A doua zi după ce am sărbătorit Nașterea Maicii Domnului îi prăznuim pe părinții acesteia, Sfinții Ioachim și Ana.

Sfântul Ioachim era din seminția lui Iuda și descendent al Regelui David. Ana era fiica preotului Matan, din seminția lui Levi, asemenea Marelui Preot Aaron. Matan a avut trei fiice: Maria, Zoe și Ana.

Maria s-a căsătorit în Betleem și a născut-o pe Salomeea, Zoe s-a măritat și ea în Betleem și a născut-o pe Elisabeta, mama Sfântului Ioan Botezătorul și Înaintemergătorul Domnului, iar Ana s-a măritat în Nazaret cu Ioachim și la o vârstă înaintată a născut-o pe Maica Domnului.

Ioachim și Ana au fost căsătoriți timp de cincizeci de ani fără să aibă copii și nu au deznădăjduit, aducându-și aminte de Sfântul patriarh Avraam și de soția lui, cinstita Sara, care la bătrânețe a născut fiu pe Isaac, după făgăduință. Dar, la această vrednicie nu au ajuns până ce nu s-au rugat lui Dumnezeu, în amărăciunea sufletului lor, cu mult post și rugăciune.

Sinaxarul zilei ne spune despre ei că erau drepți înaintea lui Dumnezeu și la fiecare sărbătoare luau două părți din câștigul lor, o parte o dădeau săracilor, iar pe cealaltă o dădeau lui Dumnezeu.

Odată, pe când erau deja bătrâni și erau în Ierusalim să jertfească Domnului, Marele Preot Isahar l-a mustrat pe Ioachim: „De ce aduci darul înaintea mea? Oare nu știi că nevrednic ești să aduci cu noi daruri, de vreme ce nu ai lăsat seminție în Israel?”.

Și a plecat Ioachim foarte întristat și rușinat și defăimat de la praznicul acela, și, de mâhnire, nu s-a întors la casa sa, ci s-a dus în pustie și s-a rugat lui Dumnezeu patruzeci de zile și striga către Dumnezeu cu lacrimi, ca să-i dea lui rod pântecelui.

Asemenea și Ana, în casa și în grădina ei, se ruga lui Dumnezeu. Și i-a auzit pe dânșii Domnul și a trimis pe îngerul Său, binevestindu-le lor nașterea Maicii Domnului, care a și fost, spre mântuirea a tot neamul omenesc.

Ana a rămas în curând însărcinată, iar peste nouă luni a născut-o pe Sfânta Fecioară Maria.

Zămislirea Maicii Domnului este prăznuită de Biserică în 9 decembrie, iar Nașterea Maicii Domnului este sărbătorită pe 8 septembrie.

La vârsta de trei ani, Ioachim și Ana au dus-o pe Sfânta Fecioară la Templu și au închinat-o slujirii lui Dumnezeu, încredințând-o preotului Zaharia.

Apoi, după ce părinții ei au adus sacrificii Domnului (după obiceiul vremii), au lăsat-o împreună cu celelalte fecioare în camerele Templului să crească acolo. Biserica prăznuiește Intrarea în Biserică a Maicii Domnului în 21 noiembrie.

În următorii șapte ani, Dreapta Ana și Ioachim au vizitat-o adesea pe Maria la Templu, până la moartea lor; aceasta a rămas însă orfană la vârsta de zece ani.

Sfântul Ioachim a trăit 80 de ani, iar Ana 70 de ani, mutându-se la Domnul la doi ani după soțul ei.

Prăznuirea adormirii Sfintei Ana are loc în 25 iulie.

În timpul domniei Sfântului Împărat Iustinian (527-565), a fost construită o biserică în cinstea Sfintei Ana la Deutera.

Împăratul Iustinian al II-lea (685-695, 705-711) a restaurat această biserică după ce Sfânta Ana i-a apărut în vis soției sale însărcinate. Atunci trupul și vălul (maforionul) Sfintei Ana au fost aduse la Constantinopol.

Tinand seama ca Biserica a mărturisit dintotdeauna că Fecioara Maria este Născătoare de Dumnezeu, căci Cel ce S-a născut din ea nu e o persoană omenească deosebită de cea dumnezeiască, ci Însusi Fiul lui Dumnezeu, putem afirma fără reținere că Ioachim si Ana sunt bunicii lui Hristos.

Sfinții Părinți Ioachim ți Ana sunt prăznuiți în calendarul nostru cu o zi specială, 9 septembrie, dar ei sunt pomeniți pururi în slujbele noastre pentru că apolisul (otpustul, formula de încheiere) a fiecărei slujbe se termină cu această invocare: „Pentru rugăciunile sfinților drepților părintilor Ioachim și Ana, Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, miluiește-ne pe noi”.