Astăzi, 26 mai 2024, se împlinesc 40 de ani de când a fost inaugurată una dintre cele mai mari lucrări de infrastructură din România comunistă, Canalul Dunăre-Marea Neagră.

Canalul Dunăre-Marea Neagră, o demonstrație de putere a regimului comunist

Povestea Canalului Dunăre-Marea Neagră a început în iulie 1973. Atunci, inginerul Chiriac Avădanei a fost desemnat şeful proiectului pentru canalul navigabil, proiectarea fiind începută la 10 iulie 1973.

După mai multe versiuni ale proiectului, specialiștii au ajuns la concluzia următoare: Canalul Dunăre- Marea Neagră trebuie să se desprindă din Dunăre la Cernavodă (la kilometrul 300 pe fluviu). De acolo, urmând Valea Carasu, va pătrunde la kilometrul 40 în platoul dobrogean.

Ulterior, canalul traversează pe direcţia Basarabi-Valea Seacă-Straja-limita de nord a Lacului Agigea, până în portul maritim Constanţa.

În anii 1984-1987 s-a executat şi ramura de nord a canalului principal, pe direcţia Poarta Albă-Midia-Năvodari

Cunosctul istoric Florian Bichir a explicat cum a luat naștere ideea unui canal care să lege Dunărea de Marea Neagră:

„Ideea primului canal provine dintro „sugestie” sovietică. La indicaţia expresă a lui Stalin, adresată lui Gheorghe Gheorghiu-Dej, s-a cerut lichidarea fizică a opoziţiei.

Eu îţi dau utilajele şi tu dintr-o lovitură rezolvi două probleme: scapi de chiaburi şi moşierime şi totodată irigi Dobrogea”, se pare că i-a spus Stalin la Moscova liderului comunist român.

Șeful de cabinet al lui Dej, inginerul Paul Sfetcu, şi amintea că Stalin ar fi întrebat dacă „conducerea României are cunoştinţă despre un proiect englezesc pe la începutul secolului XX pentru construirea unui canal navigabil între Dunăre şi Marea Neagră”.

Istoria nu a consemnat niciodată ce urmărea Stalin cu adevărat

Au existat mai multe teorii cu privire la ceea ce însemna cu adevărat gestul lui Stalin. Una dintre presupuneri era că acesta intenţiona să ceară României, la finalizarea lucrării, controlul gurilor Dunării. În acest control ar fi intrat și Delta, pe motiv că există o ieşire directă la mare, prin Canal:

„La şedinţa din 25 mai 1949, Biroul Politic al Comitetului Central al Partidului Muncitoresc Român a aprobat raportul lui Gheorghe Gheorghiu Dej pe baza „Memoriul tehnico-economic” întocmit de o comisie mixtă sovieto-română.

La 18 iulie 1953 (la câteva luni după moartea lui Stalin), lucrările au fost sistate canalul executat pe Valea Caraşu servind pentru irigaţii. Brusc, propaganda comunistă a tăcut, iar asupra Canalului s-a aşternut tăcerea. S-a aşternut o tăcere criminală, numărul deţinuţilor asasinaţi nefiind nici astăzi exact cunoscut. Toată această istorie a primului Canal a produs repulsie societăţii româneşti faţă de construcţia ce dăinuie azi”, arată Florian Bichir.

Canalul Dunăre-Marea Neagră. O ambiţie comunistă devenită cel mai mare proiect concretizat vreodată în România

Nicolae Ceauşescu a reluat proiectul după două decenii și jumătate, care a însemnat un efort național uriaș, desfășurat pe parcursul a opt ani.

„Drumul fără pulbere” a înghiţit studiile a peste 1.000 de specialişti din cercetare şi proiectare. Au fost emise peste 33.500 de devize şi detalii de execuţie. S-au dislocat circa 300 milioane metri cubi de Pământ și s-au turnat 3,6 milioane metri cubi beton. S-a realizat un canal navigabil în lungime totală de 64,4 km, având la capete câte două ecluze duble de 310 metri lungime.

La Plenara CC a PCR din iunie 1973, Nicolae Ceauşescu şi-a anunţat decizia de a relua lucrările de construcţie. Era cel mai ambiţios obiectiv realizat de regimul comunist, atât ca învestiţie, cât şi ca volum de muncă. Canalul nu era însă unicul obiectiv. „La pachet” mai erau incluse construirea unui nou port maritim la Constanţa Sud-Agigea, şi a hidrocentralei de la Cernavodă.

Ideea nu i-a venit brusc lui Ceauşescu. A venit după ce a vizitat, în 1972, portul Anvers (Belgia), unde a studiat ecluza Boudouin. În 1973 a vizitat porturile Amsterdam şi Rotterdam (Olanda), unde a aflat de proiectul Canalul Europei ce urma să lege Rinul cu Dunărea. Aceasta era o cale fluvială transcontinentală de 3.500 km. Pe 26 mai 1984, într-un cadru festiv, cu zeci de mii de oameni de-a lungul Canalului, Nicolae Ceauşescu tăia panglică Canalului Dunăre-Marea Neagră. Lucrarea era estimată pe atunci la valoarea de 10.000 de miliarde de lei. Construit pe oasele deţinuţilor politici, prin sânge, trudă şi poate prea mult sacrificiu, - ne place, nu ne place -, Canalul Dunăre - Marea Neagră rămâne deocamdată cel mai mare proiect realizat în România”, mai arată istoricul Florian Bichir.