Suspendarea – sau prorogarea în termeni juridici – are loc la preluarea guvernării de către un guvern nou sau înainte de alegeri. Discursul Reginei este fixat la 14 octombrie, cu toate prioritățile noului Guvern, după ce la 10 septembrie Parlamentul își suspendă activitatea, potrivit solicitării premierului britanic față de Regină.

Anunțul a stârnit valuri de nemulțumire zgomotoase de jur împrejurul spectrului politic. Mai întâi pentru că este implicată Regina, neutră în disputele politice, în al doilea rând pentru că taie posibilitatea Parlmentului de a cenzura formula de no deal a Brexitului lui Johnson. Practic, în săptămâna la dispoziție între 3-10 septembrie, puține lucruri pot fi făcute, nici o legislație nu poate trece – amânarea termenului și eliminarea posibilității de ieșire a Marii Britanii din UE fără acord.

Pe de altă parte, o moțiune de cenzură poate să intervină, împotriva majorității de un singur deputat a lui Johnson, dar pentru aceasta trebuie să voteze măcar un parlamentar conservator împotriva propriului partid. Și asta poate fi o problemă, chiar dacă între criticii abordării pentru a bloca Parlamentul se află și liderii conservatorilor, inclusiv contracandidatul lui Johnson la șefia conservatorilor, Philip Hammond.

De ce până la 14 octombrie? Boris Johnson știe că la 17-18 octombrie are loc Consiliul European de toamnă al UE și dorește să închidă gura Parlamentului cât negociază el cu Bruxellesul noul acord, că trece sau nu trece în Parlament. Apoi de la 14 octombrie, admițând moțiunea de cenzură după discursul Reginei, Parlamentul are 14 zile pentru a forma un nou Guvern sau a convoca alegeri anticipate, iar termenul Brexitului trece. Deci Boris Johson și-a asigurat ocolirea deplină a Parlamentului și promovarea în forță a Brexitului hard la 31 octombrie, de Halloween.

Despre suspendarea Parlamentului, există două precedente, unul de 4 zile, altul de 13 zile lucrătoare. În nici un caz nu s-a auzit despre o pauză de 5 săptămâni în lucrările Parlamentului, în plin Brexit. Practic, Boris Johson leagă mâinile Legislativului și nu numai că nu-i permite să adopte legi și abia de-i permite să-l cenzureze, dar forțează abordări profund neconstituționale.

Deja liderul Partidului Național Scoțian – pro-european – a atacat în curțile scoțiene decizia, în timp ce un asemenea atac se pregătește și la Londra. E singura modalitate legală de a întrerupe această abordare în forță, extrem de ofensivă și fără precedent a lui Boris Johnson.

Gândirea premierului e strictă: cu sau fără guvern, să blocheze orice posibilitate de a amâna termenul de 31 octombrie și să pună Marea Britanie, pe cetățenii ei și Legislativul, în fața unui fapt împlinit. Iar Parlamentul să nu mai aibă nici un rol. Dacă există un acord, îl va dezbate și ratifica sau respinge după Brexit, dacă nu există acord, nu mai pot cere o nouă prelungire a termenului, ci se trezesc cu hard Brexitul lui Boris Johnson.

E și o formă de a constrânge Parlamentul, cu sau fără majoritate, să ratifice acordul său, dacă un asemenea acord va exista în viitor. În orice caz, după acest moment, Boris Johnson merge în alegeri anticipate. Pe motivul că a livrat Brexitul votat la referendumul din 2016, el crede că va putea obține o majoritate în viitorul scrutin. Și că nimeni nu-l poate opri, că a găsit piatra filozofală pentru ieșirea forțată din UE. Deci perspectiva este eminamente politică și se referă strict la viitorul său politic. Apoi termenul alegerilor anticipate e suficient de aproape de Brexit pentru ca efectele și consecințe ieșirii Regatului din UE să nu se vadă atât de pregnant încât să-l încurce în alegeri.

Pe de altă parte, Parlamentul era pregătit, după consultări repetate, să voteze o propunere legslativă care viza amânarea termenului Brexitului și, în orice caz, blocarea oricărei variante de a ieși din UE fără acord. În plus legislația presupunea supunerea la vot a acordului pentru Brexit al lui Boris Johnson și, în mod obligatoriu, un referendum nou în care să existe și întrebarea privind rămânerea în UE.

În actuala situație, planul acesta elaborat a căzut. Nu e timp de adoptarea legislației înainte de începutul suspendării, iar după e deja prea târziu. Deci opoziția, pro-europenii și cei care nu-și doresc un Brexit fără acord au o singură șansă: moțiunea de cenzură. Complicată, la limită, bazată pentru succes pe un vot al unor conservatori împotriva propriului partid, această opțiune e în linia abordărilor în forță, de ultimă șansă, cu potential politic de relevanță “nucleară”, care e un joc la risc maxim și cu impact major dacă se realizează.

Și premierul Boris Johnson joacă la risc maxim. Mai întâi, chiar dacă nu interferează în spațiul intern, UE s-ar putea să nu fie de acord cu această variantă accelerată, care nu ține cont de populația britanică și de majoritatea parlamentară pentru a aplica rezultatele unui referendum derulat acum mai bine de trei ani, cu enorm de multe minciuni, falsuri și fake news cunoscute, cu toate controversele ingerințelor Cambridge Analytica. În plus, reacția populației este greu de anticipat. A răpi nu numai publicului, dar și Parlamentului, aleșilor britanici, dreptul de a valida sau sancționa acordul sau ieșirea fără acord e considerată inacceptabilă. Și rezultatul e transparent. Manifestațiile de nemulțumire și protestele pot crea turbulențe în stradă dintre cele mai violente în viitor care să marcheze lipsa de sprijin a soluției Boris Johnson pentru publicul britanic.

Oricum începe o perioadă de mare turbulență și de nemulțumire profundă împotriva gestului premierului care sfidează Parlamentul. Și care aduce în prim plan un instrument de bun simț și decență pe care-l folosește prin abuz în format ofensiv, abuziv și contondent pentru a cotonogi politic Parlamentul și a-i închide gura, totul pentru a scoate cu orice preț, cu forcepsul, Marea Britanie din UE.

Te-ar putea interesa și: