Calculele făcute de Henry Kissinger și elevii săi la Forumul de la Davos și mesajul CIA în plină criză ucraineană.

Henry Kissinger, eminența cenușie a politicii externe a SUA timp de mai multe decenii, a fost, pentru câteva zile, principalul „băiat rău” pentru mai toate mediile de informare din lume, chiar și din România. Doar pentru câteva zile pentru că minunile moderne țin doar cât o postare pe Facebook și apoi sunt date uitării.

Kissinger voia să i se dea satisfacție Rusiei

De la Volodimir Zelenski la ultimul comentator pe rețelele de socializare, toată lumea l-a înjurat pe veteranul culiselor Departamentului de Stat pentru că a propus ca Rusia și Ucraina să se așeze la masa negocierilor și să se ajungă la o pace prin care să i se dea satisfacție și Puterii de la Răsărit.

Evident, suntem în război și cuvântul este o armă și ea trebuie mânuită cu eficiență maximă, iar nuanțele fac privirea neclară pe cătare sau mâna să tremure pe prăsea.

Înainte de a prezenta integral intervenția lui Henry Kissinger la Forumul Economic Mondial de la Davos, un transcript ce sigur se va regăsi cândva într-un volum de istorie ca una dintre ultimele file dintr-o biografie de un centenar, trebuie amintite câteva elemente.

Henry Kissinger la Forumul Economic Mondial de la Davos

În primul rând trebuie spus că Henry Kissinger a avut o intervenție prin Skype la Forum, chiar dacă, după doi ani de pauză, reuniunea anuală s-a desfășurat cu prezență fizică. În seara de 22 mai, prima din cele patru cât a ținut întâlnirea din acest an, Kissinger a fost intervievat de Klaus Schwab, inițiatorul FEM, în sală fiind prezenți toți invitații la Forum.

Nimeni nu a protestat la ideile expuse de Kissinger, deși relatările pe care le-ați avut de la Davos nu aveau cum să contureze un public pro-Putin la reuniune.

De ce s-a întâmplat asta? Din respect pentru un om care-și organiza în acea seară la New York, a 99-a aniversare? Nicidecum. Și aici intervine Istoria pentru a explica atitudinea celor din sală.

Kissinger și ascensiunea Chinei

Pentru Henry Kissinger balanța dintre Rusia, fosta URSS, și China a fost cheia succesului în anii 1970. După Războiul din Coreea, relațiile dintre SUA și China păreau iremediabil distruse, dar al doilea război asiatic, cel din Vietnam, a adus America în situația de a căuta un ”mediator” pentru încetarea luptelor.

URSS s-a oferit pentru această poziție, care i-ar fi consolidat statutul de Putere Mondială, dar Kissinger a avut o idee care putea stopa ascensiunea Moscovei, China!

Un prim negociator între China și SUA a fost românul Nicolae Ceaușescu, „rebel” în Blocul estic și cu legături bune la Beijing.

Apoi, în 1972, când războiul se apropia de sfârșit Kissinger a reușit „lovitura secolului” în politica externă, în februarie, Richard Nixon merge în China și e primit de Mao Zedong! Din 1972 încoace relațiile China-SUA au evoluat economic, în ciuda Rusiei, singura sincopă fiind în mandatul lui Donald Trump.

Ceaușescu în arhiva CIA

Acest eveniment a fost punctat anul acesta chiar de „regina” spionajului mondial, Agenția Centrală de Informații – CIA – printr-un documentar, desecretizând un set de 8 documente, elaborate de CIA în pregătirea vizitei din 1972.

Le-am analizat și am selectat astăzi două ilustrații folosite de CIA ca fiind relevante pentru a înțelege China anilor 1970: o fotografie cu Mao Zedung și Nicolae Ceaușescu și una cu Henry Kissinger și Ciu Enlai, premierul Chinei.

Alegerea era bună, Ceaușescu fiind cunoscut de Nixon ca mesager în încercarea de limitare a puterii URSS, iar Enlai fiind omul de legătură la Beijing al românilor, prin prietenia sa cu mai mulți lideri de la București. Premierul Chinei a fost și autorul scrisorii de susținere din 1968, când România era amenințată cu invadarea de către țările Pactului de la Varșovia.

Un moment anume ales

CIA postează foarte rar documentare, seturi de documente pe o anumită temă, uneori nici măcar unul pe an, dar acum cel despre vizita lui Richard Nixon la Beijing a venit exact în timpul discuțiilor Joe Biden – Xi Jinping!

