Am fost una dintre persoanele „scutite” de chinul pregătirilor pentru demonstrațiile comuniste ocazionate de sărbătorirea zilei internaționale a muncii, pentru că, de fapt, eram persecutat din cauză că purtam barbă.
AUTOR: BOGDAN HOSSU, Preşedintele Confederaţiei Sindicale Cartel Alfa
Am fost o persoana persecutată, în ghilimele. Având barbă, eram considerat de secretarul de partid al sectorului ca fiind o persoană neidentificabilă. Drept care nu participam la manifestări. Pe vremea comunismului, când ieșeai de pe băncile facultății trebuia să mergi în producție, să fii la talpa țării. Am reușit să mă transfer la Institutul de Cercetări de Componente Electronice, aparțineam de sector, iar secretarul de partid nu-i iubea pe cei cu barbă.
În general era profitabil de 1 Mai să facă punte cu duminica și această perioadă o foloseam ca să mergem în excursii în munți, de obicei în Bucegi, la Piatra Craiului. Am fost un suferind, un discriminat. Vă dați seama că sunt ironic, ținând cont de faptul că pentru o manifestare, timp de o lună de zile, cei mai mulți erau chinuiți de mama focului, cu tăblițe colorate, ori tăblițe cu câte o literă ca să transmită mesajul „din inimă partidului”. Pe vremea aceea eram ghid de munte, mă ocupam cu altă chestiuni, ca să am cu ce să cumpăr lapte la copil, dădeam meditații la mate și fizică. În general, toată lumea era disciplinată, le era frica să nu se ia măsuri împotriva lor, așa că toată lumea mergea cu secretarul de partid în frunte, cu șeful de sindicat –care pe vremea aia împărțea butelii, locuințe, scotea oamenii la muncă voluntară. Aveam un „entuziasm” nebun! În acele vremuri nu m-am gândit că voi ajunge vreodată lider de sindicat. S-a întâmplat prima oară în 90, când fostul secretar de partid ne-a chemat - eu mă ocupam cu organizarea cupelor de schi, la Institut - și ne-a spus că trebuie să organizăm sindicatele și a venit cu niște idei...Mam enervat rău fiindcă aveam alte păreri și le-am explicat cum vedeam eu un principiu minimal de democrație. Și atunci oamenii m-au ales președinte de sindicat. Apoi am constatat că sindicatul nu se reduce numai la nivelul întreprinderii, ci trebuie și la nivel național, într-o formă sau alta, și am tot construit.
Recomandările noastre
