Președintele ales al SUA, Joe Biden, e hotărât să se întoarcă în timp și să pună din nou în funcțiune politicile Administrației Obama pe plan extern. Chiar dacă acestea s-au dovedit falimentare.
Biden n-a învățat nimic din eșecurile repetate ale Administrației Obama. O dovedește modul în care și-a ales colaboratorii în ceea ce privește apărarea și politica externă.
Biden n-a învățat nimic, folosește aceiași oameni
“Oricine speră că președinția lui Joe Biden ar putea însemna o nouă gândire privind politica externă trebuie să renunțe la această idee. Oamenii selectați pentru posturi de apărare și politică externă erau membri juniori ai Administrației Obama. Cooptarea lor nemeritată în echipa mare reflectă atitudinea inflexibilă a Partidului Democrat, Conform acesteia, totul era în regulă cu politica externă a SUA până când iresponsabilul „izolaționist” Trump a distrus poziția Americii în lume. Ca urmare, obiectivul noii echipe este de a restabili status quo-ul anterior”, scrie Ted Galen Carpenter, expert în studii de apărare și politică externă la Institutul Cato, pe site-ul nationalinterest.org.
Din greșeală în greșeală, spre victoria finală
Autor a nu mai puțin de 12 cărți și peste 850 de articole de politică internațională,Ted Galen Carpenter face un rechizitoriu necruțător: “Nu era în regulă cu politica externă a SUA când Obama a părăsit funcția. Departe de asta. Administrația lansase nu una, nu două, ci trei intervenții militare dezastruoase - în Libia, Siria și Yemen. Obama și slujitorii săi au mai deteriorat și relațiile deja proaste cu Rusia. Au sprijinit manifestanții care l-au răsturnat pe președintele pro-rus al Ucrainei,. Prea mulți dintre numiții anunțați de Biden au susținut acele nenorociri”.
Și, totuși, erau speranțe...
Biden însuși a fost surprinzător de precaut cu privire la amestecul în lumea musulmană. El s-a opus cu tărie deciziei de răsturnare a lui Libia Muammar Gaddafi. Acea motive întemeiate, după cum a confirmat tragicele evoluții din țara respectivă. De asemenea, Biden s-a arătat îngrijorat că elementele islamiste radicale domină rebeliunea siriană. Totuși, Washingtonul le-a susținut. Instinctul său s-a dovedit corect și în acel caz.
„Mi-a cerut să falsific datele”. Acuzații de mușamalizare la adresa OMS
Potrivit lui Ben Rhodes, consilierul adjunct pentru securitate națională al lui Obama, „singurul înalt oficial care s-a opus în mod constant trimiterii mai multor trupe în Afganistan a fost Joe Biden”.
În timp ce opiniile lui Biden despre politica externă par a fi destul de echilibrate, cele ale oamenilor pe care i-a ales sunt de o uniformitate îngrijorătoare.
Alegerea lui Biden pentru funcția de secretar de stat, Tony Blinken, a favorizat o abordare activă și militară atât în Libia, cât și în Siria. În ultimul caz, preferința sa politică a inclus înarmarea rebelilor.
alegerea, ca secretar al apărării, a generalului în retragere Lloyd Austin e și mai dubioasă. Austin vine direct din consiliul de administrație al Raytheon , una dintre corporațiile care profită cel mai mult de pe urma prezenței militare a SUA în Orient.
Biden n-a învățat nimic, repetă greșelile!
Este puțin probabil să vedem o politică mai reținută în Orientul Mijlociu de la echipa pe care a format-o Biden.
Perspectivele nu sunt mai bune pentru nici în ce privește alte probleme de politică externă. Membrii echipei lui Biden par hotărâți să mențină sau chiar să intensifice politica dură față de Moscova.
Au găsit „comoara lui Churchill”. Se schimbă istoria!
Într-un interviu din 25 noiembrie 2020, Blinken a declarat: „Președintele Biden se va confrunta cu domnul Putin pentru agresiunile acestuia. Nu-l va îmbrățișa. Nu va distruge NATO, ci va întări capacitățile de descurajare ale Alianței. Mai mult, va oferi o asistență de securitate unor țări precum Ucraina, Georgia, Balcanii de Vest.”.
Mare problemă este că o astfel de politică externă pare astăzi chiar mai sinucigașă. Superioritatea militară americană, altădată incontestabilă, pare astăzi mai fragilă ca oricând. Cât privește economia americană, grav afectată de pandemie, cu greu ar putea crede cineva că ea mai e în măsură să susțină de una singură statutul de “Jandarm Mondial” al SUA sau organismele mondiale atât de dragi globașliștilor care îl susțin pe Biden.