Astăzi, ortodocșii și greco-catolicii îl serbează pe Sfântul Andrei, arhiepiscopul Cretei.

Născut la Damasc în jurul anului 660, Sfântul Andrei, arhiepiscopul Cretei, aflat la Ierusalim pentru a se închina la Mormântul Domnului, a fost remarcat de patriarhul Teodor al Ierusalimului. Acesta l-a tuns în monahism, l-a hirotonisit diacon și luându-l ca ucenic l-a așezat ca secretar al patriarhiei.

Sfântul Andrei a fost trimis, în 680, la Constantinopol, pentru a participa la Sinodul al VI-lea Ecumenic, care a condamnat, în 681, erezia monotelită (ce susținea că în persoana Mântuitorului Hristos există numai voința dumnezeiască, nu și cea omenească).

După terminarea sinodului, a fost oprit ca diacon la patriarhia din Constantinopol. În preajma anului 712, a fost ales arhiepiscop al Gortynei, capitala Cretei. De aici este numele sub care e cunoscut și acum: Cretanul sau Criteanul.

Este autorul a numeroase cărți de învățătură creștină, precum și a unor imnuri religioase, dintre acestea cel mai important este Canonul cel Mare, lucrare monumentală, recapitulare a istoriei căderii umane și a ridicării prin pocăință, care se cântă în săptămâna a cincea a Postului Mare.

A trecut la Domnul în anul 740, în orașul Ieriso de lângă Militene, capitala insulei Lesbos, pe când se întorcea dintr-o călătorie făcută la Constantinopol. Este înmormântat în Biserica Sfintei Mucenițe Anastasia din Mitilene.

Ce este canonul ?

Canonul cel Mare este un canon de pocainta, adica un lung imn liturgic (peste 250 stihiri), alcatuit din 9 cantari bogate, compuse la randul lor din stihiri scurte de pocainta, ritmate de invocatia "Miluieste-ma, Dumnezeule, miluieste-ma!", cerere care aminteste de rugaciunea vamesului din prima duminica a perioadei Triodului.

Canoanele liturgice au aparut la sfarsitul secolului al VII-lea si inceputul secolului al VIII-lea, inlocuind in mare masura imnele liturgice numite "Condac". Totusi, intre cantarea a 6-a si a 7-a a fiecarui Canon se mai pastreaza un Condac urmat de un Icos. Canoanele au fost compuse la inceput de crestini sirieni elinizati din Palestina. 

Canonul liturgic are noua cantari mai lungi formate din multe stihiri scurte, iar aceste noua intercalau la inceput cele noua cantari biblice folosite in viata liturgica rasariteana:

1. Cantarea lui Moise (Iesire 15, 1-19) 2. Noua cantare a lui Moise (Deuteronom 32, 1-43) 3. Rugaciunea Anei, mama lui Samuel (I Regi 2, 1-10) 4. Rugaciunea profetului Avacum (Habacuc) (Avacum 3, 2-19) 5. Rugaciunea lui Isaia (Isaia 26, 9-20) 6. Rugaciunea lui Iona (Iona 2, 3-10) 7. Rugaciunea celor Trei tineri 8. Cantarea celor Trei tineri 9. Cantarea Nascatoarei de Dumnezeu (Luca 1, 46-55) si Rugaciunea lui Zaharia

Fiecare cantare a Canonului incepe cu un Irmos (o strofa datatoare de ton), se continua cu stihiri mai scurte si se incheie cu lauda de preamarire adresata Sfintei Treimi si o lauda adresata Maicii Domnului .

La Canonul initial al Sfantului Andrei Criteanul, mai precis la cantarile a 3-a, a 4-a, a 8-a si a 9-a, au fost adaugate de timpuriu cateva canoane mai mici, formate din trei cantari (trei ode), compuse de "Teodor" si "Iosif".