Unii ies la plimbare, misuna pe strazi de zici ca batranul Bucuresti e Miami. Ar putea fi si Las Vegas, vorba unui banc, daca paduchii ar lumina… Altii au metode specifice invatate din mosi-stramosi. Stau cu geamurile inchise, dar cu usa de la apartament deschisa, altii fac dusuri in nestire, beau ceai cald sau stau cu cearsafuri ude pe ei. Ce sa-i faci, asa-i romanul inventiv si nu toata lumea are aer conditionat acasa.

Nici eu n-am aer conditionat. Cand am vrut sa-mi iau, mi-a spus un unchi mai tehnic ca a citit in nu stiu ce revista ca-i cancerigen. Si l-am crezut, fiindca-i considerat geniul familiei, din moment ce pe vremea lui Ceasca el citea numai „Stiinta si tehnica” sau „Tehnium”.

Cand am vazut ca, de fapt, nu-i vreun Einstein mioritic, ci doar un ramolit, nu m-a lasat nevasta sa-mi iau pentru ca – gravida fiind – nu are nevoie de asa ceva. Ce mai tura, vura, sufar ca o foca in Baragan, stau noaptea cu limba pe-afara de zici ca-i cravata.

Ieri-noapte n-am mai rezistat, mi-am luat kinderul si nevasta si m-am dus la strandul copilariei mele, „Trei ligheane” din Titan. Acum ii zice Cara, si chiar mi-a placut. Oamenii schimba apa, culeg gunoiul, e o atmosfera placuta. E drept ca, pentru 100.000 de lei vechi de persoana, risti sa faci cunostinta si cu niste funduri acoperite in bermude, dar riscul merita. Ai dus, stai pe iarba verde, nu-s tantari. Boierie! Si nu se fura pentru ca patronii am auzit ca-s respectati in cartier.

Pe drum spre casa, incercam sa ma gandesc de ce edilii nostri nu au facut mai multe astfel de stranduri. M-a oprit din ideile si visele mele de tip Zorba Grecul nevasta-mea care, in afara de faptul ca e femeie, adica mult mai realista, e si economista pe deasupra: „Pai, cat pot sa castige dintr-o astfel de investitie, unde vin numai amarasteni ca noi, fara aer conditionat? Nu e mai bine sa ridice un Mall, un cartier de vile. Crezi ca astia-s prosti?”. Oricum, pana-mi iau aer conditionat, daca mi-oi lua vreodata, ma mai duc la strand.

Cititi si: Fara mila