Potirvit analizei preluate de Agerpres, muncitorii, începând cu Bulgaria până la statele baltice, au plecat în grup spre Marea Britanie, după ce au obținut dreptul de liberă circulație în Uniunea Europeană. Fondurile de dezvoltare ale UE au ajutat la construcția de autostrăzi și poduri în Polonia, iar exporturile au beneficiat de pe urma comerțului liber. Incertitudinile care au afectat continentul de când alegătorii britanici au votat în favoarea ieșirii țării din UE au pus în pericol toate acestea. Pe fondul incertitudinilor privind soarta celor 1,5 milioane de cetățeni est-europeni care trăiesc în Regatul Unit, bugetul UE și reglementările comerciale, a devenit clar care sunt statele care se confruntă cu cele mai mari riscuri.

"Lituania, Letonia, Ungaria și Polonia sunt cele mai expuse dacă Marea Britanie pleacă din UE, din cauza nivelului ridicat al populațiilor migrante, al banilor trimiși acasă, al legăturilor comerciale și a importanței fondurilor UE pentru finanțarea investițiilor", susține analistul Aarti Sakhuja, de la agenția de evaluare financiară Standard & Poor's.

Ademeniți de salariile mai mari și rata scăzută a șomajului, polonezii și românii reprezintă cel mai ridicat procentaj de imigranți est-europeni în Marea Britanie. Muncitorii din Polonia, cel mai mare stat din Est membru al UE, cu o populație de 38 de milioane de locuitori, au început să sosească în Regatul Unit după ce țara lor a intrat în UE, în 2004, în timp ce românii au obținut drept de muncă abia în 2014.

În timp ce polonezii trimit acasă majoritatea banilor, aproximativ 1,2 miliarde de dolari pe an, cifra reprezintă un procentaj scăzut din economia țării, de 471 miliarde de dolari. Banii trimiși acasă sunt o problemă mai mare pentru țări ca Letonia, unde valoarea economiei este mai puțin de o zecime față de cea a Poloniei.

În privința comerțului, Cehia și Letonia trimit cele mai multe exporturi către Marea Britanie — aproximativ 4% fiecare — estimează S&P. Un șoc prin acest canal nu va fi probabil dur, regiunea fiind dependentă în mare parte de alte legături comerciale cu UE, susțin analiștii de la Erste Group Bank AG, care avertizează că impactul negativ cel mai semnificativ asupra creșterii din Europa Centrală și de Est nu va veni în urma deteriorării relațiilor comerciale directe cu Regatul Unit.

Valoarea fondurilor de dezvoltare este în final necunoscută. Cu 114,7 miliarde de euro (127,4 miliarde de dolari) distribuiți sub formă de subvenții din bugetul UE pentru perioada 2014 — 2020, Polonia se confruntă cu cele mai mari pericole, deși Marea Britanie nu va opri plățile până când nu va finaliza ieșirea din UE, care va dura cel puțin doi ani. Chiar și așa, Londra ar putea fi nevoită să contribuie cu fonduri pentru a-și menține accesul la piața unică a UE.

Ostilitatea față de UE din partea unor state, precum Polonia și Ungaria, care s-a intensificat de la referendumul din Marea Britanie, subliniază de asemenea riscurile care ar putea apărea.

Un argument cheie pe termen lung este dacă UE va reduce finanțarea către regiune după 2020. Reducerea fondurilor structurale și de coeziune ar putea fi substanțială, în special dacă principalii beneficiari vor adopta o poziție mai dură față de tendința din regiune, concluzionează Sakhuja.