Sursa foto: Arhiva EVZ Am să încep citându-l pe marele Cassyus Clay, despre ce înseamnă să fii cel mai bun din lume. Campion mondial: „Este greu să rămâi umil, când eşti aşa mare ca mine”! Şi: „Am şocat lumea! Am doar 22 de ani. Sunt cel mai mare”! Şi avea mare, mare dreptate. Să fii, cel mai bun din lume.
Mi-au venit în minte vorbele marelui campion când am început să văd ce i se poate întâmpla marelui nostru campion, David Popovici, după întoarcerea în ţară de la Budapesta. Nu a spus nici: „Am şocat lumea! Am doar 17 ani! Sunt cel mai mare!”. Nici: ”E greu să rămâi umil, când eşti aşa mare ca mine”! Cel mai rapid înotător din lume, mai rapid decât legendarul Michael Phelps, a rămas, totuşi, modest, mulţumind tuturor celor care au fost alături de el.
Păi, să vedem cine a fost alături de el. Nimeni! Cu excepţia părinţilor şi a antrenorului.
După excepţionala performanţă de la Budapesta într-unul dintre cele mai grele sporturi, nataţia – şi asta v-o spune subsemnatul, un fost înotător de performanţă, născut pe malul Dunării, care mai păstrează şi acum, printre amintirile foarte dragi, carnetul de arbitru de înot – desigur că, după un bun obicei al nostru, o serie de lighioane care sigur unele nici nu ştiu să înoate, au ieşit din găurile lor puturoase şi au încercat să bage şi ei capul în poză.
Ne puteți urmări și pe Google News
Te vede lumea lângă un campion mondial, practic eşti şi tu din aceeaşi stirpe cu cei mai buni, deşi în viaţa ta singura performanţă a fost să-i întreci pe alţii în jigodisme. Nu prea le-a ţinut. Campionul a fost ferm la acest capitol. N-a avut alături decât părinţii şi antrenorul. Atât. Aşa că meritele sunt ale lui, în exclusivitate.
Dacă au văzut că nu iese nimic din a se căţăra pe imaginea lui David Popovici, tot după un bun obicei autohton, lighioanele au început să-l împroaşte cu noroi, drept răzbunare.
Cel mai aberant dintre toate atacurile însă, mi s-a părut cel în care era aspru criticat de unii care, dacă au ghinionul să cadă într-o piscină, le face direct de 40 de zile, că cum a îndrăznit să se prezinte în bermude în faţa prim-ministrului României – îmi scapă acum numele, unul, un fost general parcă.
Păi cum aţi fi vrut să se ducă? În frac? Pentru David Popovici, pe care Guvernul României şi respectiv premierul nu l-au ajutat nici măcar cu un oftat să facă performanţă, nu sunt decât nişte anonimi care ar trebui să fie ei foarte onoraţi că, datorită funcţiilor pe care le deţin vremelnic, au ajuns să dea mâna cu cel mai bun înotător din lume. Ei trebuiau să se îmbrace în frac, şi să se spele pe mâini înainte de a i-o strânge pe a campionului. Cel mai bun din lume!
Luând aminte la aceste critici, cu bermudele, vineri seara, pe 1 iulie, nici călătorii din trenul IR 1882, care venea de la Constanţa către Bucureşti şi care avea ora de sosire la Bucureşti-Nord, 19,27, nu au mai făcut scandal că unul dintre trenurile lor de legătură, R 9113, spre Târgovişte-Nucet, plecase la 19,32, în loc de 19,37. Adică, cinci minute mai devreme decât scria chiar pe biletele eliberate de CFR, dar şi în Mersul trenurilor. Singurii care ştiau că pleacă mai devreme erau cei din Gara de Nord, care afişaseră pe panoul „Plecări” ora 17,32. Aşa că oamenii care veneau de la mare, cu copii şi bagaje şi care doreau să meargă mai departe către casă, spre Târgovişte, crezând că au timp berechet să prindă legătura, şi-au încheiat vacanţa uitându-se lung în lungul căii ferate de unde trenul lor, cu mecanicul puţin cam grăbit, plecase cu cinci minute mai devreme. Vorba versurilor poetului Cătălin Ţîrlea: „Și-ai rămas ca o părere, ca o amintire tristă, / Pe peronul de la gară, dând aiurea din batistă”!
Chiar aşa, în bermude, cu care am aflat de la criticii lui David Popovici că nu se cade să umbli pe la oficialităţi, turiştii plecaţi de pe litoral au îndrăznit să meargă la casele de bilete, să ceară socoteală. Cu bagajele şi copiii după ei. Li s-a trântit ghişeul în nas.
În acest week-end, mult criticatele bermude, cu care un mare campion a îndrăznit să apară în faţa premierului – iar îmi scapă numele, general parcă ziceaţi că e, sau a fost, sau cam aşa ceva – se pare că au devenit un fel de uniformă a protestului. Majoritatea şoferilor care au blocat pompele de benzină, protestând împotriva creşterii aberante a preţului carburanţilor, purtau indecentele bermude, nedemne de a se prezenta în faţa oficialităţilor. Dar parcă pentru guvernul acesta de 50 de bani, nu merită nici măcar să-ţi pui tenişi noi, ca ginerica din Vaslui.
Recomandările noastre
