Balaurul, Hitler şi Nae Chioru, PRIMII INTERLOPI din Ferentari. ATÂT DE SÂNGEROŞI încât TRANŞAU ŞI MITRALIAU victimele. Legenda celor care au fost PRIMII GANSTERI AI ROMÂNIEI

Balaurul, Hitler şi Nae Chioru, PRIMII INTERLOPI din Ferentari. ATÂT DE SÂNGEROŞI încât TRANŞAU ŞI MITRALIAU victimele. Legenda celor care au fost PRIMII GANSTERI AI ROMÂNIEI

Balaurul, Hitler şi Nae Chioru, primii interlopi din Ferentari.

Gică Cioc, zis Balaurul, Sandu Moise, zis Hitler, Nicolae Purecica, zis Nicolae Nae Chioru sunt consideraţi unii dintre cei mai sângeroşi interlopi din istoria României. Conform descopera.ro, respectivii indivizi erau atât de agresivi şi însetaţi de sânge, încât îşi tranşau victimele ca şi cum ar fi tăiat animale la abator.

„Gică Cioc – Balaurul

Anul 1945. România se resimţea încă după Marele Război în care fusese implicată, iar situaţia politico-economică degenerase într-un val de infracţiuni fără egal cu precădere în cartierele bucureştene, acolo unde infractorii deja formaseră bande extrem de violente şi de bine înarmate. Ca şi cum nu era de ajuns, în vara aceluiaşi an, o serie de crime inexplicabile lovea Capitala. Peste 10 persoane fuseseră ciuruite cu gloanţe provenind din arme ruseşti. Cine ar fi încercat totuşi să ancheteze un rus, fie el şi criminal, în plină dominaţie sovietică? Aşa cum era de aşteptat, dosarul crimelor a fost înmânat comisarului Alimanescu, probabil singurul care nu se lovea de asemenea piedici.

Ne puteți urmări și pe Google News

Cercetările acestuia au scos la lumina o informaţie interesantă. Criminalii nu erau soldaţi sovietici, ci români get-beget, iar victimele nu erau altceva decât rezultatele unui sângeros război între grupări de tip mafiot. Autorii asasinatelor? Gică Cioc, poreclit Balaurul din cauza temperamentului său violent, un cunoscut infractor din Ferentari şi rivalul acestuia, Sandu Moise, cel poreclit Hitler, după mustaţa similară cu aceea a dictatorului nazist.

Era 31 decembrie 1945, când comisarul Alimănescu află de la un informator că „Hitler” se găseşte într-un restaurant de pe Calea Călăraşilor, acolo unde petrecea noaptea dintre ani în compania membrilor bandei sale. Era momentul ca oamenii legii să între în acţiune. Spre surprinderea acestora însă, atacul asupra infractorilor nu a mai avut loc niciodată. În aceeaşi noapte, Alimănescu ajungea în faţa unei scene groteşti. „Hitler”, împreună cu toţi acoliţii săi zăceau într-o baltă de sânge. Printre victime se aflau şi oamenii lui Gică Cioc. Motivul? „Hitler” îi „suflase” iubita rivalului său cu luni în urmă. Înaintea oamenilor legii, infractorii se uciseseră reciproc, toţi fiind înarmaţi cu arme automate ruseşti. „Epidemia crimelor” se stinsese.

Nicolae Purecică – Ferentariul de acum 60 de ani

Renumele de cartier rău famat al Ferentariului nu este unul dobândit de ieri, de azi. Aşa cum vom vedea, Bucureştiul anilor de după ultimul mare război cunoştea deja faima ucigaşilor ascunşi în casele Ferentariului. Poate cel mai cunoscut criminal care a acţionat în această zona a fost Nicolae Purerică, poreclit Nae Chioru, o porecla ce avea să devină legendară odată cu trecerea timpului. Era anul 1947, acelaşi an în care teroarea, de această dată la adresa infractorilor, instituită de Eugen Alimănescu îşi punea puternic amprenta asupra răufăcătorilor bucureşteni. Mulţi dintre ei alegeau să părăsească oraşul în căutarea unor destinaţii mai „sigure” în care să poate acţiona. Printre cei care aleseseră calea fugii se numără şi Nicolae Purecică, un individ deja dat în urmărire generală în toată ţara pentru mai multe crime, jafuri şi tâlhării, majoritatea petrecute în Ferentari. De această dată, criminalul alesese Oradea că viitoare ţintă şi, la scurt timp, oraşul transilvănean intra în stare de şoc. Zeci de atacuri armate asupra oamenilor nevinovaţi lăsau în urmă o mulţime de victime, dar ceea ce era de-a dreptul sinistru era modul în care victimele erau ucise. Criminalii nu se mulţumeau doar cu tâlhărirea nevinovaţilor ci, pentru a-i reduce la tăcere, îi tranşau asemenea vitelor de la abator. Omorurile au fost atât de numeroase încât autorităţile orădene s-au văzut nevoite să apeleze la singurul om care putea să pună stavilă ororilor, comisarul Eugen Alimănescu.

La scurt timp, prezenţa „Justiţiarului” a dat roade. Două bande bucureştene, deplasate clandestin la Oradea, erau anihilate. Un întreg arsenal de arme, ustensile de spart seifuri şi bunuri furate, era recuperat de agenţii speciali ai lui Alimănescu. Dar crimele continuau. Lungile şi minuţioasele căutări ale comisarului scoteau însă la iveală un „fir” de la care oamenii legii puteau începe căutările. Cele mai multe victime erau bărbaţi care călătoriseră cu trenul şi care sosiseră la Oradea în scop de afaceri. Urmând traseul ultimilor oameni ucişi, Alimănescu îl descoperea într-un tren chiar pe Nicolae Purecica. Evitând să îl aresteze imediat, comisarul îl urmăreşte împreună cu oamenii săi până la Oradea. Ucigaşul deja îşi alesese următoarea victima. Nu a mai avut timp să o ucidă. În momentul în care se pregătea să atace, criminalul era doborât de o rafală de gloanţe. Alături de el se prăbuşeau şi cei patru acoliţi ai săi”, se arată în articolul dedicat unora dintre cei mai sângeroşi criminali din istoria României.