Pe 6 ianuarie Biserica prăznuieşte Botezul Domnului sau Boboteaza. Este vorba de RETRĂIREA (nu aniversarea) momentului în care Mântuitorul a fost botezat de Ioan în apele Iordanului la vârsta de 30 de ani.

Ziua în care se arată Dumnezeu

În limbaj teologic, Botezul Domnului se mai numeşte şi Epifanie sau Teofanie, termeni proveniţi din greacă şi care înseamnă apariţia, revelarea lui Dumnezeu. Aceasta, deoarece, în momentul în care Iisus a fost botezat, oamenilor le-au fost revelate concomitent Sfânta Treime şi divinitatea Mântuitorului: Cerurile s-au deschis, Duhul Sfânt s-a pogorât sub forma unui porumbel deasupra capului lui Iisus şi s-a auzit vocea Tatălui mărturisindu-L pe Fiul Său: "Acesta este Fiul meu cel iubit, întru Care am binevoit. Pe Acesta să-L ascultaţi".

Cum Iisus, fiind Om şi Dumnezeu în acelaşi timp, nu avea păcate care trebuiau spălate prin botez, alta este semnificaţia: prin Botezul în Iordan, nu Iisus se sfinţeşte, ci, dimpotrivă, El curăţeşte şi sfinţeşte Creaţia, mânjită prin căderea în păcat. Prin Botezul Său, Iisus readuce în lumea creată Duhul Sfânt, pe care omenirea îl pierduse la izgonirea din Rai a primilor oameni.

Apa ca mormânt şi Înviere

Scufundarea în apa Iordanului pre-vesteşte Moartea şi Învierea lui Iisus. Altfel zis, prin botez este omorât şi îngropat Omul Vechi, pentru a Învia ca Om Nou, în-Dumnezeit. De aceea, în icoana clasică a Botezului Domnului, malurile Iordanului sunt înălţate, ele cuprinzându-L pe Iisus ca un mormânt.

Din același motiv, botezul copiilor se face prin trei afundări în apă, semnificând cele trei zile petrecute în mormânt de către Mântuitor.

La Bobotează au loc două slujbe de sfinţire a apei - Agheasma Mare. Prima se săvârşeşte în ajunul Bobotezei, iar preoţii o folosesc la sfinţirea caselor şi a celor ce locuiesc în ele. A doua slujbă, mult mai amplă, are loc chiar pe 6 ianuarie. Cu Agheasma Mare făcută cu acest prilej, sunt stropiţi credincioşii participanţi la slujbă şi biserica. Tot din această Agheasmă Mare, credincioşii iau acasă, în sticle sau alte recipiente curăţate cu grijă în prealabil, pentru a le folosi tot anul, până la Boboteaza viitoare.

Agheasma Mare – Ghid de întrebuinţare

Agheasma Mare se bea dimineaţa, pe nemâncate, ÎNAINTE de Anafură. În zilele când ne împărtăşim, Agheama Mare se ia DUPĂ Împărtăşanie. În restul zilelor, se ia Agheasmă Mică, ÎNAINTE de Anafură. Pentru a fi mai uşor de memorat, "Ierarhia" este următoarea: Împărtăşanie – Agheasmă Mare – Anafură – Agheasmă Mică.

Agheasma Mare se ia zilnic între 6 ianuarie şi 14 ianuarie inclusiv. Poate fi luată, însă, şi în restul anului, în timpul posturilor, sau la marile sărbători.

Agheasma Mare poate fi administrată bolnavilor tot timpul anului, după cum poate fi folosită ca factor purificator pentru stropitul locuinţei, al gospodăriilor, sau al animalelor.

NU se pune busuioc în Agheasmă, fie ea Mare sau Mică. Totuşi, un fir de busuioc poate fi legat de gâtul sticlei, pentru a o deosebi de restul recipientelor. Dacă este ţinută în sticle curate şi bine închise şi dacă nu se bea direct din sticlă, Agheasma Mare se păstrează proaspătă ani de zile.