În ciuda a ceea ce cred psiho-pedagogii cu masterate luate pe vremuri, pe Neogen și Hi5, mai nou, cu doctorate pe facebook, copiii nu-s niște roboței produși în serie, astfel identici, ci sunt de o superbă diversitate. În ei, adultul de mâine, pentru cine poate să vadă, aruncă lame fine de sclipiri, aidoma diamantului nativ, abia descoperit și zgâriat nițel, ca să-și dezvăluie natura, înainte de șlefuire.
Ca și în cazul celei mai prețioase pietre, care se sparge și se transformă în nisip de carbon, dacă este greșit prelucrată, cea mai măruntă presiune nepotrivită în educație transformă posibila împlinire viitoare a copilului, înflorirea lui ca adult, în nisip de ratare, dacă mijloacele de clădire a sa sunt greșit alese, nepotrivt aplicate.
Am înteles din comentariile și reacțiile la ultimul eveniment care a rătutit facebook-ul, ăla cu privire la decizia unei doamne - relativ cunoscută mediei - de a-și educa copilul în sistem "home"-d`ala, că românii, în marea lor majoritate, știu să-și educe și să-i edifice pe viitorii adulți care sunt copiii lor. În general ratați și mediocri în meseriile lor. Da, și eu sunt unul dintre ratați, pentru nu fac și nu trăiesc din ceea ce mi-ar plăcea să fac și să trăiesc, ci din cu totul altceva, iar pentru mine ratarea asta înseamnă, românii aștia știu, ce este bine nu doar pentru copiii lor, dar mai ales pentru copiii altora!
Ei bine, eu sunt produsul unui fel de „home”-d`ăla, chestia care m-a împiedicat să nu mă ratez la absolut, ci doar să ma ratez cumva mișto. Tot ceea ce știu realmente folositor, atât din domeniile culturii generale, cât și din unele specialități, câteva, știu fie de la tata, care între două super-meritate bătăi mă învăța chestii fabuloase prin metode unice, care mă făceau să ascult cu gura căscată, fie în urma eforturilor proprii, în urma a ceea ce am citit singur acasă și în marile biblioteci.
Astfel, nu îmi amintesc nici macar o sigura informație utilă sau interesantă învațată la școala, mai puțin alfabetul și tabla înmulțirii. Din clasa a doua am copiat tot, dar tot-tot ce se putea, unde se putea, și se cam putea, la toate lucrările, ca să trec onorabil clasele, inclusiv pe la câteva facultăți, ca să am timp să citesc ceea ce mă pasiona, ce simțeam că mă interesează și că îmi va trebui în viață. Școala nu mă făcea decât să-mi pierd timpul, să-mi mănânce nervii și energia, să mă obosească prin plictis, fără nici cel mai mărunt folos, să observ defectele semenilor mei și să mă scârbesc prematur de natura umană, să-mi pierd mult prea devreme Paradisul Copilăriei.
Drept pentru care, în liceu chiuleam cam de la 1/3 din numărul orelor, timp în care am văzut mii de filme și am citit mii de cărți. Clișeul cu socializarea este doar o frecție, ești cum te-ai născut din perspectiva asta, intro sau extrovertit, asta nu se învață sincer, decât cel mult se poate deprinde doar la nivel de aparență, de teatru ipocrit. Eu m-am născut vorbăreț, trăncăneam prietenos de luăm maul oricui, încă dinainte de a ajunge măcar la grădiniță, dar, în esență, îmi era perfect în solitudine de mic. Colegii mai toți mi-au fost de o absolută indiferență, cu rare excepții, mi se părea că reacția în cârd cu ei mă plasează în rândul ovinelor. Paradisul Copilariei mele nu are nici cea mai vaga legătura cu ei, ci cu stările și trăirile mele pe cont propriu.
Ceea ce mă interesa și știam că îmi este util am citit cu creionul în mână. Spre exemplu, toata geografia pe care o știu, o știu din Jules Verne, din jurnale de călătorie și din memorii. Ceea ce citeam și încă nu aflasem căutam pe o hartă imensă, agățată de tata în camera mea, exact în scopul ăsta, hartă pe care m-a învățat de mic să o citesc: "Învață, tată, tot ce este pe harta asta, denumiri și locuri, după care tot ceea ce vei citi sau vei vedea te va bucura înzecit, vei avea impresia că redescoperi locuri știute". Cand am ajuns prin anul 2000 la Paris, stiam orașul cu ochii închiși, din Mauger(Langue et Civilisation Francaises), din Balzac, Hugo, Dumas și alții.
Este drept, pentru așa ceva, pentru a-ți prii sistemul ăsta, "home"-d`ala, îți trebuie o anumită structură, plus un anumit părinte, și nu trebuie să ai nimic din ceea ce se numește spirit gregar în tine, mai mult, să respingi turma, găștile, să fii o structură individualistă. Dacă fata doamnei respective are o asemenea structură și dacă părinții ei sunt unii "d`aia", de care trebuie, îi prevăd un viitor strălucit, departe de banal, de ratare și de alinierea atât de mult dorită de către cei care se străduiesc să ne alinieze copiii, în scopuri pe care doar prea prost să fii, să nu le pricepi.
Recomandările noastre
