Editura Evenimentul si Capital

Gândul lui Cristoiu. De la Crăciunul în Încercuirea de la Stalingrad la Crăciunul în Germania de azi

Autor: | | 1 Comentarii | 4035 Vizualizari

Nimic nu spune mai mult despre semnificația covîrșitoare a Crăciunului în viața nemților – cea mai importantă sărbătoare religioasă – decît pustiul de pe străzile Dusseldorfului în seara de Ajun. Practic, totul e închis. Pînă și tîrgul de Crăciun, împărțit aici pe două străzi. Am venit în Germania atras de gîndul că sărbătorirea Crăciunului e o realitate care merită să fie văzută de un adept al călătoriei de cunoaștere, ca mine.

Chiar din prima zi am remarcat economia de sclipici făcută de Primăria Dusseldorf. M-am întrebat de ce nu s-a dedat și Dusseldorful la risipa de ornamente de Crăciun de la București, puse sub semnul românismului de tarabă. Și am găsit explicația mai întîi în politica Primăriei Dusseldorf de a folosi banii din taxe și impozite pe investiții menite a îmbunătăți viața cetățenilor și nu pe spectacole inutile de sclipici, aducătoare de profit doar pentru firma care s-a pricopsit cu o comandă atît de grasă de la Stat. O altă explicație ar ține de prăpastia dintre Dusseldorf și București în materie de aspect al străzilor. La Dusseldorf, imaginea de sărbătoare e dată de magazine, de iluminatul stradal, de fațadele clădirilor. La București, unde domină întunericul, coșcoveala, panourile publicitare în exces (doar la Bagdad am mai văzut așa ceva), cenușiul vitrinelor, s-a simțit nevoia unui sclipici de Crăciun: să creadă românii că duc o viață luminoasă.

Umblînd pe străzi în zilele premergătoare Crăciunului, am surprins imagini semnificative despre cum e sărbătorit Crăciunul de o națiune bogată, lideră a Europei, ajunsă a nu știu cîta oară în fruntea continentului după momente în care alte națiuni au pus-o la pămînt, în speranța că nu-și va mai reveni.

Mi-am amintit în aceste zile de impresionanta descriere făcută de Antony Beevor în capodopera sa Stalingrad, apărută la Penguin Books în 2009, tradusă la noi de Rao în 2009, sărbătoririi Crăciunului de nemții Armatei a VI-a aflată din 20 noiembrie 1942 în încercuire la Stalingrad, denumită de Hitler, Fortăreață, și de nemți Cazanul, Punga de la Stalingrad. Cu prilejul ultimei vizite la Stalingrad am văzut la Muzeul dedicat Capturării lui Paulus un tablou dedicat de ruși felului în care nemții au sărbătorit Crăciunul în încercuire.

iar la Cimitirul nemțesc de la Rossoșka, în clădirea ridicată pentru a adăposti documente despre Încercuire, reproducerea faimoasei Madona Fortăreței, desenată de doctorul Kurt Reuber, operă considerată de nemți ca unul dintre cele mai emoționante dovezi istorice ale tragediei întruchipate de Stalingrad.

Din cartea lui Antony Beevor, sub semnul credinței că Istoria produce marea proză, redau mai jos paginile despre sărbătorirea Crăciunului în Încercuirea de la Stalingrad, rememorare necesară pentru a înțelege unde era Germania în timpul Crăciunului din 1942 și unde e acum Germania, în timpul Crăciunului din 2017:

Crăciun în stil german

Disputa cu privire la ieșirea din încercuire, în a doua jumătate a lunii decembrie, nu a luat în considerare un factor foarte important. Venea Crăciunul. Nici o formațiune a Wehrmacht-ului nu era mai preocupată de acest subiect decît Armata 6. Eforturile extraordinare făcute pentru sărbătorirea Crăciunului în buncărele săpate în pămîntul stepei nu indicau nerăbdarea de a ieși din încercuire. La acest lucru contribuiseră, probabil în egală măsură, letargia provocată de malnutriție, combinată cu visele de evadare și mentalitatea de „fortăreață” pe care Hitler o cultivase cu asiduitate. Dar nimic din toate acestea nu explică în totalitate concentrarea emoțională aproape obsesivă alimentată de apropierea Crăciunului a celor aflați în interiorul încercuirii, atît de departe de casă.

Pregătirile au început cu mult înainte ca diviziile de tancuri ale lui Hoth să înainteze către nord, spre rîul Mîșkova, și nu s-au oprit nici măcar atunci cînd soldații au auzit apropiindu-se focul de artilerie. Cam de la începutul lunii, oamenii au început să pună deoparte mici cantități de alimente, nu în vederea unei ieșiri prin zăpadă, ci pentru sărbătorile de Crăciun sau pentru daruri. O unitate din Divizia 297 infanterie a sacrificat din timp un cal de povară pentru a oferi „cîrnați de cal” ca dar de Crăciun. Coronițele au fost împletite din iarbă roșiatică de stepă, în loc de rămurele de brad, iar micuții brazi de Crăciun au fost ciopliți din lemn, într-o încercare disperată de a face lucrurile „ca acasă”.

Pagina 1 din 2



Stirile zilei

Alte articole din categoria: EVZ Special

Alte articole din categorie

capital.ro
libertatea.ro
rtv.net
fanatik.ro
wowbiz.ro
b1.ro
cancan.ro
playtech.ro
unica.ro
dcnews.ro
stiridiaspora.ro

LASA UN COMENTARIU

Caractere ramase: 1000

CITEŞTE ŞI