Astă-iarnă am abordat, în Evenimentul Zilei,  un subiect pe care, în servilismul lor, mulți politicieni îl evită: tovărășia austro-moscovită. Și iată, scandalul Wirecard arată că lucrurile stau chiar mai rău decât scriam! Jurnaliști de investigație din mai multe State europene publică acum materiale din care rezultă că, prin Ministerul de Interne de la Viena, Rusia a avut în ultimii șapte ani acces nelimitat la Sistemul Schengen și, prin acesta, la datele personale a milioane de cetățeni europeni. Cancelarul Karl Nehammer a convocat o reuniune de urgență a Consiliului Național de Securitate. Ce se întâmplă?

Ce se naște din pisică...

În lumea reală, spionajul nu e ca-n filme: activitatea se desfășoară organizat, după proceduri precise. Iată, spre exemplu, lucrul în ”casa conspirativă”: cel puțin de două ori pe an se efectuează verificări tehnice anti-interceptare. Iar supravegherea foto-video a împrejurimilor este permanentă, cu scop de contrafilaj. Cine știe de ce, cam așa se desfășoară și activitatea Asociației de Prietenie Austria – Rusia, ORFG. Cu sediul la Palatul Kaiserhaus din Viena, ORFG are drept președinte onorific pe ambasadorul Rusiei în Austria. În 2010, secretar general al ORFG era domnul Florian Stermann, al cărui nume apare în Raportul Parlamentului European nr. 2022/2077(INI), privind folosirea ”Pegasus” și a altor instrumente similare de spionaj. Iar de respectarea procedurilor de lucru în ”casa conspirativă” ORFG se ocupa, la acea vreme, colonelul (GRU)  Andrei Chuprygin.

Având o bogată experiență, dobândită prin lumea arabă, colonelul Chuprygin a sesizat deîndată că, printre cei circa 4.000 de simpatizanți ai Rusiei care frecventează ORFG, a apărut o figură nouă: un anume Jan Marsalek, om de afaceri austriac. O verificare sumară în evidențele spionajului militar rus a arătat că sus-numitul este nepotul lui Hans Maršálek, căruia în anii 1950 autoritățile sovietice de ocupație i-au confecționat o aură de rezistent anti-nazist – dar pe care instituțiile de Contraspionaj l-au știut a fi agent GRU. Domnul Marsalek tocmai fusese numit în Consiliul de Administrație al societății germane de servicii financiare WIRECARD, care se ocupa de procesarea tehnică a plăților efectuate, prin card, către comercianții de pe Internet. Un domeniu interesant! Ca atare, colonelul Chuprygin l-a punctat pe domnul Marsalek: ce se naște din pisică, șoareci mănâncă.

„Zebra” intră în scenă.

Subordonații colonelului Chuprygin au început să-l studieze pe domnul Marsalek. I-au întins o nadă: în 2011, a fost contactat de compania rusă de telecomunicații MEGAFON, chipurile interesată de serviciile WIRECARD, în cadrul unui proiect de introducere a cartelelor de telefonie mobilă preplătite. Austriacul a mușcat nada, a intrat în negocieri cu ”oamenii de afaceri” din Rusia. Evident, afacerea MEGAFON – care nu era decât o acoperire – nu s-a finalizat. Profitând de dezamăgirea sa, ”omuleții verzi” de la GRU i-au plasat a doua nadă: implicarea WIRECARD în procesarea tranzacțiilor Metroului din Moscova, care transportă zilnic 7 milioane de pasageri. 

Astfel, domnul Marsalek a fost ademenit la Moscova, unde în 2012 GRU i-a interpus un operator versat: Natalya Zlobina. Zglobia domnișoară Zlobina, de profesie fotomodel erotic pe Internet, e poreclită ”ZEBRA”. Greu de spus cine e, în realitate, ”ZEBRA”: datele sale nu apar la verificările de pașapoarte, fiind șterse din baza de date a Poliției Ruse. E o precauție a GRU pentru a-și proteja operatorii. Ea l-a convins pe austriac că poate să-i faciliteze afacerile: are relații sus-puse, persoane cu acces direct la președintele Putin. 

