După cum singur recunoştea, „ştiu domeniul, sectorul şi îl ştiu bine”, mai les că fiica sa are în arendă de la ADS, potrivit presei, vreo 650 hectare de baltă, ministrul Agriculturii vorbeşte în cunoştinţă de cauză, aşa că nu ai cum să nu-l crezi când spune: „Acest sector s-a rupt pur şi simplu de dinamica zilei. (…) Din nefericire, sectorul a fost abandonat, iar suferinţa în sector s-a cuibărit”.

Una dintre cauzele dramaticei rupturi ar veni din faptul că „apropierea între funcţionarul statului şi sector nu este aceea pe care şi-o doreşte producătorul, nu este aceea pe care şi-o doreşte piscicultorul, nu este aceea pe care şi-o doreşte ministrul”. Iar cealaltă, după cum bine ştim, e cormoranul: „Probabil cu asta veţi rămâne cei de la televiziune în minte, dar bine că rămâneţi cu atât: cormoranii îi fac mari probleme. Este o realitate la care nici zâmbetul nu trebuie să apară pe faţa cuiva de aici şi a societăţii în general. Este o realitate pe care din nefericire nu am fotografiat-o, dar mai mult decât atât, nu am gestionat-o (…) În România, eu am estimat că în jur de 400.000 de oameni sunt direct afectaţi de această situaţie, luând în vedere pescarii cărora le dăm permise de pescuit, populaţia care se hrăneşte din zonele cu apă, Delta Dunării, cei care sunt pe lângă Dunăre, cei care sunt pe lângă râurile interioare”.

Grav, domnule ministru, grav! Cine v-a ţinut să n-o fotografiaţi, să n-o gestionaţi, dacă permiteţi o întrebare? Mai rămâne să vă recunoaşteţi învins, ca Eugen Barbu de către Rodion Cămătaru, şi să exclamaţi: M-ai învins, cormorane! Norocul nostru că n-avem zebre, că altfel chiar nu mai era nimic de făcut după ce oamenii de ştiinţă de la Universitatea din California au constatat, după cercetări aprofundate, că „dungile zebrelor provoacă aterizări necontrolate ale muştelor”. Totuşi, pentru că trebuie să suplinim şi noi cu ceva lipsa zebrelor, la muşte fără cap, probabil, suntem pe locul întâi în lume. Iar cum am stabilit că n-avem zebre, muştele fără cap sunt dincolo de orice pericol. Bunăoară, în problema alocaţiilor pentru copii, parlamentarii PSD, sub presiunea PNL, ca să nu le bată obrazul electoratul, au lăsat, ca muştele fără cap, să treacă mărirea lor, iar acum constată că nu au prevăzut banii necesari la buget.

Era şi greu, având în vedere care le sunt priorităţile: creşterea fondurilor alocate partidelor parlamentare, pensiile speciale, veniturile funcţionarilor din Casa Poporului, zecile de mii de mici investiţii din Programului Naţional de Dezvoltare Rurală (PNDR), pe care nimeni niciodată să le poată controla, subvenţiile pentru şmecherii care au ferme de porci etc. Ei, pe lângă atâtea ghinioane, încă un noroc ne-a lovit ieri, puţin după prânz, când purtătorul de cuvânt al preşedintelui României ne-a anunţat că nu e totul pierdut, măcar în chestiunea bugetului pe anul din care ne-am trăit deja aproape două luni. Şeful statului urmează să ia o decizie cu privire la legile bugetului de stat şi asigurărilor sociale pe care o va anunţa public în zilele următoare, precizând însă, din capul locului, că proiectul adoptat de Parlament nu este destinat dezvoltării şi progresului României, ci „bunăstării PSD”.