Mircea Cartarescu: "Departe de a conduce spre totalitarism, cum spunea deunazi Tariceanu, sistemul majoritar mi se pare mai democratic decat cel mixt."

Au curs fluvii de sange in cursul razboaielor religioase din epoca medievala ca urmare a unor dispute scolastice de tipul: se cuvine sa binecuvantezi cu doua sau cu trei degete? A mai avut Fecioara Maria copii dupa nasterea lui Isus? Este ostia, literalmente, trupul Mantuitorului? Ceva asemanator, Doamne, iarta-ma, incepe sa se-ntample si la noi in jurul chestiunii votului uninominal, nou prilej de incaierare intre eternele tabere ale sustinatorilor lui Tariceanu si ai lui Basescu.

Infierbantati asemenea tifosilor unor echipe de fotbal, uneori uimitor de primitivi si intristator de scatologici, fanii celor doi oameni politici au si-nceput sa-si trambiteze, in articole, pe forumuri si pe la cozile din Carrefour, adeziunea trup si suflet la unul dintre cele doua sisteme electorale propuse de cei mai sus-pomeniti, fara sa aiba habar de continutul lor, de diferentele dintre ele, de sensul lor, de consecintele lor.

O chestiune pur tehnica devine, iata, un nou numar in circul nostru politic. Varianta „lui Basescu” e sustinuta orbeste de adeptii presedintelui, cea „a lui Tariceanu” de cei ai primului-ministru, fara discernamant, fara indoieli, cu o totala partinire si rea-credinta in argumente. Despre ce este, insa, de fapt, vorba?

Cam toti romanii, ca si toate partidele politice doresc schimbarea sistemului electoral in sensul adoptarii votului uninominal (votarea persoanelor si nu a formatiunilor politice) in locul votarii listelor de partid. Acest fapt e important in procesul de maturizare a democratiei din Romania. Iata insa ca, dupa ce organizatia Pro Democratia a elaborat o lege in acest sens, agreata de primul-ministru si, initial, de aproape toate partidele parlamentare, a aparut, din partea presedintiei, o alta propunere de lege, care a determinat schimbarea optiunii initiale a PD si - aproape cu certitudine - a PSD.

E vorba de doua sisteme electorale inrudite, intre care exista o deosebire mai curand tehnica, dar si de interpretare a limitelor si intelesului democratiei. Iata, in linii mari, diferentele dintre cele doua sisteme:

Cel propus de Pro Democratia este sistemul care functioneaza actualmente in Germania. El presupune organizarea de alegeri intr-un numar de circumscriptii (colegii) egal cu jumatate din numarul parlamentarilor. Prin urmare, jumatate dintre viitorii deputati si senatori sunt alesi direct, iar celelalte voturi se distribuie partidelor in functie de reusita lor la urne, urmand ca partidele insele sa-si desemneze restul de deputati. Are loc un singur tur de scrutin.

Avantajele constau in costul mai mic al scrutinului si in posibilitatea de acces in parlament a partidelor mai mici, astfel ca mai multi alegatori vor fi reprezentati in parlament. Dezavantajul esential: partidele isi pot impune personajele neagreate de populatie pana la jumatate din numarul de mandate, asa incat sensul uninominalelor, primenirea clasei politice romanesti, risca sa esueze.

Sistemul agreat de Cotroceni se practica azi in Statele Unite, Franta si Anglia. Se organizeaza exact atatea colegii cati viitori deputati si senatori vor fi in parlament. Prin urmare, populatia va vota fiecare parlamentar in parte. Daca intr-o circumscriptie nici un candidat nu intruneste jumatate plus unu din voturi, se organizeaza al doilea tur de scrutin. In acest fel, sunt avantajate partidele mari si eliminate cele mici din jocul politic.

Avantajul acestui sistem este dat de transparenta lui democratica totala: nici un candidat nedorit de electorat nu va mai ajunge in parlament. Prin urmare, se poate realiza dezideratul innoirii clasei politice prin excluderea marilor corupti, a fostilor colaboratori ai regimului trecut etc. Dezavantajele constau in costul mai mare al scrutinului electoral si in faptul ca o parte mai mica a populatiei va fi reprezentata de parlamentari.

In principiu, niciunul dintre aceste doua sisteme nu este rau in sine. Amandoua sunt democratice, amandoua au avantaje si dezavantaje. Dar nu e acelasi lucru daca unul dintre ele se pune in aplicare in Germania, Statele Unite sau Romania. Realitatile socio-economice si politice concrete din fiecare tara impun unul dintre sisteme ca fiind mai adecvat, mai adaptat nevoilor de etapa din statul respectiv. In privinta Romaniei cred ca uninominalul majoritar, in doua tururi de scrutin, ar putea fi mai adecvat, avand in vedere ca lucrul cel mai important pentru societatea romaneasca, azi, e insanatosirea clasei politice.

Ar fi singura noastra speranta de a scapa de tagma Iliestilor si Hrebenciucilor, a baronilor locali si-a securistilor de toate culorile care, in cazul celuilalt sistem, ar fi in mod cert strecurati la loc de partide. In plus, departe de a conduce spre totalitarism, cum spunea deunazi Tariceanu, sistemul majoritar mi se pare mai democratic decat cel mixt: alegatorii pot trimite direct in parlament pe toti viitorii deputati, nu doar jumatate din ei. Asta inseamna mai multa putere pentru electorat, deci mai multa democratie.

Asta nu m-ar impiedica sa votez cu constiinta curata si celalalt sistem, mai cu seama ca a fost elaborat de un om pe care-l respect si-l citesc, Cristian Parvulescu. Alegerea va apartine.