Mai mult, microfonul serii de la Davos (de fapt Geneva) din 22 mai 2022 este luat de la Klaus Schwab de Graham Allison, elev al lui Kissinger și autor al cărții ”Capcana lui Tucidide”. Numele cărții face referire, prin invocarea anticului istoric atenian, la denaturarea în război a conflictului dintre o putere aflată în ascensiune și una bine așezată ”pe piață”.

De fapt, asta este esența teoriilor exprimate de Henry Kissinger și Graham Allison în fața membrilor Forumului și aprobate tacit de Klaus Schwab, fondator al Forumului de la Davos: izolarea Rusiei va da un suflu nou puterii aflaate în plină expansiune, China, și puterea deja existentă, SUA, va trebui să gestioneze relația cu Beijingul astfel încât să nu se ajungă la un război total.

Același mesaj pare să fie transmis și de analiștii CIA când au ales desecretizarea documentelor din 1972: nu stricați ce se construiește de 50 de ani!

Material preluat integral de pe site-ul World Economic Forum. Intertitlurile din transcript ne aparțin

Când fostul secretar de stat al SUA, Henry Kissinger, a vorbit pentru prima dată, la reuniunea anuală a Forumului Economic Mondial din 1980, a spus că „ne aflăm într-o epocă a interdependenței globale”.

Această declarație a fost repetată de fondatorul și președintele executiv al Forumului Economic Mondial, Klaus Schwab, într-o discuție cu diplomatul laureat al premiului Nobel la Davos 2022.

Pragmatism și pace pe termen lung

Cunoscut pentru lansarea curentului Realpolitik (politica externă bazată pe principii, dar și pe interes n.n.) , Henry Kissinger și-a consolidat o reputație globală ca fiind pragmatic în timpul Războiului Rece, conducând politica externă a SUA în anii 1960 și 1970. Pionier al politicii de ”detentă” (agresivă n.n.), Kissinger a căutat să reducă tensiunile cu URSS de atunci și a orchestrat relațiile diplomatice ale SUA cu China.

Întrebat despre perspectiva sa asupra problemelor majore cu care se confruntă lumea astăzi, Kissinger a subliniat modul în care conflictul în curs dintre Rusia și Ucraina ar putea remodela lumea așa cum o știm noi:

„Părțile ar trebui aduse la discuții de pace în următoarele două luni. Ucraina a fost o punte între Europa și Rusia, dar acum, pe măsură ce relațiile sunt remodelate, putem intra într-un spațiu în care linia de demarcație este redesenată și Rusia este complet izolată.

Ne confruntăm acum cu o situație în care Rusia s-ar putea înstrăina complet de Europa și ar putea căuta o alianță permanentă în altă parte. Acest lucru poate duce la distanțe diplomatice asemănătoare Războiului Rece, care ne vor da înapoi cu zeci de ani. Ar trebui să luptăm pentru o pace pe termen lung."

Puterile stabile și cele emergente

Vorbind despre ascensiunea Chinei, Kissinger a reflectat asupra experienței sale în negocierile cu Beijingul:

„Când am deschis relații diplomatice cu China în anii 1970, am făcut-o cu sentimentul că începem o relație permanentă. Era o relație foarte diferită. Astăzi, este o putere cu interese economice și strategice semnificative. Modul în care SUA și China își vor conduce relația în anii următori va depinde de răbdarea și diplomația liderilor săi”.

Henry Kissinger a remarcat că aspectul potențial contradictoriu al relației SUA-China ar trebui atenuat, iar interesele comune ar trebui urmărite și susținute. „SUA”, spune el, „trebuie să realizeze că abilitatea strategică și tehnică a Chinei a evoluat. Negocierile diplomatice trebuie să fie sensibile, informate și să lupte unilateral spre pace”.

Tehnologii militare

„Ne confruntăm cu realitatea că tehnologiile moderne pun țările în situații în care nu au mai fost niciodată”, a spus Kissinger. Puterile nucleare și noile tehnologii militare, fără criterii stabilite pentru limitări, ar putea reprezenta o catastrofă pentru omenire.”

Transcriere completă:

Klaus Schwab: [00:00:02] Bună, Dr. Kissinger. Salutări de la Geneva- Ar trebui să spun de la Davos. Ne auzi?

Henry Kissinger: [00:00:13] Da, te aud foarte bine.

