Când am apărut eu cu Domniţa, am simţit că se întâmplă ceva, că musafirii au o gravitate nefirească, dar am crezut că este vorba de stânjeneala de la începutul oricărei petreceri. Am pus mâna pe un pahar şi – stupefiat – am constatat că nu mi se mai desprinde de mână. Depăşit de situaţie, m-am aşezat pe un scaun, dar şi scaunul mi s-a lipit de pantaloni. Asistenţa a izbucnit în râs. Furios, m-am smucit puternic ca să mă desprind, dar pantalonii mi s-au rupt în fund.
După petrecere, în drum spre casă, în afară de faptul că repetam în gând, obsesiv, "mai lungămi pare calea, acum, la-ntors acasă", mă întrebam ce farsă i-aş putea face şi eu lui Adrian Păunescu, acum, când el bănuia că am să i-o plătesc şi devenise, fără îndoială, vigilent. Până la urmă, am găsit o soluţie.
I-am compus o scrisoare ca din partea IDEB (întreprinderea care distribuia energia electrică în Bucureşti):
"IDEB Departamentul
Abonaţi Adresa nr 261 din 26.12.1986
Către tov. Păunescu Adrian
Având în vedere faptul că în repetate rânduri aţi întârziat să plătiţi factura la energie electrică, vă aducem la cunoştinţă că am luat măsura ca începând cu data de 5.10.1986 să vă furnizăm doar curent de calitatea a II-a.
Director [Semnătură indescifrabilă]".

Acest text l-am dactilografiat, ca pe o adresă oficială, l-am ştampilat (cu ajutorul unei monede, căreia i-am înmuiat în tuş faţa reprezentând stema României) şi i l-am trimis lui Adrian Păunescu prin poştă. Ce s-a întâmplat la primirea de către poet a scrisorii din partea "IDEB" ştiu din relatarea lui Carmen.

Adrian Păunescu stătea pe canapeaua din camera de zi şi îşi deschidea, în stilul lui eficient- nerăbdător, corespondenţa, când a izbucnit:
– Ia uite, Carmen, ce scrie aici! (Şi i-a citit cu glas tare notificarea.). De ce nu ai grijă să se plătească la timp facturile?
– Dar s-au plătit, a îngăimat Carmen, nu ştiu ce s-a întâmplat… Oricum, n-o să aibă ei curaj săţi dea tocmai ţie curent de calitatea a II-a…
– Dar deja au făcut-o. În cât e azi? În 7. Am observat eu că în ultimele zile lumina nu mai e ca lumea! Nu ţi-am spus chiar ieri că e slabă? Şi că pâlpâie?
– Da, dar era o problemă la noi, s-a reparat…
– Extraordinar, s-a enervat tot mai tare Adrian Păunescu, uite pe ce ton îmi scriu ăştia! Auzi, "tov Păunescu Adrian"!!! Ia fă-mi legătura cu directorul de la IDEB!
Carmen a şi pus mâna la tefon, dar tot ea a avut pe loc o revelaţie:
– Adrian, ăsta e Alex!
– Cum Alex?!
– Ne-a făcut o farsă, sunt sigură!

Drept urmare, Adrian Păunescu m-a sunat pe loc şi mi-a spus cu umor:
– Alo, tovarăşul director, am de făcut o plângere, în legătură cu calitatea curentului electric…