Florian Bichir: "Din facultate a disparut ceea ce ar trebui sa existe intr-o institutie a Bisericii: duhul adevarului, al iubirii".

S-a spart buba la Facultatea de Teologie Ortodoxa din Bucuresti. Fiul decanului, Cristian Necula, a fost ajutat, cu mijloace nu tocmai ortodoxe, sa termine facultatea. Unii, fiind feciorul lui tata, il vedeau sef de promotie si un viitor cadru didactic. Daca are cine sa te arunce-n scaldatoare, de ce nu?

Dupa o cariera impresionanta, un mare profesor, pentru care am un respect enorm, pr. Nicolae Necula, iese destul de urat sifonat din facultatea pe care a slujit-o, spun eu, cu devotament. Oricum, mandatul sau se termina in octombrie, deci nu mai spera sa conduca destinele institutiei de invatamant.

Nu stiu insa cine l-a „ajutat” sa intre in acest bucluc si cine l-a sfatuit ca, dupa izbucnirea scandalului, sa nu-si dea demisia, sa se incapataneze sa se tina cu dintii de scaun. Un grup de tineri profesori, pentru a nu arunca o pata pe facultate, i-a cerut demisia de onoare.

A refuzat sa si-o dea si s-a comportat lamentabil. A venit cu sotia la consiliul profesoral, i-a pus pe ucenicii sai sa anunte ca e pe moarte si  deci trebuie lasat in pace. Oare de ce nu s-a multumit ca fiul sa termine asa, taras-grapis, facultatea si a tinut cu tot dinadinsul sa-l scoata un mic geniu?

De cativa ani, Facultatea de Teologie din Bucuresti trece prin crize repetate. Numerosi profesori eminenti au fost indepartati, aruncati ca niste masele stricate. Nu dau nume, din lipsa de spatiu si sa nu uit pe cineva, dar ei sunt cunoscuti. Un duh necurat bantuie pe holuri.

Toata lumea barfeste pe toata lumea, fiecare are ceva compromitator de spus despre celalalt. Unul a lucrat cu „baietii cu ochi albastri”, altul a plagiat, altul nu si-a publicat, desi e obligatoriu, lucrarea de doctorat, iar altii au prezentat traduceri drept lucrari originale.

Desi ma doare sufletul s-o spun, teolog fiind, in Facultatea de Teologie Ortodoxa din Bucuresti toata lumea e in razboi cu toata lumea. E o competitie dura, bizantina, si a disparut ceea ce ar trebui sa existe intr-o institutie a Bisericii: duhul adevarului, al iubirii.

Se dau lovituri de imagine dupa lovituri si nimeni nu mai crede in nimeni. Scrii despre un profesor ca este un teolog integru si valoros, e clar esti omul lui. Ataci o incompetenta ori vreo frauda academica, deci esti platit de dusmani, ti-au dat aia ceva... Oare cu ce bagaj de invataturi vor pleca din facultate cei care vor deveni preoti sau profesori  atunci cand vad ca mentorii lor se comporta precum Cain?

Nu sunt indrituit sa dau solutii, dar Sfantul Sinod, care se va reuni in toamna, poate va aborda si problema invatamantului teologic. Invatamant care, in multe zone, sufera, mai ales dupa decizia de la Bologna, care parca a transformat scolile teologice - altadata oaze de cultura - in scoli de asistente medicale la seral. Seminariile nu se simt nici ele prea bine, fiind in pragul colapsului.

Fara un program occidental, fara o metodologie adecvata, teologia risca  sa se zbata inca multi ani de-acum inainte intr-un sistem de invatamant mostenit din comunism, caracterizat prin toceala, heirupism academic si nepotism.

Cititi si:  Fara mila