Măsura e unul dintre lucrurile care lipsesc românilor. Nu știm să fim echilibrați, la noi ori e nuntă, ori e parastas. La succese, entuziasmul dă în isterie, la eșecuri, se bagă drapelul în bernă. Ne lipsesc și capacitatea de analiză, și adaptabilitatea, și decența. O dăm în iureș indiferent cum iese lucrarea. 

La fel am făcut, atât prin reprezentanți, cât și prin noi înșine, după irealele succese ale lui David Popovici. Întâi, înainte să aflăm că noua noastră mândrie națională nu face foamea la Dinamo și că nu se antrenează în ghenă, ne-am pus cenușă-n cap și ne-am declarat vinovați în grup că nu i-am făcut puștiului minune bazine placate cu aur și nu i-am dat în avans toți banii din casierie.

După aia, mișcați în continuare de un penibil sentiment de vinovăție colectivă, am sărit "să reparăm". Cea mai înaltă decorație a statului, cel mai mare premiu în bani din istoria sportului românesc, cele mai multe limbi date, sper că nu am ratat ceva din enumerare.

Totuși, dincolo de remarcabila lui performanță sportivă, de necontestat, puștiul-minune nu a trimis cu praștia antene GSM pe Lună, nu a câștigat de unul singur al treilea război mondial, nu a găsit leactul împotriva Covid, nu a transformat clorul din apă în motorină. E un adolescent remarcabil care nu e certat cu școala și care a obținut o performanță sportivă spectaculoasă.

Care a fost răsplătit regește. Și căruia, dacă mă întrebați pe mine, lucru de așteptat, i s-a cam urcat deja la cap. Totuși, la aproape 18 ani, provenit fiind dintr-o familie bună, extrem de atentă la detalii, dacă ai un pic de respect pentru ceea ce înseamnă imaginea ta publică și pentru autoritatea statului (care te-a și umplut de bani), nu te duci în șort la întâlnirea cu prem-ministrul țării tale.

Că, oricât de campion mondial ai fi, nu-i faci onoarea de a-l primi tu în vestiar să-i dai un autograf, ci el ție. Și fiindcă, măcar părinții tăi ar trebui să știe, există un cod vestimentar adaptat tuturor situațiilor de gen. Oricât de buricul pământului te-ai crede tu...

Lăsați-mă cu explicația penibilă „așa se simte bine copilul, așa s-a dus îmbrăcat”. Și tacâmurile încurcă, dar nu bei ciorba direct din cazan și nu muști din ciozvârtă ce vechii daci, cu vinul gâlgâindu-ți pe piept, când mergi la restaurant. E o chestie de minimă civilizație.

Între altele, în plină dezbatere publică pe tema ținutei lejere afișate de Delfinul de Aur la Palatul Victoria, jucătoarea româncă de tenis Mihaela Buzărnescu a fost trimisă, fără comentarii, să se schimbe, la vestiare în timpul turneului de tenis de la Wimbledon. Pentru că avea bustieră neagră pe sub echipamentul alb imaculat.

Iar codul scris al competiției, de la care nu s-a făcut derogare nici măcar pentru marele rebel Andre Agassi, prevede echipament integral alb și punct.

Apropo, ați văzut vreun baschetbalist care câștigă titlul în NBA, de la Michael Jordan și regretatul Kobe Briant, la Larry Bird și Magic Johnson și înapoi, olecuță mai vedete decât David Popovici, în șort și-n hanorac la Casa Albă, când au fost onorații de președinții SUA?

Bănuiesc că și ei se simțeau mai în largul lor în nădragi largi până la genunchi, dar nu și-au permis să meargă la Casa Albă ca la ștrand. Ce o să facă David Popovici când îl va decora Klaus Iohannis la Cotroceni? Se va prezenta, așa cum îl încurajează fanii săi necondiționați, care-l vor înjura vârtos la primul eșec, lejer și degajat, în șlapi, cu șapcă întoarsă și cu maiou viu colorat? Nădăjduiesc că, totuși, nu.