Serul care, cel puțin matematic, ar trebui să scadă rata de transmitere a virusului ucigaș. Medicul român Monica Ivan este parte a acestui angrenaj care, în ultimele zece luni, s-a luptat pentru fiecare bolnav atins de virusul ucigaș.

Specialistul în boli infecțioase privește acum și peste umăr, spre începuturile pandemiei, și face o radiografie sumară  a ”războiului” dus, din prima linie, cu maladia ucigașă care a dat peste cap viața întregii planete. De la primul caz înregistrat în Anglia, care a ajuns chiar pe garda sa, la campania de vaccinare recent declanșată.

Doctorul Monica Ivan a fost în prima linie încă de la începutul pandemiei. Ba chiar a tratat primele două cazuri de COVID-19 înregistrate în Marea Britanie: doi chinezi, mamă și fiu. În martie anul trecut, femeia a adus cu ea boala din China, chiar din Wuhan, epicentrul coronavirusului, atunci când a venit în vizită la fiul ei, student. Oamenii au fost examinați, diagnosticați, spitalizați și izolați. Atunci au început să se activeze anumite circuite pentru că nimeni nu știa nimic despre virusul care avea să răvășească o întreagă planetă.

Primul caz din Anglia, în garda medicului român

„Sunt de la începutul pandemiei în linia întâi, de la primele două cazuri înregistrate în Marea Britanie, pe care eu și colegii mei le-am tratat. O femeie din China care a adus boala chiar din Wuhan și fiul ei, student aici, în Anglia, la care a venit în vizită.

O dată cu creșterea alarmantă a numărului de cazuri am învățat să ne adaptăm din mers. Nu eram pregătiți pentru așa ceva, era pentru prima oară când vedeam ceva de asemenea amploare. Toată lumea credea că pacienții or să vină unul câte unul, că o să avem timp. Dar nu a fost așa. A fost o avalanșă de cazuri care ne-a sufocat. S-au umplut rapid terapiile”, spune medicul Monica Ivan, specialist în boli infecțioase la Hull University Teaching Hospitals – unitate medicală parte a trustului NHS.

Un spital cu 1.400 de paturi ai cărui medici deschid și închid secții de COVID-19 în funcție de dinamica infecțiilor zilnice. Fără însă a-i uita, pe cât posibil, pe cei care suferă și de alte boli.

„A fost un șoc pentru sistem.Toți am realizat că nimic din ce trăiam nu semăna cu teroria”

Atunci, medicii din Regat au realizat că se află în fața unui dușman extrem de puternic, dar despre care nu știau nimic. A urmat o perioadă cruntă în care s-au făcut cercetări masive și planuri etapizate.

Și testări, multe testări. Au fost amplasate centre de testare unde oamenilor li se recoltau probe direct din mașini. Din mers au fost gândite planuri, s-au creat circuite speciale pentru cei cu probleme respiratorii și pentru cei fără asemenea simptome. Cazurile de COVID-19 copleșesau cu o forță nemaivăzută întreg sistemul sanitar care, până la urmă, s-a blocat. Nimic din ceea ce medicii învățaseră în zeci de ani de școală, nu semăna cu iadul care se coborâse asupra lor și asupra pacienților infectați cu coronavirus. Fiecare nouă zi însemna un nou asalt bolii tradus prin cazuri din ce în ce mai multe. Și mai grave.

A fost un șoc pentru sistem.Toți am realizat că nimic din ce trăiam nu semăna cu teroria. Nu
aveam experiență pentru această luptă. COVID-19 nu are nici o regulă, nu știm nimic despre virus.

„Am văzut bătrâni firavi cărora doar le curgea nasul, dar și oameni oameni sănătoși, cu mușchi pe ei, care au ajuns în ATI. Am fost nevoiți să tăiem din serviciile medicale curente. Nu era drept, dar nu aveam ce face. În martie și aprilie am anulat toate operațiile, toate semiurgețele. Unii dintre pacienți nu au mai venit la spital. Unii de frica infectării, alții… Nu știu… Nu i-am mai văzut… Ne-am ocupat doar de cazurile extrem de grave, care nu suportau amânare. Iar dintre cei infectați cu coronavirus erau internați doar cei care aveau nevoie de oxigen. De ce să ocupi un pat? Nu ne puteam permite să ținem un pacient doar pentru urmărire”, își amintește dr. Ivan care au fost începuturile pandemiei pe pământ britanic.

Sistemul de urmărire a pacienților. Oamenii sunt sunați zilnic de medici pentru a le fi aflată starea de sănătate

A fost, de fapt, un moment de cotitură în realația medic-pacient. Forțați de atacul pandemiei de COVID-19, englezii au inițiat și, mai apoi, au pus la punct un sistem de urmărire a pacientului. Cei cu forme ușoare sau cei asimptomatici au fost prinși într-o bază de date a spitalelor, iar specialiști în boli infecțioase îi sunau o dată pe zi pentru a le ține sub control starea de sănătate. Așa, sistemul medical de primiri urgențe putea ”respira” și, în același timp, pacientul era responsabilizat. I se spunea chiar și cea mai neagră variantă posibilă, cele mai atroce simptome care ar fi putut să apară într-un interval de timp extrem de greu de apreciat.

Așa, oamenii erau obligați să fie atenți la orice simptom pe care trebuiau să-l descrie, telefonic, medicului. Orice schimbare în rău a stării lor de sănătate era echivalentul unei posibile internări. Când infecționiștii au fost depășiți, copleșiți de gravitatea situației, de numărul uriaș de cazuri zilnice, în sistemul de urmărire a pacientului au fost cooptați și medicii de familie care, acum, pot da concedii medicale doar în urma unui consult telefonic în care analizează factorii de risc. Iar acum, în sistemul de primiri urgențe, de supraveghere și tratament, sunt medicii din toate specialitățile, inclusiv chirurgii care nu prea mai aveau pe cine să opereze.

„E o luptă comună, toți ne-au sărit în ajutor: medici din toate specialitățile, chiar și chirurgi”

”Toți trăim cu COVID, nu avem cum să fugim. Trebuie doar să nu ne panicăm, să acționăm cu luciditate. Trebuie să ne protejăm pe noi, medicii din prima linie, pe pacienții noștri. Dacă ne panicăm, nu rezolvăm nimic. Săptămâni la rând am discutat cu medicii din alte specialități. Toți erau speriați la început, toți voiau să se îmbrace într-un cort din care să nu mai iasă. ”Să nu vină la mine!”, spuneau referindu-se la pacienții infectați cu COVID-19.

Dar, până la urmă, toți au înțeles că e o luptă comună și ne-au sărit în ajutor: medici geriatri, reumatologi, nefrologi, gastroenterologi, endocrinologi…Din toate specialitățile. Chiar și chirurgi și neurochirurgi. Ei primesc acum pacienți cu coronavirus având suportul nostru, al infecționiștilor”, a explicat medicul Monica Ivan care acum șapte ani a lăsat România – unde lucra la Institutul Național de Boli Infecțioase ”Matei Balș”, pentru o nouă viață în Anglia.

Cei sub 50 de ani nu intră în categoria prioritară, în primele etape ale campaniei de vaccinare

Anglia e o țară greu lovită de pandemia de coronavirus în care asimptomaticii și cei bolnavii cu forme usoare de coronavirus nu sunt internați. Unde funcționează extrem de bine sistemul de consultații la distanță – folosindu-se link-uri speciale care le sunt puse la dispoziție pacienților pentru examinările video în care medicul trebuie să-i vadă neapărat. E un loc în care sistemul medical a decis că ”spitalele COVID” și cele de ”suport COVID” nu trebuie să existe separat de o unitate medicală obișnuită. Ci să fie secții în cadrul spitalelor dotate cu circuite separate.

Cu aceste reguli, cele mai multe gândite și aplicate din mers, Anglia a sperat și a arătat că se poate. Așa, după aproape zece luni de luptă acerbă cu maladia, a ajuns să fie prima țară din Europa care a demarat campania de vaccinare a populației începută cu cei considerați a fi cei mai fragili, bătrânii din cămine. Un vaccin pe care cei mai mulți îl acceptă și la care vor avea acces în mai multe etape, în funcție de profesie (n.r.medici, personal auxiliar medical) și vârstă (n.r. cei sub 50 de ani nici măcar nu au fost prinși în programul de urgențe, în grupa prioritară).

„Parcă trăim de o sută de ani cu acest virus, dar e în viața noastră de mai puțin de un an”

”Vaccinul va scădea matematic rata de îmbolnăvire. Trebuie însă să fim atenți la efectele adverse, în special la șocul anafilactic pentru că am avut deja două situații. De aceea se fac evaluări și interviuri cu pacienții. Dar este mai eficient decât s-a sperat. Să nu ne amăgim însă că va oferi 100% imunitate. Încă nu știm de câte ori va trebui să ne mai vaccinăm și la cât timp. Nu știm mai nimic despre virus. Sunt elemente pozitive, sunt studii care ne arată că suntem pe drumul cel bun. E ca un puzzle uriaș în care punem încet câte o piesă. Până la urmă o să-l facem, dar va mai trece timp. Poate un an, poate doi… Nu știm. Cu speranță vom întregi tot tabloul și, la un moment dat, vom înțelege despre ce e vorba. Acum zece luni, la început de pandemie, nici nu ne gândeam la vaccin. Parcă trăim de o sută de ani cu acest virus, dar e în viața noastră de mai puțin de un an”, a mai spus medicul specialist în boli  infecțioase, Monica Ivan.