Sursa: doxologia Biserica Ortodoxă îl prăznuiește astăzi, 18 martie, pe Sfântul Chiril al Ierusalimului. Acesta s-a născut în Orașul Sfânt, în jurul anului 315, și și-a dedicat viața studiului profund al Sfintei Scripturi.
Sfântul Chiril al Ierusalimului a fost hirotonit diacon de episcopul Macarie al Ierusalimului, în anul 335. Acesta a ajuns în doar 10 ani la treapta preoţiei. În 348, a primit cinstea de a fi ales episcop al Ierusalimului. În această calitate a rostit catehezele care i-au adus respectul creștinilor.
Chiril a trecut prin clipe crunte din cauza conflictului pe care l-a avut cu Acachie, mitropolitul Cezareei. Acesta fusese declarat eretic arian de un sinod care s-a ţinut la Sardica. Sfântul Chiril iubea credința mai mult ca orice pe lume și a nu vrut să se supună.
Datorită relaţiilor pe care le avea cu împăratul Constanţiu, Acachie l-a zgonit pe Sfântul Chiril. L-au acuzat că a vândut obiecte din biserica de care avea grijă. Banii au ajuns la săracii care nu aveau nici măcar o pâine pe masă.
Ne puteți urmări și pe Google News
Sursa: doxologia
Exilat, Chiril a mers la Silvan, episcopul Antiohiei. În anul 360, la conducerea imperiului a venit Iulian Apostatul, care i-a chemat înapoi pe toți credincioșii alungați. Sfântul Chiril şi-a reluat scaunul, fiind trup și suflet la momentul rezidirii Templului din Ierusalim.
Povestea Sfântului Chiril
Cu toate astea, un cutremur foarte puternic a distrus Templul. De asemenea, se spune că un foc din cer a ars toate uneltele folosite la zidire. Constructorii au observat pe hainele lor semnul Sfintei Cruci.
Domnia lui Iulian a fost scurtă, iar împăratul Valens a venit la putere și l-a exilat din nou pe Sfântul Chiril.
În anul 379, când împărat a devenit Teodosie cel Mare, Chiril şi-a primit cu cinste înapoi locul și a avut grijă de credincioșii săi până s-a stins din viață.
Acesta a rostit în Biserica Sfântului Mormânt, în jurul anului 350, o serie de mărturii importante ale credinţei şi practicilor acelor timpuri. Sfântul Chiril a participat și la Sinodul II Ecumenic de la Constantinopol, din anul 381. Alături de el, au fost Sfântul Grigorie de Nazianz, Sfântul Grigorie de Nyssa, Meletie al Antiohiei şi alţi mari Părinţi ai Bisericii.
El a încercat să-i aducă pe calea cea dreaptă pe eretici pnevmatomahi (care nu credeau în dumnezeirea Sfântului Duh) şi apolinarişti (care negau existenţa sufletului raţional în Ipostasul Mântuitorului Hristos). Mărturiile sale au rămas și în ziua de azi, iar iubirea lui pentru credință nu a pierit niciodată.
Recomandările noastre
