Sărbătoarea creștină încărcată de tradiţii şi simboluri este incompletă fără mireasma cetinei, bradul devenind un element esențial în ritualul de Crăciun, alături de clinchetul de clopoţei din seara de Ajun, colindele și darurile aduse de Moş Crăciun.
*Despre împodobirea bradului şi magia sosirii lui Moş Crăciun există legende, tradiţii şi mode în toate culturile lumii. Ritualurile legate de serbările Crăciunului, în care bradul are un loc important, diferă însă, de la o zonă la alta, în funcţie de tradiţiile moştenite din generaţie în generaţie. În milioane de case din întreaga lume, bradul se află în centrul Sărbătorilor şi este asociat cu bucuria, iubirea, armonia şi valorile familiei.
În seara de Ajun se împodobeşte bradul, un obicei venit cel mai probabil de la popoarele germanice şi care a intrat în tradiţia creştină. În vârf se pune o stea, simbol al stelei apărute la Betleem la naşterea lui Iisus, sau un îngeraş, simbol al ospitalităţii casei şi familiei, iar sub pomul de Crăciun, cadouri.
Bradul, arborele sfânt simbol al vieţii
Bradul este considerat un arbore sfânt pentru că vârful său se îndreaptă spre înaltul cerului dumnezeiesc, iar ramurile sale rămân permanent verzi, amintind de viaţa veşnică, explică profesorul Constantin Milică pentru ziarul Lumina. Datina folosirii bradului de Crăciun a fost preluată de la romanii antici, care îşi împodobeau locuinţele cu ghirlande din laur şi brad verde, sau cu crenguţe de brad în timpul serbărilor, de la mijlocul lunii decembrie până pe 1 ianuarie, când celebrau Saturnalia în onoarea lui Saturn, zeul agriculturii.
Până în secolul XII, brazii de Crăciun nu erau împodobiţi. Localnicii îi atârnau de tavan cu vârful în jos, ca simbol al creştinătăţii. A urmat apoi o lungă perioadă în care se foloseau crenguţe de brad pentru împodobirea caselor şi abia două secole mai târziu creştinii practicanţi au început să decoreze brazii.
Vikingii din Scandinavia considerau bradul mereu verde un simbol al zeului soarelui Balder, iar druizii din nordul Europei îşi decorau templele cu crengi de brad ornate cu vâsc, în timpul ritualurilor de iarnă. În secolul XII se obişnuia ca în ziua de Crăciun brazii să fie atârnaţi de tavan cu vârful în jos,
Primul brad, în Lituania Evului Mediu
În jurul anului 1500, oamenii au început să vadă în bradul de Crăciun un simbol al pomului din Paradis şi au atârnat în el mere roşii, simbol al păcatului originar, şi în vârf au pus o lumânare care reprezenta Lumina Lumii.
Primul brad de Crăciun ar fi fost împodobit în anul 1510, în Lituania, la Riga. Din Germania vine tradiţia de a aduce bradul în casă şi de a-i împodobi ramuriile cu lumânări. Tot din Germania vine şi tradiţia târgurilor de Crăciun, apărute pe la mijlocul secolului al XVI, unde se vindeau figurine coapte din aluat şi ghirlande de hârtie colorată pentru a fi agăţate în brad ca obiecte decorative.
Pe la 1605, în Franţa, la Strasbourg, de Crăciun brazii se aduceau în case şi se ornau cu bomboane, nuci, turtă dulce, cu flori din hârtie şi mătase şi cu lumânări. În anul 1605 a fost înălţat primul brad de Crăciun într-o piaţă publică, tot în Strasbourg, împodobit numai cu mere roşii. În acelaşi an, la Breslau, ducesa Dorothea Sybille von Schlesian împodobeşte primul brad, aşa cum îl vedem şi în prezent. Globurile confecţionate din sticlă argintată de Thuringia au apărut abia în anul 1878 şi s-au generalizat rapid la toate popoarele creştine din lume.
În Anglia, la Crăciunul din 1841, prinţul Albert, soţul reginei Victoria, a dăruit familiei regale un brad de Crăciun, împodobit după obiceiul german. Apoi obiceiul de a împodobi un brad de Crăciun s-a răspândit cu repeziciune în clasa mijlocie din Anglia, a ajuns şi în casele muncitorilor şi apoi şi în coloniile coroanei britanice. Epoca victoriană a adus moda de a aşeza bradul de Crăciun nu pe masă, ci pe podea. Bradul trebuia să fie cât mai înalt şi mai bogat, împodobit cu cât mai multe ornamente, pentru a arăta starea socială a familiei.
Împodobirea bradului, un regal al imaginației
În Rusia, Ajunul Crăciunului era sărbătorit în pădurile de brazi, unde era ales cel mai frumos brad şi împodobit cu lumânări aprinse, bomboane şi jucării. În Polonia, bradul era decorat cu steluţe, îngeraşi şi păsări, în Cehia, cu coji de ouă colorate, iar în Ucraina bradul tradiţional era ornat cu o pânză de păianjen, pentru noroc. în Suedia se puneau în brad figurine de lemn colorate care reprezentau animale, copii sau îngeraşi, în Danemarca se foloseau steaguri mici, clopoţei, fulgi de zăpadă şi inimioare, iar lituanienii îşi acopereau brazii cu steluţe, forme geometrice şi cuiburi de păsări.
În Statele Unite, obiceiul de împodobi bradul de Crăciun a fost adus de coloniştii germani stabiliţi în Pennsylvania. Primul brad a fost decorat pe la 1830, dar puritanii americani l-au considerat un simbol al păgânismului şi l-au renegat. Îmbodobirea bradului a fost legalizată abia în 1836, de statul Alabama, iar din 1850 au început să se vândă brazi înainte de Crăciun şi apoi în toate statele.
Tradiţia bradului împodobit la români
Obiceiul împodobirii pomilor există încă de pe vremea strămoşilor daci, la naştere, la nuntă sau la moarte. Legătura dintre brad şi sărbătoarea de Crăciun este de dată relativ recentă, de pe la jumătatea secolului XIX, şi vine din vestul Europei.
Primul brad de Crăciun ar fi fost împodobit de bona de origine germană a copiilor unui boier din Bucureşti. Bradul, împodobit ca în Germania, ar fi plăcut atât de mult musafirilor încât din anul următor şi în casele lor a fost împodobit un brad de Crăciun.
Primul Crăciun cu brad la Curtea Regală s-a organizat în 1871, pentru aniversarea Principesei Marioara, fiica lui Carol I şi a Reginei Elisabeta. În "Memorii", Principele Carol evoca Ajunul Crăciunului anului 1874, care a fost "de o frumuseţe strălucitoare". Au fost împodobiţi pentru prima dată de Principesa Elisabeta, în Sala Tronului, 14 brazi frumoşi, după obiceiul ţărilor nordice, întreaga lume bună a Bucureştiului fiind prezentă. În noaptea de Crăciun, prinţii şi prinţesele invitate la palat împodobeau bradul, cântând în versiunea germană: „O, Tannenbaum, o, Tannebaum, Wir grun sind deine Blatter!“