Racolarea.

Cu profesionalism și dibăcie, curând relația dintre domnișoara Zlobina și domnișorul Marsalek a alunecat mult dincolo de domeniul afacerilor. Astfel încât duduii nu i-a fost greu să-l convingă pe austriac să facă împreună o excursie în Cecenia, la Groznîi, unde urma să-i prezinte persoane importante. În septembrie 2013, domnul Marsalek a avut o întâlnire cu Ramzan Kadîrov, care avea 100 de milioane $ la băncile din Hong Kong și dorea ca acești bani să fie ”spălați” și introduși în circuitul bancar european de WIRECARD, contra unui comision corespunzător. Domnul Marsalek, responsabil cu operațiunile WIRECARD în Extremul Orient, a achiesat, iar domnișoara Zlobina l-a ... documentat.

Ulterior, austriacul s-a întâlnit cu emisarii lui Kadîrov la Viena și prin Extremul Orient. Nu știm precis cum s-au derulat afacerile WIRECARD cu cecenii, dar din acea clipă, cuplul Marsalek – Zlobina a început să trăiască pe picior mare: periodic, austriacul sosea la Moscova cu avion privat, pentru a-și duce iubita în excursie la Santorini sau Barcelona. 

Compromat.

Nota de plată a sosit la 6 iulie 2014, când ”ZEBRA” l-a invitat pe domnișorul Marsalek la o petrecere privată, la Nisa, pe iahtul Poseidon III. De cum a sosit la bord, austriacul a fost întâmpinat de un anume domn Stanislav Petlinsky, mai cunoscut sub pseudonimul său operativ, ”STAS”. Gazda l-a luat de-o parte pe austriac și ”i-a arătat culorile”: e general GRU, veteran al unităților Spețnaz. S-a întâlnit de mai multe ori cu președintele Putin.

După care spionul rus l-a pus pe domnișorul Marsalek în fața materialului compromițător: dovezile privind implicarea sa în spălare de bani în folosul mafiei cecene. ”STAS” i-a dat de ales: fie pușcăria, fie se îmbogățește. Procedeul, tradițional în mediul spionajului rusesc, se numește COMPROMAT. Evident, Marsalek a ales cea de-a doua variantă.

Operațiunea ”DAX”.

În Austria nu e ilegal să fii spion străin, să recrutezi agentură dintre angajații instituțiilor civile și militare austriece, să obții astfel date și informații nedestinate publicității, aparținând partenerilor europeni și euro-atlantici ai Austriei, pentru a le vinde apoi pe bani buni Moscovei. Astea sunt legile austriece: cât timp nu acționezi direct împotriva Austriei, se cheamă că ești spion cinstit, poți să-ți treci calitatea pe cartea de vizită.

La acel moment, WIRECARD era o companie mare, cu 279.000 de clienți, printre care agenția de voaiaj TUI, supermagazinele ALDI, dar și Oficiul Federal de Poliție Judiciară din Germania, BKA, care își derula plățile prin WIRECARD. La sugestia spionajului rusesc, Jan Marsalek avea să acționeze pentru includerea companiei în top DAX, care cuprinde primele 30 de companii germane. Dar ”trebuiau convinse autoritățile germane” despre bonitatea WIRECARD! Drept care, periodic, domnul Marsalek le cerea subordonaților să-i compileze volume mari de date privind afacerile clienților, inclusiv a BKA, sub pretextul că erau cerute de serviciul federal german de informații, BND. Ulterior a reieșit că BND nu a cerut așa ceva și nici nu a primit respectivele date despre personalul și operațiunile financiare ale Poliției Germane: ele au ajuns direct la Moscova, la KGB/FSB.

Operațiunea ”PANTERA”.

Și, la 24 septembrie 2018, WIRECARD a intrat în topul DAX. Din acel moment, operațiunile WIRECARD au crescut exponențial: cifra de afaceri a ajuns la 128 miliarde Euro, iar veniturile au atins 560 milioane Euro. Iar Jan Marsalek a prezentat Consiliului de Administrație un nou proiect: preluarea de către WIRECARD, a cărei valoare de piață era de 24 miliarde Euro, a principalei bănci germane, Deutsche Bank. Operațiunea avea să poarte numele de cod ”PANTERA”. ”Pentru a menține secretul demersurilor”, era necesar un sediu separat. Marsalek a ales o vilă Art Nouveau de 1600 mp din împrejurimile Vienei; chiria era de 680.000 Euro pe an. Dar merita: era pe Prinzregentenstrasse, la numărul 61, exact vizavi de Consulatul Federației Ruse. Oricând avea chef, gl. Petlinsky, alias ”STAS”, putea traversa strada să-și viziteze agentul, pentru a ridica personal datele compilate.

Iar sub pretextul Operațiunii ”Pantera”, WIRECARD s-a transformat în placă turnantă pentru plățile spionajului rusesc. Marsalek și-a organizat afacerile din Asia folosind ”parteneri terți”: miliarde de Euro din conturile clienților erau tranzacționate de entități dinafara WIRECARD, dar veniturile se creditau companiei germane. În aprecierea jurnaliștilor de la DER SPIEGEL, întregul sistem ”părea gândit pentru spălarea de bani”.

După includerea WIRECARD în topul DAX, domnul Marsalek a început să facă vizite frecvente la Moscova. Cam o dată la două săptămâni! Este limpede că aceste vizite nu aveau scopuri curate fiindcă, pentru a le disimula, domnul Marsalek a folosit șapte pașapoarte diferite, printre care și un pașaport diplomatic. În aprecierea FINANCIAL TIMES, în 2018 – 2020, WIRECARD a fost placa turnantă pentru cheltuielile Cont Informativ Secret ale GRU și KGB/FSB. Astfel se explică unde au dispărut 2 miliarde Euro din conturi:  spionii Rusiei din lumea întreagă au fost plătiși de WIRECARD, cu bani furați.

Cum a avut acces Marsalek la pașaport diplomatic? Să ne reamintim: în acei ani, ministru de Extern al Austriei era doamna Karin Kneissl. În 2018, dânsa l-a invitat pe domnul Putin la nunta sa – prilej pentru acel faimos dans terminat cu o îngenunchiere. În schimbul temenelei, doamna Kneissl, atunci când a ieșit din politică, a devenit director al ROSNEFT. Și a mai fost și o pereche de cercei cu diamante, aflată azi în custodia Parchetului din Viena.

„BIKER”, Îngerul Iadului.

Uneori, ”STAS” trecea strada ca să-și viziteze agentul austriac însoțit de prieteni de la Moscova. Astfel, într-o bună zi generalul rus a sosit împreună cu un anume Anatoli Karazy, veteran GRU, cu care luptase în Spețnaz, în războaiele cecene. Karazy, nume de cod ”BIKER”, era șeful serviciului de informații privat al lui Evghenii Prigojin, patronul grupării de mercenari WAGNER. Este admirator al Hell´s Angels – de aici porecla sa. 

În mai 2017, ”BIKER” i-a invitat pe Marsalek și Zlobina într-o excursie. Au luat un avion privat până la Beirut, unde li s-a alăturat generalul Petlinsky. Tuspatru au pornit-o spre Siria, unde mercenarii WAGNER aveau o bază, în munții Palmyrei. Peisajul era impresionant și ambianța plăcută: în acea vreme, WAGNER avea la Palmyra un centru de detenție, unde oamenii lui ”BIKER” torturau până la moarte pe oponenții Regimului Assad.

