Bătălia de la Midway: Americanii preiau inițiativa în Pacific!

Bătălia de la Midway: Americanii preiau inițiativa în Pacific!

Bătălia de la Midway: Americanii preiau inițiativa în Pacific! Rolul spionajului în această bătăliile decisivă din Al Doilea Război Mondial

Fără îndoială, bătăliile navale au fost în istoria celui de Al Doilea Război Mondial, un capitol secundar, accentul căzând pe operațiuni terestre dublate de cele aeriene. Totuși, pentru cea ce numim Războiul din Pacific, bătăliile navale au avut rolul principal.

Midway: 4-7 iunie 1942  - Care era situația celor două tabere?

Midway este pentru istoricii celui de Al Doilea Război Mondial un câmp istoriografic deschis. Ei încearcă să explice dacă japonezii doreau să atace simultan Atolul Midway și Arhipelagul Aleutine sau erau părți succesive ale unui plan bine pus la punct, dar destul de stufos, cum era de altfel gândirea miltiară a amiralului japonez Isuroku Yammamoto (1884-1943).Pe scurt, atât americanii cât și japonezii aveau pierderi. În mai 1942, avusese loc bătălia din Marea Coralilor (4-8 mai 1942) în care japonezii au încercat o invazie. Deși tactic, au fost creditați cu o reușită, faptul că nu au realizat invazia, aceasta fiind respină de US Navy a făcut ca bătălia, teoretic să fie un succes pentru americani și o pierdere pentru japonezi.

Japonezii considerau, conform informațiilor de tip intelligence ale amiralului Yammamoto că Atolul Midway era apărat de două portavioane americane USS Hornet și USS Entrerprise.  Japonezii scufundaseră în Marea Coralilor portavionul Lexington și avariaseră serios un altul, portavionul Yorktown. Japonezii aveau și ei probleme, de fapt, ale lor erau mai grave. Astfel, după luptele din Marea Coralilor, portavionul japonez Shokaku era andocat pentru reparații capitale, fiindcă el încasase nu mai puțin de trei torpile în acea bătălie.

Ne puteți urmări și pe Google News

Cine a gândit atacurile

Portavionul japonez Zuikaku nu avea avioane suficiente. Dacă avioanele au fost însă prevăzute din rezervă, nu existau suficienți piloți. Se știe că japonezii foloseau piloți kamikaze, adică ei se prăbușeau cu avionul fără arme dar plin de explozibil pe nava atacată.

Pe portavioane erau piloți experimentați, dar înainte de invazia Atolului Midway, au fost trecuți de la catedră în carlingă piloții-instructori. Japonezii aveau în stare de funcționare și dotate efectiv doar patru portavioane: Kaga, Akagi, Hiryu și Soryu. Erau portavioane destul de uzate fizic și moral. Să nu uităm că aproape toate luptaseră în intervalul de șase luni de la momentul atacului japonez de la Pearl Harbour din 7 decembrie 1941. Așadar, fuseseră șase luni de luptă și Marina militară a Japoniei își arătase limitele. De aceea, atacurile din Marea Coralilor, Arhipelagul Aleutine și Atolul Midway erau gândite de Yammamoto ca să demoralizeze inamicul american și să forțeze Washingtonul să încheie un armistițiu în Pacific. Nu avea însă să fie așa.

Midway: Chester Nimitz vs Isuroku Yammamoto. Succesul spionajului militar

Americanii stăteau mai bine. Au reușit să repare Portavionul Yorktown în nu mai puțin de trei zie, deoarece lifturile acestuia erau neatinse iar puntea de lansare era destul de bună, fără avarii majore. Amiralul Nimitz a dat ordin ca reparațiile să continue la Yorktown și după ieșirea din porturile-șantier de la Pearl Harbour. El miza pe cinci portavioane în total, dar a avut doar trei: Yorktown, Hornet și Enterprise.

