Pe lângă tensiunile dintre Occident și țările din est, mai precis cele Grupul de la Visegrad, în chestiunea imigrației, o altă prăpastie se adâncește din ce în ce mai tare în zilele noastre.

Umanista Angela Merkel, cea care a primit cu brațele deschise refugiații sirieni, nu e de acord cu folosirea coronabond-urilor pentru care pledează Italia și Spania. Ultimele declarații ale cancelarului german nu lasă niciun dubiu. ”Germania este pregătită să dea dovadă de această solidaritate şi o susţine. Bunăstarea Germanei depinde de bunăstarea Europei. Acum, care sunt instrumentele care convin acestui scop? Aici, opiniile simt divergente”.

În ce constau aceste divergențe ne explică chiar Angela Merkel. ” Ştiţi că eu consider că noi nu trebuie să avem o datorie comună, din cauza situaţiei uniunii noastre politice. Din acest motiv, ne opunem acestui lucru. Însă există multe feluri de a da dovadă de solidaritate, iar eu cred că vom găsi o soluţie bună”.

Soluția „bună” pentru Merkel, și anume utilizarea resurselor mecanismului european de stabilitate (MES) nu le convine deloc italienilor și spaniolilor care își amintesc prea bine ce a pățit Grecia cu Troika.

Diferențele și divergențele dintre Sud și Nord în Uniunea Europeană au o istorie nu tocmai fericită . Iată ce scrie  Francesco Giubilei pe site-ul The American Conservative: „De la nașterea Uniunii Europene, a existat o dezbatere intensă despre posibilitatea creării unei Europe cu două viteze, împărțită între națiunile mediteraneene și cele din Europa de Nord.

Susținătorii acestei soluții (vehiculate și în relațiile dintre Vestul și Estul Europei la un moment dat n.r.) susțin că diferențele dintre aceste două părți ale Europei sunt ireconciliabile, în ceea ce privește stilul lor de viață, modul în care este concepută societatea și în special în mentalitatea cetățenilor. Posibilitatea divizării a apărut pentru prima dată în Grecia în timpul crizei din 2008, iar acum pare să se intensifice odată cu urgența coronavirusului”.

După cum știți, Spania și Italia solicită utilizarea așa-numitelor „Eurobonds” sau „Coronabonds”, un instrument financiar ca o datorie europeană comună legată de resursele strict necesare pentru a face față acestei urgențe de sănătate. Italia și Spania nu solicită să împartă datoria publică obișnuită cu Germania și celelalte națiuni din Europa de Nord; ei încearcă doar să facă rost de resursele de care au nevoie pentru combaterea coronavirusului.

Nepăsători în fața suferinței, politicienii germani și mass-media acuză țările din sud că încearcă să finanțeze răspunsul la criză cu bani germani.

Soluția propusă de Angela Merkel și de alte guverne din Europa de Nord este utilizarea resurselor mecanismului european de stabilitate (MES), un fond creat pentru a acorda bani statelor membre aflate în dificultate financiară pentru a preveni situații precum criza din 2008. Resursele mecanismului de stabilitate ar fi utilizate de către statele individuale și astfel nu ar constitui o datorie comună.

Italienii au, însă, motive serioase să respingă această idee. „În primul rând, pentru că Europa nu se confruntă cu o situație obișnuită, și are nevoie de mijloace extraordinare care nu pot proveni din utilizarea fondurilor MES. În al doilea rând, situația de urgență COVID-19 nu privește o singură țară, ci toată Europa și, prin urmare, costul combaterii acesteia și reconstrucției ar trebui să fie împărțit de toate țările”, scrie Francesco Giubilei.

Din punctul de vedere al Italiei, MES ar fi o soluție neprincipială. Italia contribuie mai mult la bugetul UE cu mai mulți bani decât primește; contribuția sa netă anuală se ridică la 20 de miliarde de euro, ceea ce o clasează pe locul al treilea după Germania și Franța.

Aceasta înseamnă că resursele acordate de Uniunea Europeană ca ajutor sunt, parțial, bani italieni. Același lucru este valabil și pentru resursele MES. Italia contribuie cu 17,80 la sută din resursele sale, iar Spania 11,83 la sută. Printre alte națiuni care se opun utilizării Eurobondurilor, Olanda contribuie cu doar 5,68 la sută, Austria, 2,77 la sută, iar Finlanda o valoare de 1,79.

Dar mai e un atgument, poate cel mai impportant. Jurnalistul Nicola Porro, una dintre cele mai cunoscute voci de dreapta din Italia, susține că acceptarea MES ar risca să pună Italia sub controlul unei„troici” renăscute formate din BCE, UE și FMI - la fel cum s-a întâmplat în Grecia în 2008. Riscul de a accepta aceste resurse astăzi s-ar putea dovedi fatal, deoarece condițiile împrumutului s-ar schimba cel mai probabil după încheierea urgenței.

Dincolo de argumentele pro și contra, un lucru este cert. pentru majoritatea cetățenilor din țările mediteraneene, Uniunea Europeană  nu mai există.

Gurile rele spun că, dacă mâine dimineață ar avea loc un referendum cu vot online, 80% dintre italieni ar favoriza probabil o ieșire din UE. Și nu e vorba numai departidele populiste și de centru-dreapta, care s-au opus actualei Uniuni Europene, dar pentru prima dată, mulți liberali și oameni de stânga s-au ridicat împotriva UE din cauza a ceea ce ei percep ca indiferență față de soarta Italiei.

De parcă lucrurile nu ar fi fost și așa suficient de grave, un articol semnat de o serie de intelectuali germani în ziarul german Bild a stârnit o furie de nedescris în Italia.

Titlul articolului era: „Suntem cu tine!”, dar conținutul i-a revoltat pe italieni. Textul e plin de stereotipuri și despre italieni și denotă o atitudine condescendentă. „Am vrut să știm cum să gătim paste ca tine, să bem Campari ca tine, să iubim, așa cum faci tu”. Cât despre așa-numita „dolce vita” italiană, intelectualii germani spun: „Am dorit întotdeauna să fim ca tine. Cu căile tale ușoare”.

Nu prea sună a cuvinte de îmbărbătare pentru o națiune care jeleste sute de morți în fiecare zi, în care medicii lucrează ture de doisprezece ore și în care, prin eforturilor supraomenești  ale cetățenilor săi, a construit un nou spital în Lombardia în doar în câteva zile.

Pentru că italienii știu bine că țara lor nu înseamnă pizza, paste sau mandoline, ci o  economie importantă a Europei și un  contribuabil net la bugetul UE. Iar din aceste puncte de vedere,  le e imposibil să accepte dictatele unei Uniuni Europene cu tracțiune germană.

ca să nu mai vorbim de ce reacții a stârnit și articolul din Die Welt care spunea că Mafia italiană abia așteaptă banii Bruxelles-ului, așa că toate cheltuielile trebuie controlate riguros...

„În toată Europa de Sud, mulți alți cetățeni se întreabă, caremai  este rostul acestei entități supranaționale costisitoare și greoaie din punct de vedere juridic, dar care nu poate oferi soluții adecvate pentru peste 120 de milioane de cetățeni ai Italiei, Spaniei și Portugaliei în acest moment dramatic?”. scrie cu amărăciune Francesco Giubilei.

Din fericire, până la urmă, însă, miniștrii de Finanțe din UE au ajuns noaptea trecută la un acord privind un plan de 500 de miliarde de euro pentru sprijinirea redresării economice. Vor reuși acești bani să potolească furia italienilor și spaniolilor? Rămâne de văzut...