Alexandru Mihai este în clasa a V-a, iar profesorul lui îl apreciază pentru cât de mult învaţă şi munceşte în gospodărie.
În pelegrinările noastre în sărăcia mediului rural, ne-am oprit în comuna Poiana, judeţul Dâmboviţa.
Aveam să găsim şi aici condiţii materiale precare pentru copiii ce încearcă să ţină pasul cu şcoala. Aşa l-am întâlnit pe Alexandru Mihai, un băiat de 12 ani, a cărui timiditate e dublată de mult bun simţ.
Ne-a povestit copilaria lui în comuna Poiana şi despre marea lui şansă de a fi remarcat de învăţătoarea Maria Mitroi, care i-a trezit interesul pentru cărţi. Am aflat de la doamna învăţătoare că lecţiile de la şcoală erau apoi continuate cu corectarea comportamentului.
L-a învăţat şi l-a antrenat cum să meargă. La ţară, copiii au un mers specific, defectuos, fiindcă mai tot timpul sunt încălţaţi în papuci. Aşa se explică aspectul mersului cu picioarele apropiate.
Norocul lui Alex a fost că sora lui a beneficiat de programul şcolar Euro200 şi aşa s-a pricopsit cu un calculator modest, cu ajutorul căruia a început uşor-uşor să-şi dezvolte pasiunea de a picta pe computer.
Lipsurile materiale aveau să se accentueze o dată cu pierderea serviciului tatălui său, şofer de tir. Pentru micuţ a fost o adevărată lovitură sufletească, fiindcă în vacanţe îşi însoţea părintele în curse.
Îl ajuta cum putea el, pregătindu- i sandvişuri, urmărea intinerariul,dar mai ales îl ţinea de vorbă când îl observa obosit de drumurile lungi. Visa să se facă şi el şofer de tir.
Ne spune că nu întelege de ce patronul l-a dat afară pe tatăl său fără să aprecieze ce bine îşi făcea treaba şi că această criză de care tot vorbesc oamenii mari nu e motiv să-l lase pe el şi pe sora lui fără bani.
Noroc cu mama, Cristina Mihai, de meserie croitoreasă. A lăsat toată gospodăria în grija bărbatului şi şi-a găsit serviciu în Bucureşti, la un magazin de haine. Din păcate, naveta Poiana - Bucureşti îi înjumătăţeşte salariul de câteva sute de lei.
Copiii sunt însă bucuroşi că le aduce hăinuţe frumoase şi ieftine. Pasiunile lui Alexandru se împart în joaca cu cei doi câini şi o pisică (şi-ar mai dori şi un câine lup în amintirea celui mort!), grădina de legume unde munceşte efectiv şi pe care o apreciază deosebit de bio şi rarele partide de pescuit.
E extrem de mândru şi fericit că, de un an, şi-a făcut o lansetă cu care pescuieşte în Dâmboviţa, râu ce trece prin comună. Acasă la Alex a însoţit echipa campaniei "O şansă copiilor de la ţară" fosta lui învăţătoare şi soţul dânsei, profesorul Nicolae Mitroi care l-a preluat în clasa a V-a.
Îl îndrăgesc foarte mult pe puşti, fiindcă e cel mai bun din clasă, e inteligent şi modest deopotrivă.
După ce i-am dat băiatului şi surorii lui jucării de la Noriel, pachete cu făină, mălai, fulgi de porumb, griş şi pesmet, oferite de fabrica Titan şi cărţi de la editurile Media Zawada şi Evenimentul zilei, am stat de vorbă cu cadrele didactice.
Profesorul Nicolae Mitroi ne-a spus că ar fi un lucru bun dacă am putea să ajutăm această familie, în mod special pe Alex care are nevoie de un pat şi câteva piese de mobilier în care să-şi aranjeze cărţile, jucăriile şi hăinuţele.
Profesorul Nicolae Mitroi din comuna Poiana îi poartă de grijă lui ALex
"Cred că ar fi cea mai mare bucurie a acestui copil sărac, dar cu dragoste de carte şi voinţă ca să-şi facă un viitor", ne-a spus domnul profesor.
Dacă poate ajuta cineva, să ne sune la 0730.660.424. Cum puteţi ajuta!
- Contactaţi echipa "O şansă copiilor de la ţară"la adresa de email contact@ziaruldelatara.ro
- Donaţie în reţeaua de telefonie fixa Romtelecom, la numerele: 0900 900 600 - 10 euro; 0900 900 602 - 5 euro; 0900 900 604 - 2 euro
- Depuneri în contul RO 70 BRDE 445 SV 90385294450 deschis la BRD, agenţia Beller, de Asociaţia Română a Profesioniştilor Mass Media, împuternicit Silviu Ionescu CUI 28373727. Pentru străinătate se foloseşte Swift BRDEROBU.
Citiţi şi:
- Copila oarbă, părăsită de mamă
- Fetiţa oarbă îşi ştie hainele după un semn
- E oarbă, dar învaţă să lucreze pe laptop
- Fetiţa care nu are bani de-o carte
- Robert, băieţelul otrăvit de străbunică
Recomandările noastre