Lipsa a două portavioane era suplinită de existența pe Midway a unei forțe de avioane de vânătoare și bombardiere: bombardierele B-17 Flying Fortress, bombardierle e B-26 Marauder, alături de 19 bombardiere SBD Dauntless, 7 avioane de vânătoare F4F Wildcat, 17 bombardiere SBU-3 Vindicators, 21 de avioane de vânătoare F2A-3s, 6  bombardiere TBF-1 Avengers. Deci, vorbim de 42 bombardiere de la cele în picaj, la cele grele, alături de 28 avioane de vânătoare.

Ce rol a jucat spionajul

De partea americanilor a fost însă și superioritatea spionajului. Astfel, americanii au spart sistemul de codificare japonez JN25B. Amiralul Nimitz știa sigur că japonezii vor lovi Atolul Midway. Practic, Nimitz a lansat o capcană. S-a emis un mesaj fals, despre lipsa de apă potabilă la Midway, cauzată de o defecțiune majoră, adresat bazei US Navy, mesajul ajungând la japonezi. Aceștia, la rândul lor, au transmis mesaje de intensificare a atacurilor spre Midway, data fiind undeva pe 4 sau pe 5 iunie, estimată corect de decriptorii americani!

Japonezii au transmis și modul de amplasare a forțelor lor, acesta cuprinând patru corpuri distincte, în jurul portavioanelor japoneze. Așadar, Nimitz a mizat pe faptul că deși avea doar trei portavioane și forțele aeriene la sol în Midway, avea mai multe avioane decât japonezii. Japonezii au făcut eroarea să comunice în sistemul de codificare JN25B. Când au schimbat codul, deja era târziu. Americanii știau totul.

Desfășurarea bătăliei de la Midway. Yammamoto a pierdut respectând regulamentele militare japoneze!

Americanii au atacat primii pe 3 iunie cu aviația, iar replica japonezilor a venit pe 4 iunie. Avioanele americane nu au avariat decisiv nicio navă, dar au făcut recunoașterea mai bine, în timp ce japonezii stăteau prost la acest capitol. Plus, că amiralul Nagumo a păstrat în rezervă jumătate din necesarul de avioane. Lipsa munițiilor a făcut ca bombardierele de rezevă să nu fie armate cu bombele necesrare. Nagumo a ordonat folosirea bombelor universale, dar raportul de recunoaștere privind flota americană i-a venit târziu, pierzând timp prețios.

Activitatea pe punțile portavioanelor japoneze era greoaie, avioanele de rezervă n-au avut când să fie pregătite, din cauza folosirii punților de decolare-aterizare de către patrulele aviatice japoneze. Din nou s-a pierdut timp prețios și americanii au atacat primii. Practic, Nagumo a respectat protocoalele militare japoneze și nu s-a abătut de la ele decât când a fost prea târziu. Adică a aruncat rezervele în luptă când deja inamicul lovea cu toată forța.

Yorktown s-a scufundat

Au fost implicate și câteva submarine, care în perioada 5-6 iunie au făcut diferența.  Deja de pe 5 iunie, flota japoneză se afla în retragere. Avioanele și submarinele americane, alături de distrugătoare și crucișătoare au pornit în urmărirea inamicului, cu destul de mare dificultate totuși.  În zilele de 5 și 6 iune, americanii au întețit vânătoarea de nave și avioane japoneze. Portavionul Yorktown  a suferit avarii grave. Totuși, japonezii și-au pierdut baza atacului lor, toate cele patru portavioane. Yorktown s-a scufundat în dimineața zilei de 7 iunie, cu pierderi minine, deoarece se evacuase majoritatea forței combatante de pe portavion.

Epilog....

La 18 aprilie 1943, avionul amiralului Isuroky Yamamoto a fost lovit de avioane americane ca urmare a interceptării corespondenței criptate germano-japoneze în codul Enigma. A fost o lovitură grea pentru japonezi, egală ca pondere cu înfrângerea din Midway.