Comisia juridică a Senatului a hotărât, marţi, cu cinci voturi "pentru", două voturi "împotrivă" şi o abţinere, să-i elimine pe preoţi din rândul persoanelor verificate de CNSAS.
Mai exact, clericii vor putea fi cercetaţi de CNSAS dacă au făcut sau nu poliţie politică doar la cererea cultului din care fac parte.
Decizia este, din punctul meu de vedere, o mare greşeală. În primul rând produce o discriminare în societate. Adică funcţionarii simpli sau cei asimilaţi lor pot fi căutaţi la dosar, pe când clericii - ca oameni ai lui Dumnezeu - nu. Ei se situează deasupra legilor, fiind asimilaţi, evident din motive politicianiste, în ceata îngerilor fără de prihană. Trec peste faptul că, la finalul şedinţei, membrii comisiei s-au înghesuit să spună cu patos: „Lăsaţi Biserica în pace, nu o murdăriţi!“. Bieţii politicieni, necatehizaţi, sunt deja în campanie electorală şi speră că acest gest le va atrage bunăvoinţa - contabilizată fără îndoială în voturi - a cultelor religioase.
Ce nu înţeleg aceşti oameni este că Biserica este compusă din cei adormiţi în Domnul, din cei vii şi din cei ce vor să vină. Toţi suntem mădulare ale lui Hristos, indiferent dacă suntem sau nu hirotoniţi, adică membri ai clerului. Biserica, această instituţie divin-umană, nu aparţine exclusiv clerului sau ierarhiei sale, ci tuturor.
Hotărârea este cu atât mai nedreaptă cu cât CNSAS-ul a dat nişte hotărâri până în prezent. Adică unii au fost căutaţi la dosar, iar alţii nu. Unii vor rămâne pe veci damnaţi, iar alţii vor putea poza în porumbei datorită acestei hotărâri.
De fapt, până în prezent, din cei 60 de membri ai Sfântului Sinod ai Bisericii Ortodoxe Române, ca să ne referim la biserica majoritară, 53 de ierarhi au primit verdict de necolaborare cu Securitatea, iar alte patru-cinci cazuri, unde au fost verdicte de colaborare, se judecă în instanţă. Ceea ce demonstrează că acuzaţiile de colaboraţionism aduse ierarhiei ortodoxe în anii ’90 au fost simple petarde. Societatea este însă, din păcate, şi în prezent împărţită între cei care susţin că Biserica a colaborat integral, culpabilizând- o, şi alţii care îi găsesc scuze peste scuze.
Reacţia trebuie nuanţată de la caz la caz. În plus, CNSAS s-a jucat de prea multe ori, până la a cădea în ridicol, cu dosarele clericilor. De exemplu, arhiepiscopul Andrei Andreicuţ a primit verdict de necolaborare, ca ulterior să fie declarat drept unul care a făcut poliţie politică.
Un alt caz care îmi ridică semne de întrebare este cel al episcopului de Argeş, Calinic Argatu. File întregi din dosarul de la CNSAS, făcute de ofiţeri de Securitate, îl descriu drept „lucrat informativ“, „cu poziţie ostilă orânduirii socialiste“, „fanatic religios“. CNSAS-ul insistă însă să-l declare colaborator. Procesul se află în instanţă şi sunt curios să vedem argumentele CNSAS din moment ce dosarul nu mai există. Încrâncenarea CNSAS mi se pare suspectă, pentru că alţi ierarhi fără dosar - în condiţii similare cu vlădica de la Curtea de Argeş - au primit verdicte de necolaborare.
Deşi subiectul în sine „a murit“ de mult, decizia Comisiei juridice reprezintă o anomalie. Şi un alt argument pentru cei care ani în şir au văzut în Biserică Ortodoxă o slugă a regimului comunist. Şi nu o Biserică martirică, supravieţuitoare...
Recomandările noastre