Acolo, la Palmyra, Marsalek a intrat în relații de afaceri cu oamenii lui Prigojin. Împreună, au întemeiat așa-zisul ”Institut Ruso-Libian de Cultură”, cu sediul la Moscova – în realitate, acoperire pentru recrutarea și instruirea de mercenari pentru războiul civil din Libia, sub pretextul ”controlării fluxului de migranți la granița de Sud”. Folosind banii WIRECARD, Marsalek a cumpărat compania rusească de securitate RSB Group, care urma să trimită în Libia instructori militari, pentru a forma 15.000 – 20.000 de luptători autohtoni, în sprijinul intereselor Kremlinului. Însă Prigojin a trădat Moscova și afacerea a căzut.

Rețeaua Weiss – Ott.

Având în vedere succesele sale informativ-operative, GRU l-a ridicat pe Marsalek la rangul de ”agent rezident”: avea permisiunea de a recruta și conduce propriile rețele. Iar Marsalek i-a recrutat ca și ”consultanți” pe Martin Weiss, fostul șef al Departamentului II al Oficiului Federal austriac de Apărare a Constituției (BVT), și pe fostul subordonat al acestuia, Egisto Ott, despre care CIA și MI5 au informat, încă din 2017, că trimite date din contul său oficial de la BVT către contul personal de e-mail. Adică, le ia acasă, le fură.

Martin Weiss avea la dispoziție nu numai toate informațiile culese de BVT, ci și informațiile trimise austriecilor de către parteneri: CIA, serviciul german BfV și Mossad. Se presupune că prin intermediul lui Weiss, Marsalek și-a procurat patru dosare strict secrete, provenite de la Organizația pentru Interzicerea Armelor Chimice, care conțin analiza amănunțită a operațiunii derulate de GRU, în martie 2018, la Salisbury, vizând asasinarea azilantului politic Serghei Skripal folosind o armă chimică, novichok. Marsalek a trimis documentele secretarului cu probleme economice al Asociației de Prietenie Austro-Ruse și, de acolo, cele patru dosare au ajuns la Moscova. GRU a aflat cât știe Occidentul despre modul său de acțiune, pentru a-și eficientiza asasinatele.

În ce-l privește pe Egisto Ott, dat afară din Ministerul de Interne austriac, acesta a conceput Operațiunea ”Telefoanele”. A organizat o excursie cu barca, la care a invitat trei foști colegi din Ministerul de Interne. Cu acest prilej, ”din greșeală”, telefoanele celor trei polițiști au fost scăpate în Dunăre. Apoi, sub pretextul ”reparării” acestora, Ott le-a reținut: datele din memorie au ajuns la Masalek și apoi la Moscova. Astfel, GRU a obținut suficient material Compromat încât Ott să poată forța foștii săi colegi să acceseze ilegal Sistemul de Informații Schengen, ba chiar și Sistemul de Cooperare (Berna) al Ministerului austriac de Interne. Astfel, informațiile secrete transmise austriecilor de alte autorități polițienești, cum ar fi cele din Marea Britanie și Italia, au ajuns și ele la Moscova. Iar pentru ca ofițerii KGB/FSB să se poată conecta la Sistemul Schengen, Ott le-a procurat și un laptop SINA – unul dintre cele mai avansate dispozitive criptografice folosite de NATO. 

Mai pe șleau: când ieși spre Varna, polițistul de frontieră român îți cere actele și le implementează în baza de date. De acolo, datele tale personale ajung în Sistemul Schengen, iar Ministerul domnului Karner le expediază la Moscova, la terminalul SINA instalat în sediul KGB/FSB din Piața Lubianka. Fiecare dintre noi este, astfel, sub lupa KGB/FSB, care poate raporta câți cetățeni europeni (”mercenari”) sunt în Ucraina, sau că prim-ministrul grec și suita sa au ieșit din Uniunea Europeană cu destinația Odessa, deci e momentul ca orașul să fie bombardat, poate-poate-i vin de hac. De aceea Austria nu vrea să ne primească în Schengen și de fapt nici nu aplică Air Schengen: altfel Ministerul domnului Karner nu ar mai avea ce date să ofere KGB/FSB, spionii ruși nu ar mai ști cine, ce și când pleacă din porturile dunărene, iar atunci cum să-și mai planifice Rusia atacurile cu drone kamikaze asupra graniței NATO, asupra României?!

