Marghioala Huzum avea doar 10 ani când a izbucnit Al Doilea Război Mondial. „A fost groaznic, să nu vă trebuiască!”, spune ea acum. Dumnezeu s-a supărat pe oameni într-un 21 iunie 1941. „De la noi din sat au murit 18 oameni pe câmpurile de luptă”, a povestit tanti Marghioala, citată de newsteam.ro. „Într-o noapte, un regiment întreg, românesc, mărșăluia să lupte contra rușilor. Se ducea spre Țiganca. Pe stânga Prutului, un avion sovietic i-a dibuit. „N-au mai reușit, săracii să ajungă. I-au ciuruit. A fost multă durere și suferință”, spune femeia de 87 de ani. . Are o pensie minimă, de 600 de lei, din care a ridicat, cu ajutorul unui nepot, un monument, dând o palmă adâncă Statului. „Să nu se uite durerea, maică, să nu se uite!”.

După război, Armata României a săltat, acolo, trei cruci. Peste ele au venit ploaia, soarele, timpul și uitarea. „Se pierduseră, maică, se pierduseră!” Bunica Marghiolița n-a putut sta așa. Din pensia de 600 de lei a pus ceva deoparte și a ridicat, alături de nepotul ei, un monument. A costat bani mulți, circa10.000 lei. A fost sfințit de un sobor de preoți. „Sunt amintiri peste care nu poți trece, pământurile nu uită durerea din suflet”, a mai spus Marghioala Huzum.

Carte de poveste: „O viață de țărancă”

Marghioala Huzum  a mărturisit:„Am vrut să ajung om mare, poate chiar profesoară. Dar am rămas la câteva clase, pentru că a venit războiul”. În urmă cu vreo șaptee ani, nepoții au dus-o la Mănăstirea Curtea de Argeș. S-a întâlnit, acolo, cu părintele Calinic, un mare cărturar, de altfel, căruia i-a povestit visul ei. Preacucernicul a îndemnat-o să scrie, dacă asta voia de mică. Într-o iarnă, nu s-a mai oprit. A umplut patru caiete studențești. Avea ce povesti. Tot nepotul i-a dus rândurile la tiparniță. La 80 de ani, bunica Marghioala Huzum a lansat, la „Muzeul Țăranului Român”, „O viață de țărancă”…Blaga avusese dreptate. Eternitatea se născuse la sat!

 

Te-ar putea interesa și: