Poate cea mai emblematică biserică a Bucureştilor din secolul trecut a fost Sfânta Vineri-Herasca. Demolarea sa, din urmă cu 31 de ani, va rămâne o cicatrice în istoria Capitalei. Numai că, de ieri, o nouă biserică, cu acelaşi hram şi construită identic cu cea spulberată de comunişti, a fost sfi nţită în apropiere de locul unde era predecesoarea sa.

Ieri, 11 noiembrie, la prânz, a avut loc slujba de sfinţire a noii biserici Sfânta Vineri – Herasca, situată în apropierea Tribunalului Bucureşti, pe fosta moşie a generalului Constantin Herescu-Năsturel, ctitorul primei biserici cu acest hram din Capitală. Care biserică, aflată în spatele Magazinului Unirea, a fost demolată la ordinul expres al Elenei Ceauşescu, în zilele de 16-19 iunie 1987. „În 2008, pe 23 martie, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, Întâistătătorul BOR, a pus piatra de temelie a actualei biserici Sf. Vineri-Herasca. În luna august a aceluiaşi an au început lucrările de rezidire care, iacătă, se finalizează astăzi, după exact zece ani!”, povesteşte părintele Vladimir Lapte, actualul paroh al bisericii. De loc, părintele Vlad este din Basarabia, din comuna Nemţeni, de pe malul Prutului, vizavi de Huşi. Poate şi de aceea slujba de sfinţire a fost oficiată de către delegatul Patriarhului, P.S. Veniamin, episcopul Basarabiei de Sud. „Preasfinţia Sa Veniamin a fost un motor al renaşterii acestei biserici-martir târnosită în 1645. Biserica a fost reconstruită după planurile originale şi a fost completată cu un subsol generos care va găzdui o capelă mortuară şi o sală de masă pentru opera social-filantropică a Bisericii. Vom păstra tradiţia din secolele XVIII – XIX de a oferi păine credincioşilor după Sfânta Liturghie, la prânz, în zilele de duminică şi de sărbătoare”, mai adaugă carismaticul părinte care aduce la chip cu Sfântul Martir Constantin Brâncoveanu. Şi poate nu e de mirare că, în ultimii 22 de ani, el a slujit, alături de părintele Paroh Emil Cărămizaru, la altarul de la Biserica Sfântu Gheorghe-Nou, de la Kilometrul Zero al Capitalei, lăcaş de cult ctitorit de marele nostru voievod.

 

Clopotul de bronz rămâne la Mănăstirea Cernica

În biserica nou-sfinţită s-a întors acasă, după 31 de ani de la demolarea fostului lăcaş de cult, icoana făcătoare de minuni a Cuvioasei Noastre Maici Parascheva. „Catapeteasma originală, din anul 1830, se află în curs de restaurare de către maestrul Dan Mihai Ivanovici”, mai adaugă părintele Vlad, aşa cum îl cunosc credincioşii din parohia sa. După demolarea abuzivă a bisericii o parte din odoare au fost duse în parohia Hereşti, din Episcopia Giurgiului. Clopotul, însă, se află în custodia Mănăstirii Cernica şi, probabil, acolo va rămâne, întrucât spaţiul din jurul noii biserici nu permite construirea unei clopotniţe. Terenul de 1050 de metri pătraţi pe care se ridică noua biserică a fost atribuit Patriarhiei de căte CGMB, pe timpul mandatului de primar general al lui Adriean Videanu, în anul 2007. „În principal, biserica a fost reconstruită atât cu bani de la autorităţile locale, dar şi cu sprijinul considerabil al domnului Constantin Bucur, cât şi cu donaţii din partea celorlaţi ctitori şi binefăcători. Cum s-ar zice cu «banu” văduvei»”, mai adaugă părintele Vlad.

 

La un pas de o revoltă populară

„Jos porcăria!”, au fost cele două cuvinte scuipate de Elena Ceauşescu prin care soarta emblematicei biserici bucureştene Sfânta Vineri-Herasca, din spatele Halei Unirii, a fost pecetluită. Din clipa în care coana Leana a decis grozăvia, în numai câteva zile, în iunie 1987, lăcaşul de cult a fost ras cu buldozerele de pe faţa pământului, ca să facă loc unui bloc. Peste trei mii de credincioşi au sfidat atunci Securitatea şi Miliţia. Pe locul fostei biserici a apărut, peste noapte, un covor de zeci de mii de lumânări. Securiştii n-au avut curajul să-i oprească.

Părintele Gelu Bogdan, parohul bisericii pe acea vreme, a avut un puseu de tensiune care era cât-p-aci să-l omoare. Protestele sale l-au prigonit atunci pe duhovnic. Au trebuit să treacă peste 30 de ani ca iubita sa biserică să renască din propriul moloz. Părintele Bogdan ne-a povestit, în urmă cu patru ani, cu lacrimi în ochi, prin ce a trecut atunci.

Demolarea a durat 36 de ore

Părintele Gelu Bogdan are astăzi 75 de ani şi este pensionar. „Aveam 44 de ani când au intrat buldozerele în biserică...”, îi tremura vocea bătrânului preot când privea pozele din timpul demolării bisericii. Domol, povestește: „După cutremurul din ’77, când turlele bisericii au fost grav afectate, Patriarhul Iustin Moisescu a hotărât numirea mea ca paroh la Sfânta Vineri-Herasca, târnosită de Matei Basarab în 1645 şi, mai târziu, de generalul Constantin Herescu-Năsturel, stră-strănepot al domnitorului”.

Pe 13 iunie, la ora patru după amiaza, a apărut în zonă Elena Ceaușescu, însoţită de Ion Dincă «Teleagă»”, se înfioară părintele Bogdan. Din gesturile „tovarăşilor” a înţeles că se întâmplă ceva rău. „Eram la zece metri de ei şi am auzit-o pe coana Leana spunând: «Jos porcăria!». Ea a decis, nu Ceauşescu!”, afirmă răspicat preotul. „Am simţit că mă prăbuşesc în mine însumi!”, oftează bătrânul. „Ultima liturghie am slujit-o duminică, pe 14 iunie şi, luni seara, pe 15, a fost ultima vecernie... Atunci, a venit un securist în biserică şi mi-a strigat să ies de acolo că începe demolarea! A doua zi, la 5 dimineaţa, m-am trezit cu buldozerele în curtea casei parohiale... În 36 de ore au demolat-o!”. Părintele Bogdan a apucat să-şi ia doar lucrurile personale.

 

Sfânta Vineri e ocrotitoarea neamului românesc!”

Joi, 19 iunie 1987, biserica Sfânta Vineri-Herasca nu mai exista! Părintele Gelu Bogdan , plângea, acum patru ani, când ne povestea: „Pe locul unde a fost Ea era un covor imens de lumânări... Chiar şi miliţienii s-au ţinut deoparte! Dar, pe 21, credincioşii au fost alungaţi!”. Preotul fără biserică îşi frângea mâinile în timp ce rememora: „Cea mai mare durere a fost, apoi, că apropiaţii mei din Mitropolie mă priveau ca pe o persoana «non-grata »!”. Devenise dintrun popă vrednic, un ciumat. „«Băieţii» m-ar fi lichidat la ce le-am spus io la demolare! Că-i bate Dumnezeu! Şi chiar i-a bătut pe unii... Sfânta Vineri nu iartă, că ea e ocrotitoarea neamului românesc!”. „După demolare am fost expulzat din Bucureşti. M-am adăpostit 15 zile, cu familia, la Mânăstirea Rohia. Mulţi au crezut că am murit... Ajunseseră şi securiştii să mă caute, să dau dezminţire la Europa liberă că sunt viu!”. A vrut să plece în Franţa, dar nu i s-a dat voie. A rămas consilier la Patriarhie, fără drept de parohie. „Pentru că eram hirotonit am slujit, prin rotaţie, la trei biserici”. Părintele Bogdan mai avea un singur „of” pe suflet, acum patru ani: „Aş vrea să mai slujesc, o dată, în biserica mea!”. Ieri, i s-a împlinit visul.