Prăbușire și Pocăire.

La 25 iunie 2020 a izbucnit scandalul: WIRECARD AG și-a declarat insolvența, în condițiile în care 2 miliarde de Euro dispăruseră din conturile sale. Marsalek s-a făcut nevăzut: un operator GRU a închiriat un avion care, pilotat de oameni de încredere ai Oficiului Federal austriac de Apărare a Constituției, l-a dus la Mensk, în Belarus, unde îl aștepta o mașină a GRU. Între timp, un pașaport de-al său a ajuns în Filipine, unde agenții ruși au mituit polițiștii de frontieră ca să aplice o viză de intrare, lăsând impresia că s-ar afla acolo.  

În realitate, Marsalek se afla la Moscova și dădea raportul superiorilor săi de la GRU și FSB. Pe 5 septembrie, spionajul rusesc a terminat ancheta: Marsalek nu era vinovat de căderea rețelei. Austriacul a primit cetățenie rusă și i s-a emis pașaportul rusesc nr. 763391844, sub numele ”Konstantin Bajazow”. Pe hârtie, se pocăise: acum era preot al Patriarhiei Moscovei, cu parohia la Lipețk. Jurnaliștii de investigații de la Bellingcat, Der Spiegel și The Insider au reușit să dea de adevăratul preot Konstantin Bajazow care, intervievat telefonic, a refuzat să facă orice declarație: „Nu pot, de ce nu vreți să mă înțelegeți?!” Oricum, Marsalek mai are două identități: ”Alexander Schmidt” și ”preot Vitaly Malkin”...

Mușamalizarea.

În cadrul Ministerului austriac de Interne funcționează o unitate specială, ”AG FAMA”, cu misiunea de a descoperi cârtițele rusești din serviciile de securitate austriece. Ott a fost reținut îndată după fuga lui Marsalek. Percheziția informatică a telefonului său iPhone 8 a dovedit relațiile sale cu fugarul Marsalek și cu gl. GRU Petlinsky, ca și faptul că a cerut și primit acces la sisteme informatice strict secrete – Schengen, Berna, SINA - ”aparent în interesul Federației Ruse”. Dar ancheta a stabilit că dl. Ott nu a furat și vândut date secrete austriece, ci exclusiv date secrete aparținând partenerilor europeni și euro-atlantici ai Austriei, ceea ce nu constituie un delict și nici măcar o contravenție. Până zilele trecute, Ott trăia netulburat în Carinthia, în vila sa din preajma Lacului Wörthersee.

Și domnul Weiss a fost reținut sub suspiciunea de spionaj în favoarea Rusiei. S-a probat că, în cel puțin două duzini de cazuri, procurase date și informații despre diferite persoane, la cererea fugarului Marsalek și a gl. GRU Petlinsky. Weiss a recunoscut parțial faptele, mai mult, a declarat că l-a plătit pe Ott pentru a obține acele date. Având în vedere atitudinea sa cooperantă și faptul că furase și vânduse Moscovei numai date aparținând partenerilor europeni și euro-atlantici ai Austriei, a fost eliberat. În prezent trăiește în Dubai.

”AG FAMA” nu a deranjat pe niciunul dintre angajații Ministerului de Interne austriac, care furnizaseră spionilor ruși datele și informațiile secrete. Nu e cazul să fie incriminați, sunt vânzători de nădejde, care inspectează România și Bulgaria, fură și de acolo informații și-i învață pe români și bulgari ce înseamnă cinstea, integritatea și valorile europene.

Rețeaua Roussev.  