 „Istoria la un punct de cotitură”

Klaus Schwab: [00:00:15]

Știi, ai aici o adunare grozavă. Toată lumea este interesată să vă audă părerile. Și nu trebuie să vă prezint, dr. Kissinger. Aș dori doar să menționez că te-am cunoscut când eram la Harvard acum peste 50 de ani. Și, de fapt, ai venit la Davos prima dată. A fost în 1980, deci acum peste 40 de ani. Și m-am uitat la discursul tău, pe care l-ai ținut în 1980, și vreau doar să citez unul sau două lucruri.

În discursul tău, te-ai concentrat pe o temă și citez: „Este o lume în continuă schimbare.” Sună cunoscut? Și ai spus, și citez: „Era interdependenței globale”. Sfârșitul citatului. Și ați avertizat despre, citez, „o amăgire a încrederii în modelele clasice, o provocare la adresa sistemului”.

Și v-ați încheiat discursul spunând că toate aceste schimbări sunt globale și ar face din perioada noastră o perioadă de tulburări, chiar și în afara oricărei provocări specifice cu care trebuie să ne confruntăm. 1980 și, wow, suntem 42 de ani mai târziu. Și, desigur, suntem foarte dornici să auzim cum evaluați situația de astăzi. Am avut plăcerea să vă vizitez acum câteva săptămâni.

Trăim, așa cum v-am menționat atunci, istoria la un moment de cotitură. Suntem într-adevăr la un punct de cotitură. Și acesta nu este doar un discurs. Aceasta este o conversație a unui tânăr student cu un profesor experimentat, aș spune. Așadar, prima mea întrebare pentru tine, Henry, este dacă ai repeta tema „istoria la un punct de cotitură”, ai descrie noua lume care poate apărea după acest punct de cotitură, prin care trecem în acest moment?

Henry Kissinger: [00:02:59]

Permiteți-mi să vă mulțumesc că m-ați lăsat să revin la Davos, deoarece este un forum atât de crucial pentru schimbul de idei în întreaga lume. Dar rezultatul acestui punct de cotitură nu este încă evident, pentru că există o serie de probleme care sunt încă în discuție în sfera factorilor de decizie și, desigur, multe evoluții care au loc și care vor afecta rezultatul.

Lasă-mă să conturez problemele. Cel mai viu în acest moment este războiul din Ucraina, iar rezultatul acelui război, atât în ​​sens militar, cât și politic, va afecta relațiile dintre grupările de țări, despre care voi menționa într-un minut. Și rezultatul oricărui război și al acordului de pace, precum și natura acelui acord de pace, va determina dacă combatanții rămân adversari permanenți sau dacă este posibil să-i încadreze într-un cadru internațional.

Acum vreo opt ani, când a apărut ideea apartenenței Ucrainei la NATO, am scris un articol în care spuneam că rezultatul ideal ar fi dacă Ucraina ar putea fi constituită ca un tip de stat neutru, ca o punte între Rusia și Europa.  Mai degrabă, este prima linie a grupărilor din Europa.

Kissinger: Războiului dincolo de Polonia ar fi împotriva Rusiei

Cred că oportunitatea este acum – nu există acum în același mod, dar ar putea fi totuși concepută ca un obiectiv ultim. În opinia mea, mișcarea către negocieri pentru pace trebuie să înceapă în următoarele două luni, astfel încât rezultatul războiului să fie conturat. Dar înainte de a putea crea tulburări și tensiuni care vor fi din ce în ce mai greu de depășit, în special între eventualele relații ale Rusiei, Georgiei și Ucrainei față de Europa.

În mod ideal, linia de separare ar trebui să redevină cea din status quo ante. Cred că a te alătura războiului de dincolo de Polonia l-ar transforma într-un război și nu despre libertatea Ucrainei, care a fost întreprinsă cu mare coeziune de către NATO, ci împotriva Rusiei însăși și așa, asta mi se pare a fi diviziunea.

Va fi o linie pe care este pur și simplu este imposibil de definit. Va fi greu pentru cineva să evalueze asta. Modificări ale țintelor pot apărea în timpul negocierilor, care desigur, nu au fost încă stabilite, dar care ar trebui să înceapă prin a fi întoarcerea participanților majori la masă, pe măsură ce se dezvoltă războiul și am prezentat o schiță a unui posibil rezultat militar.

„Rusia a fost, timp de 400 de ani, o parte esențială a Europei”

Dar aș dori să rețin că orice modificare a acestuia ar putea complica negocierile la care Ucraina are dreptul de a fi un participant semnificativ, dar la care se speră să se îmbine eroismul de care au dat dovadă în război cu înțelepciune pentru echilibru. În Europa și în lume în general — o relație care se va dezvolta ca urmare a acestui război, între Ucraina — care va fi probabil cea mai puternică putere convențională de pe continent — și restul Europei.

