Strada Maltopol s-a numit zeci de ani strada Dreaptă. Impersonal. Dar, aici, la numărul 10, locuia colegul meu de elementară Adrian Constantinescu. Ne invita des la el si ne jucam într-un spațiu rupt din povești, cu arbori uriași, leagăne miraculoase și un submarin epic. Și azi e aproape le fel, doar că, prin aer, un miros fin de burger ne dublează amintirile.

Mirosul ploii, primăvara, izbind caldarâmul este unul aproape palpabil. Ceva mai de nișă decât cele de nișă. Un miros care diferă de la stradă la stradă. Altfel este când apa se scurge printre pietrele cubice, așa cum erau multe în zona Gării de Nord, și cu totul altfel pe caldarâmul Căii Victoriei.

Dar știți unde acesta atinge perfecțiunea? Într-o terasă mică și cochetă, plină de plante verzi, pe strada Maltopol nr 10.

I s-a spus pe nedrept ”Strada Dreaptă” zeci de ani. Samavolnic, impersonal, postindustrial de prost…

Din clasa a 1-a până printr-a patra, mi-am petrecut clipe memorabile în această curte. Din stradă nu prea puteai vedei în curte de trunchiul secular al unui arbore ce purta cu mândrie o plăcuță pe care scria ceva cu ”ocrotit de lege”. Azi, cred că pe locul acela stau puii lui, la fel de viguroși, întăriți de trufia de a atinge alte sute de ani. Și leagănul mai este pe acolo, dar mutat față de unde îl știam.

Burgeri și oase. Sau invers

Mergeam acolo la colegul meu din generală Adrian Constantinescu, un tip care mereu a avut fruntea lui Eminescu și cei mai sinceri ochi pe care i-am văzut vreodată. Ochi ușori tulburi, neclari, ce ascundeau gânduri nespuse. Bunicii, pâini date de Dumnezeu, s-au prăpădit. Tată lui, ofițer cu ținută și atitudine ne inspiră mult respect.

Adrian a terminat arhitectura și a încercat chiar să o practice, dar Oceanul era deja ocupat de rechini mari, mulți și răi. Azi, Adrian te învață cum să trăiești mai bine. E trainer sau coach ceva, și fruntea de român eminesc s-a încadrat de plete argintii.

Casa a fost închiriată și a devenit ”Burgeri și oase”. Locul este luat de Aura și partenerul ei, Edi. Robert e băiatul lui Edi și face niște cocktailuri prea corecte, ca un bartender îmbătrânit printre micile fericiri îmbuteliate în sticlele pretențios etichetate.

Este o afacere de familie. Nimic nu e prea ușor într-o afacere de familie. Au muncit mult la decor, au muncit enorm la rețete. Căci niciunul n-a venit din Horeca. Fiica Aurei a girat calitatea hamburgerilor, pentru că știe fiecare hamburgerie din oraș.

Dar, acum, te lingi pe degete

În curtea lui Adrian au fost mereu pisici. Acum, La Burgeri și Oase, stăpân peste oameni, clienți sau patroni, este un motan negru 100%. Nume de cod: Jager. Cine știe, cunoaște…

Lumea vine aici pentru burgeri și oase. Burgerul clasic, happy parcă, este delicios și face 52 de lei cu cartofi cu tot. ”În niciun burger de porc n-o să găsești pulpă de porc, totul este de la antricot în sus, spune Edi.

Sandwich-ul de vită este de senzație, și dai doar 32 de lei pe el. Sandwich, pulled, să fim bine înțeleși.

Delicatesa casei sunt coastele de porc sau vită. Alea de vită au 950 de grame, la 89 de lei. Berici destule, la halbă sau la ”ciob”, înconjură platourile.

Mediul înconjurător

Cum intri în curte, casa are 3 corpuri. Primele două pe stânga, a treia, în fundal. Aceasta, ultima, are o pivniță fabuloasă. Și, la hochparter, două săli. Aici se joacă darts pe rupte.

În a doua casă pe stânga se ascunde submarinul tinereților mele, pe când Nemo aluneca mii de leghe pe sub mări. De fapt, acest corp de casă are doar parter și subsol. La subsol poți ajunge călărind o scară în spirală, fix ca a unui submarin legendar. Multe aventuri eroice am avut aici. Nici căpitanul Ahab n-ar visa atâtea.

N-o mai lungesc. Mergeți la terasă, este o bijuterie fără pretenții, unii i-ar spune cozy. Eu i-aș spune un loc de bună și îndreptățită relaxare, Și dacă și picură din cer un pic…