor fulgi foarte mari, asemănători ca dimensiuni cu cel din Cartea Recordurilor. Măsurătorile făcute de acestea sunt precise, efectuate cu ajutorul unei sonde laser. Au fost efectuate două expediții în Canada, iar cercetătorii au măsurat fulgii de zăpadă din avion, în timpul ninsorilor puternice.

Meteorologii spun că se pot aduna sute sau chiar mii de cristale care să ducă la formarea unui fulg de zăpadă. Se pare că fulgii neobișnuit de mari, cu o lățime cuprinsă între 5 și 10 cm, cad în mod regulat în jurul globului. Există șanse destul de mici ca recordul din 1887 să fie depășit. Pentru ca un fulg să ajungă la astfel de dimensiuni are nevoie de multă umiditate și un mediu foarte calm, pentru a-și păstra forma uriașă.

Dimensiunile fulgului de zăpadă care a intrat în Cartea Recordurilor par greu de crezut. Nu se fac măsurători de rutină a dimensiunilor fulgilor, dar meteorologii spun că cei de aproximativ cinci centimetri sunt credibili.