Dar trebuie să privim atât relația Europei cu Rusia pe o perioadă mai lungă, cât și într-o manieră care este separată de conducerea existentă, al cărei statut, totuși, va fi afectat intern de-a lungul unei perioade de timp de performanța sa în această perioadă. Privită dintr-un punct de vedere pe termen lung, Rusia a fost, timp de 400 de ani, o parte esențială a Europei, iar politica europeană în acea perioadă a fost afectată, în mod fundamental, de evaluarea europeană a rolului Rusiei.

Uneori ca un observator, dar în mai multe rânduri ca garant, sau instrument, prin care echilibrul european ar putea fi restabilit. Politica actuală ar trebui să aibă în vedere restabilirea acestui rol care este important de dezvoltat, astfel încât Rusia să nu fie condusă într-o alianță permanentă cu China. Dar relațiile europene cu acesta nu sunt singurul element cheie al acestui [neinteligibil].

„China și Statele Unite au evoluat într-o relație unică în istoria fiecărei părți”

China și Statele Unite, știm că în următorii ani trebuie să se ajungă la o anumită definiție a modului în care să conducă relația pe termen lung a țărilor, aceasta depinde de capacitățile lor strategice, dar și de interpretarea lor a acestor capacități. În ultimii ani, China și Statele Unite au evoluat într-o relație unică în istoria fiecărei părți.

Adică, ei, din punct de vedere al potențialului strategic, sunt cea mai mare amenințare unul pentru celălalt - de fapt, singura amenințare militară de care fiecare parte trebuie să țină cont în mod continuu.

Și de aici provocarea, perioada în care am fost implicat în crearea acestei relații, în care se credea că ar putea apărea o perioadă de colaborare permanentă a celor două țări devenind [neinteligibile] a fost parțial pusă în pericol și pentru o perioada probabil s-a încheiat. prin creșterea competențelor strategice și tehnice reciproce.

Deci, la acest nivel, există un aspect contradictoriu inerent. Provocarea este dacă acest aspect contradictoriu poate fi atenuat progresiv de diplomația pe care o duc ambele părți și nu poate fi făcut unilateral de o parte.

„Vom trăi într-o lume din ce în ce mai belicoasă și haotică”

Așadar, ambele părți trebuie să ajungă la convingerea că o oarecare relaxare a relației politice este esențială, deoarece se află într-o poziție care nu a mai existat până acum - clar, că un conflict cu tehnologia modernă, desfășurat în absența oricăror negocieri anterioare privind controlul armelor, deci nu au criterii stabilite de limitări, va fi o catastrofă pentru omenire.

Diferențele sunt în contextul politicii istorice, liderii au obligația de a preveni acest lucru și de a asigura, cel puțin, consultări permanente, consultări serioase pe subiect, gameplay-uri legale în permanență. Și atunci este o evoluție a acestui lucru.

Desigur, există multe perioade neterminate în viitorul lumii. Apariția unor puteri nucleare suplimentare, dintre care cea mai periculoasă este ascensiunea Iranului și diviziunile ulterioare în Orientul Mijlociu. Și ca și în perioada direct afectată de problema ucraineană, dar afectată de echilibrul care va apărea, ascensiunea unor țări precum India și Brazilia și alte țări, va trebui integrată într-un sistem internațional.

Ele mi se par a fi problemele cheie, împreună cu faptul că conflictul din Ucraina a produs o ruptură în aranjamentele economice care s-au făcut în perioada anterioară, astfel că definirea și funcționarea unui sistem global va trebui reconsiderată.

Aceste provocări pe care le propun ca o analogie, dar cred că trebuie depășite, dacă nu, vom trăi într-o lume din ce în ce mai belicoasă și haotică.

Klaus Schwab: [00:19:02]

Vă mulțumesc foarte mult, Dr. Kissinger, pentru această descriere a stării lumii. Avem și știu că nu este pregătit pentru asta, dar avem aici pe cineva pe care îl admir cel mai mult și pentru ideile sale, și tocmai a publicat o carte foarte semnificativă. Așadar, Graham Allison, ați fi gata să comentați - și avem nevoie de microfon - ați putea fi gata să comentați și poate să adesați dr. Kissinger, o ultimă întrebare. Ce vă vine  în mintea? Dar mai întâi, ar fi interesant să avem comentariile dumneavoastră.