După nici o lună de vacanță, la 30 august 2020, Jan Marsalek, alias ”preot Konstantin Bajazow”, s-a pus din nou pe treabă. GRU i-a pus la dispoziție o rețea de spionaj alcătuită din patru cetățeni bulgari, acționând pe teritoriul Marii Britanii, pe care ”părintele Bajazow” urma să o coordoneze de la biroul său din Barvikha, de lângă Moscova. Dispunând de acte false și fonduri generoase, cei patru spioni, specialiști în filaj și supraveghere, urmau să obțină date și informații despre angajați ai Poliției britanice, pe care apoi să-i șantajeze pentru a obține acces la sistemele informatice ale Regatului Unit. 

Activitatea lor a atras aproape imediat atenția contraspionajului englez, MI5. Cei patru bulgari au fost arestați la Londra în februarie 2023, sub acuzația de spionaj. Procesul lor a început la Old Bailey în octombrie 2023 și e în derulare. Conform mandatului de arestare, accesibil jurnaliștilor, rețeaua condusă nemijlocit de ”omul de afaceri” Orlin Roussev a acționat sub controlul rezidentului Jan Marsalek, care le transmitea marșruta Moscovei folosind Telegram și-i recompensa prin criptomonede sau bani gheață remiși prin emisari.

IbizaGate 2?

În curând se vor împlini cinci ani de când DER SPIEGEL a publicat redarea conversației dintre vicecancelarul austriac Heinz-Christian Strache și nepoata unui oligarh rus: în schimbul unei sume de bani, vicecancelarul urma să-i  faciliteze rusoaicei mituirea mass media austriece. Asta a declanșat Afacerea IbizaGate, soldată cu alegeri anticipate.

Pentru a evita repetarea IbizaGate, după apariția în presa europeană a revelațiilor despre WIRECARD, cancelarul Nehammer a convocat o reuniune de urgență a Consiliului Național de Securitate. Situația de astăzi e mai gravă: Rusia e în război rece cu Uniunea Europeană, iar Serviciile din Austria, pe fond de trădare și corupție, se pun în slujba Kremlinului, furnizând date secrete și prin complicitate la mercenariat, asasinate și spălarea de bani. 

De 7 ani, Ministerul austriac de Interne știe că sistemele informatice Schengen și Berna au fost penetrare de domnul Ott. S-au mărginit să-l dea afară. Încă de acum 5 ani, Ministerul austriac de Interne avea dovezi, probe și recunoașteri care atestau că o rețea de spionaj rusească își face de cap prin bazele sale de date, penetrând cifrurile SINA. Dar până zilele trecute, Ministerul condus de domnul Karner i-a făcut scăpați pe trădători.

România și Valsul Trădării.

Pentru domnii Nehammer și Karner, acest Vals al Trădării a devenit o problemă abia zilele trecute – și doar fiindcă partenerii europeni și presa internațională au prins de veste și au aflat cine subminează, de fapt, Sistemul Schengen. Acum, Viena încearcă să pună batista pe țambal. Vioara întâi e același Minister de Interne care, mai an, l-a făcut de rușine pe domnul Nehammer, punându-i la dispoziție date mincinoase despre migrația ilegală prin România, cică obținute din ”analiza telefoanelor”. Date false care contrastau flagrant cu datele Frontex și au ”motivat” excluderea de la Schengen terestru a României și Bulgariei. 

La vremea respectivă, am arătat că această excludere servește interesele Rusiei domnului Putin. Acum se pune întrebarea: oare acele date false, care l-au făcut de râs pe domnul Nehammer în fața Europei întregi, i-au fost puse la îndemână tocmai de ”puii” lui Marsalek, cei care, de sub aripa domnului Karner, îi protejează pe spionii Weiss și Ott? Pentru mine, răspunsul este limpede: spionii ruși l-au făcut de fraier. Iar domnul Nehammer a mușcat nada, a început să fredoneze Valsul Trădării: Schengen nu funcționează! Iar de vină sunt România și Bulgaria, nu cloaca de spioni de la Viena, aflată în legătură permanentă cu KGB/FSB prin linie criptată, cu echipamente de cifru SINA furate de sub nasul domnului Karner. Iar noi ar trebui să dansăm pe melodia asta?!

Editorialul poate fi văzut AICI