Locuitorii din în sud-estul Londrei, nu-și imaginau că simpatica doamnă Melita Norwood era de fapt mâna dreaptă a lui Stalin, care opera în Marea Britanie

Cu ajutorul Melitei Norwood, Stalin era mai bine informat de programul nuclear britanic decât majoritatea membrilor Cabinetului de miniștri de la Londra.

Timp de aproape 35 de ani, Melita Norwood a copiat și transferat către Uniunea Sovietică sute de documente top-secret cu privire la programul nuclear britanic, dezvăluie Russia Beyond.

 

O comunistă devotată

Datorită faptului că părinții ei aveau afinități pronunțate cu socialismul, Melina Norwood (născută Sirnis) a devenit, încă din copilărie, o comunistă înfocată. În 1930, s-a alăturat în secret Partidului communist britanic. Pe care altminteri celebrele servicii secrete nu dădeau doi bani. Mai târziu, s-a dovedit că au greșit monumental. În paralel cu aderarea la comuniști, Melita a fost angajată ca secretară la Asociația britanică de cercetare a metalelor neferoase. În ciuda denumirii banale a instituției, agenția avea sarcina să dezvolte tehnologie nucleară.

Autoritățile britanice nu le-au acordat comuniștilor nici o importanță, fiind văzuți cel puțin ca excentrici într-o monarhie. În nici un caz un potential pericol la adresa securității țării. Nu însă și sovieticii, care au înțeles că li se oferă o oportunitate la care nici nu visau.

În 1937, Melita Norwood a fost recrutată de serviciile de informații sovietice. Fără să stea pe gânduri, femeia a început imediat să lucreze pentru „cauza revoluției mondiale”.

”Am făcut ce am făcut nu pentru a câștiga bani, ci pentru a contribui la împiedicarea înfrângerii unui nou sistem care se lupta să ofere populației hrană, prețuri abordabile, o bună educație și servicii de sănătate”, a declarant Melina, mulți ani mai târziu. Și tot mai târziu, Occidentul a aflat de „hrana” pe care le-o ofereau sovieticii rușilor.

 

În inima programului nuclear

Melita Norwood a ajuns să aibă acces direct la toate detaliile programnului nuclear britanic, denumit „Tube Alloys”. Directorul programului, G.L.Bailey, era membru în comitetul consultative. Beneficiind de totală încredere, Melita avea acces și la seifurile lui Bailey: unul se afla la birou, celălalt la locuința acestuia din Londra.

Mesaje secrete, rapoarte științifice, analize, etc: toate au fost fotografiate de Norwood și trimise apoi sovieticilor. Informații care, evident, au ajutat Moscova considerabil să-și dezvolte propriile tehnologii nucleare.

Mentru „meritele sale”, Melita Norwood, cunoscută sub numele de cod „Agent Hola”, era foarte apreciată în URSS. Mai apreciată chiar decât celebrul agent dublu britanic Kim Philby. Serviciile secrete sovietice au calificat-o drept „agent disciplinat și devotat care face tot ce-i stă în putiință să ajute serviciile de informații ale URSS”.

Demascată de KGB

De două ori, în 1945 și în 1965, serviciul britanic de contraspionaj MI5 a emis suspiciuni la adresa Melitei Norwood. Dar, de fiecare data, nu au avut suficiente probe să demonstreze că Norwood era un pericol pentru Regatul Unit.

În 1972, Melita s-a retras la fel de discret din munca cu metalele neferoase și a încetat deci să mai colaboreze cu serviciile secrete sovietice. Ironia sorții face ca Norwood să fie demascată abia 20 de ani mai târziu, după ce fostul ofițer KGB Vasili Mitrokin a defectat în Marea Britanie și a dezvăluit un număr mare de dosare privindu-I pe agenții sovietici, în special pe Melita Norwood.

Totul fără rost. Datorită vârstei înaintate, agentul ”Hola” nu a fost nici interogată, nici arestată. Guvernul britanic a estimat că a o trimite pe bunicuța-spion în pușcărie nu va rezolva nimic. Așa că doamna Norwood a fost lăsată să-și trăiască ultimele zile în pace, la Bexleyheath.

Nu a regretat nimic

 

Până la moartea sa, în 2005, Melita Norwood nu a afișat nici măcar o umbra de regret pentru că a lucrat pentru sistemul totalitat al Uniunii Sovietice. A servi URSS era o chestiune de „principiu” pentru ea. Femeia a refuzat chiar o pensie pe viață, pe care sovieticii erau pregătiți să i-o ofere în secret. În schimb a primit Ordinul Drapelul Roșu al Muncii, prestigioasă decorație sovietică care se putea acorda și străinilor.

„Nu doream bani. Nu aspectul ăsta mă interesa. Doream ca Rusia să fie pe picior de egalitate cu Occidentul”, spunea Melita Norwood.