Graham Allison: [00:19:55]

Mulțumesc foarte mult.

Henry Kissinger: [00:19:57]

Nu am înțeles numele.

Graham Allison: [00:20:00]

Cel mai vechi student al tău.

Klaus Schwab: [00:20:02]

Graham Allison.

Henry Kissinger: [00:20:06]

O, Graham Allison, da.

Graham Allison: [00:20:13]

Cred că Henry se referă adesea la mine ca fiind cel mai vechi student și asistent de curs al lui și îi spun că asta se datorează faptului că am fost cel mai lent la învățătură. Deci, Henry, arăți grozav. Totuși, Henry ar fi trebuit să organizeze o petrecere de 99 de ani în seara asta la New York, dar circumstanțele nu i-au permis. Așa că văd că ești îmbrăcat pentru petrecere, în orice caz, și îmi pare rău, dar mă bucur să te văd aici.

Henry, am văzut la tine o privire de ansamblu, a fost ca întotdeauna minunat. Și cred că și Klaus a făcut o treabă bună amintindu-ne de remarcile din 1980, din care putem auzi încă ecouri.

În 1980, însă, China nu mai figura în imagine așa cum o face astăzi. Așadar, când te uiți la relația dintre SUA și China, care, așa cum spui, va fi în mod inevitabil rivală și adversară, dar în același timp, dacă nu este gestionată, poate duce la un război catastrofal.

Și în timp ce urmărim ceea ce se întâmplă în Taiwan și doar pentru a fi la curent cu știrile, comentariul președintelui Biden de ieri în Japonia despre Taiwan – tu și cu mine am vorbit despre asta înainte – cred că aceasta pare să fie cea mai rapidă cale către un război general pe scară largă între SUA și China. Așadar, mă întreb cum vedeți situația din Taiwan în contextul respectării obligațiilor?

Klaus Schwab: [00:22:25]

Henry, vrei să răspunzi?

Henry Kissinger: [00:22:29]

A fost o plăcere neașteptată să-l văd pe Graham și să-mi pună o întrebare. El a fost elevul meu și este prietenul meu și am ”croșetat” pe linii paralele de-a lungul mai multor decenii.

Am negociat înțelegerea cu Taiwan chiar la începutul relației dintre SUA și China. Au avut loc sute de întâlniri pe această temă între diplomația chineză și cea americană și s-au încheiat când chinezii au cerut cifra de afaceri imediată a Taiwanului, iar noi am insistat asupra continuării utilizării metodelor [neinteligibile] pentru a realiza acest obiectiv.

Deci, nu voi trece prin procesul prin care a fost realizat, dar înțelegerea mea a acordului a fost că Statele Unite vor susține principiul unei singure Chine, iar acum vom insista pe o soluție cu două Chine.

„Taiwanul nu poate fi nucleul negocierilor dintre China și Statele Unite”

Lumea era pregătită să trăiască o perioadă lungă în care această situație care avea să se rezolve de la sine și în care s-a înțeles întotdeauna că Statele Unite se opun [neinteligibil] unei soluții militare la această problemă. Cred că aceste principii au permis Taiwanului să se dezvolte timp de 50 de ani ca sistem democratic.

Și cred că este esențial ca aceste principii să fie menținute, iar Statele Unite nu ar trebui să dezvolte, prin subterfugiu sau printr-un proces gradual, ceva asemănător unei soluții cu două Chine, ci să ceară Chinei să continue să aibă răbdarea pe care a avut-o până acum.

O confruntare directă ar trebui evitată, iar Taiwanul nu poate fi nucleul negocierilor dintre China și Statele Unite. Pentru nucleul negocierilor, este important ca Statele Unite și China să discute despre principii care afectează relația contradictorie și care permit cel puțin un spațiu pentru eforturi de cooperare.

Statele Unite și China să evite o confruntare urâtă

Problema Taiwanului nu va dispărea, dar, în calitate de subiect direct al confruntării și al comportamentului contradictoriu, este obligatoriu să nu conducă la o situație care se poate muta în domeniul militar, care este împotriva interesului mondial și împotriva interesului pe termen lung al Chinei și al Statelor Unite.

Acestea sunt sfaturile pe care le adresez prietenilor mei din guvernul american, dar și prietenilor cu care de-a lungul anilor am avut ocazia să discut din partea chineză.

