Boala „tăcută” aproape i-a distrus viața: „Ajungi să te tăvălești pe jos de durere”

Boala „tăcută” aproape i-a distrus viața: „Ajungi să te tăvălești pe jos de durere”

Ai simțit vreodată că îți vine să te tăvălești pe jos de durere? Te-ai îndoit vreodată de tine ca femeie? Ei bine, astea sunt sentimentele care le încearcă pe majoritatea femeilor care suferă de endometrioză.

Medicii ridicau din umeri

A continuat să caute un răspuns, a fost la peste 30 de medici în încercarea de a găsi o soluție pentru problema ei, dar aproape toți medicii ridicau din umeri. „O doamnă doctor mi-a spus să nu mă mai plâng atâta că e normal să avem dureri la menstruație și să îmi văd de treabă”.

Diagnosticele greșite continuau, iar ea se simțea pe zi ce trecea mai rău. Mai mulți doctori i-au infirmat ipoteza de endometrioză. Acela a fost momentul în care a început să creadă că totul este în imaginația ei. Era epuizată. „Durerile continuau, doctorii ridicau din umeri, iar viața mea era un calvar”.

După alți doi ani, endometrioza a avansat spre celălat rinichi, iar tânăra se simțea mai neputincioasă ca niciodată.

Ne puteți urmări și pe Google News

„Boala asta a însemnat multă umilință”

„Am decis să merg în Viena, unde mi s-a propus să fac o operație de diagnosticare, cu ajutorul căreia am aflat într-un final că am endometrioză. Am decis să mă operez, într-un final.

A fost cea mai dificilă perioadă de recuperare prin care am trecut, dar acum trăiesc miracolul de nu a mai avea nicio durere și de a nu mai avea nevoie de calmante. Parcă am renăscut.

Pentru mine, boala asta a însemnat multă umilință până în punctul în care am început să mă îndoiesc și eu de mine. A însemnat negarea mea ca femeie. Doar o minune a făcut ca după toate problemele prin care am trecut iubitul meu să fie încă lângă mine.

Cel mai dureros în tot procesul ăsta au fost doctorii care suspectau că este vorba de endometrioză, dar nu mă îndrumau spre un centru specializat pe boala asta, ci se grăbeau să mă opereze ei fără niciun rezultat.

În toată povestea asta, am fost norocoasă să am familia lângă mine, să am un loc de muncă unde șeful și colegii m-au înțeles și m-au susținut și, în plus de asta, o asigurare medicală privată care mi-a permis să fac toate investigațiile necesare aproape gratuit. Dacă nu aș fi avut toate astea, nu știu unde as fi ajuns”, a încheiat Alexandra.