Așadar, este important pentru nevoile generale ale lumii ca Statele Unite și China să-și atenueze relația de conflict prin recunoașterea faptului că, dacă ar apărea o situație de tipul Primului Război Mondial, de alunecare într-un conflict, consecințele vor fi mai grave decât au fost atunci.

Deci, modul de a gestiona între o relație contradictorie existentă și nevoia de cooperare în sens economic și [neinteligibil] este o mare provocare pentru ambele guverne [neinteligibil] deoarece China va trebui să-și reanalizeze relația cu Rusia, pentru că nu s-ar fi putut aștepta nimeni să evolueze în direcția pe care o are acum.

Și va fi, de asemenea, important ca Statele Unite să depășească evaluările sale asupra relațiilor din conflict și să ajungă la un concept de ordine mondială în care Statele Unite și China, parțial datorită evoluției economiilor și parțial datorită evoluției ideologiilor, să evite o confruntare urâtă și să o transforme în ceva compatibil cu ordinea mondială.

Klaus Schwab: [00:30:44]

Mulțumesc. Mulțumesc. Și ne apropiem de sfârșitul sesiunii noastre și a fost fascinant să vă auzim perspectivele încă foarte vizionare. Mulțumesc foarte mult.

Am o idee foarte neobișnuită. S-ar putea să mă ierți, dar așa cum am auzit și de la Graham, Henry își sărbătorește 99 de ani în această săptămână. Deci, să spunem cu toții împreună: La mulți ani ție, Henry.

Public:

La mulți ani ție, Henry.

Klaus Schwab:

Toate cele bune și mulțumesc. Deci avem un minut. Și aș vrea să folosesc acest minut pentru că Graham, tu ai scris această carte - păstrează microfonul deschis, Graham - ai scris această carte, argumentând că, dacă iei exemple istorice, o competiție care se poate termina într-un război, haideți să spunem așa, între SUA și China este inevitabilă.

Vă rugăm în câteva propoziții să le împărtășiți publicului. Mai crezi că se apropie această situație?

Graham Allison: [00:32:38]

Deci, practic, nu am venit să vorbesc. Am venit să-l ascult pe Henry. Aceasta este o idee care a apărut de-a lungul ultimilor ani.

Henry folosește istoria pentru a ajuta la a informa și la a lumina prezentul, alegerile și provocările. În cartea mea The Thucydides Trap, mă uit la ultimii 500 de ani, găsim 16 cazuri în care o putere în creștere rapidă precum Atena în Grecia clasică sau Germania la începutul secolului al XX-lea, provoacă o putere de conducere colosală precum Sparta sau Marea Britanie. Sau SUA astăzi. Deci, 12 dintre cele 16 se termină în război - așa că războiul nu este inevitabil, dar așa s-au întâmplat lucrurile.

Câțiva oameni m-au întrebat: „Ei bine, ce ar spune Tucidide acum?” de când această carte a fost scrisă acum cinci ani, exact când Trump a devenit președinte.

Și cred că ar spune că atât puterea în creștere, cât și puterea aflată la conducere par corecte pe scenariu, aproape ca și cum fiecare concurează pentru a vedea care poate exemplifica mai bine puterea tipică în creștere și puterea tipică de conducere. Deci, (Tucidide) stă pe scaunul său, anticipând cel mai mare război din toate timpurile.

Klaus Schwab: [00:34:15]

Dacă urmați sfatul lui Henry, acesta ar fi...

Graham Allison: [00:34:23]

A cincea dintre cele patru care au scăpat din capcana lui Tucidide, mai degrabă decât cele treisprezece sau cele doisprezece care au dus la rezultate catastrofale.

Klaus Schwab: [00:34:34]

Deci, Henry, ne-ai dat un sfat foarte valoros și îți mulțumesc din nou și îți mulțumesc și ție Graham. Mulțumesc, Henry. Vă dorim toate cele bune și aceasta se încheie sesiunea noastră.

ilovepdf_pages-to-jpg (1)

Filă din dosarul-portret făcut de CIA pentru premierul chinez Ciu Enlai. Poza alături de Henry Kissinger, pe atunci consilier pe probleme de securitate națională, îi sublinia președintelui american că este deja deschisă o cale de comunicare cu Enlai. Primele contacte cu premierul de la Beijing fuseseră stabilite de români.

Filă din dosarul-portret al liderului chinez Mao Zedung întocmit în 1972 de analiștii CIA. Poza alături de Nicolae Ceaușescu a fost considerată relevantă pentru a îi contura lui Richard Nixon modul de abordare în primele discuții bilaterale.