Avocatul Robert Roşu: „Nici statul comunist nu a contrazis aceste chestiuni”. Urmărind cu atenţie declarația de inculpat, veţi înţelege de ce avocatul Robert Roşu era convins că va fi achitat în dosarul Ferma Băneasa. Argumentele prezentate erau în opinia lui Roşu unele supreme, care nu puteau fi ignorate de înfăptuitorii actului de justiţie, potrivit qmagazine.ro.

Din păcate pentru el, familie, apropiaţi, colegi şi oamenii care îşi doresc justiţie dreaptă în România, avocatul Robert Roşu a fost condamnat la 5 ani de închisoare cu executare.

Şi totuşi, ceva s-a întâmplat, iar avocatul Robert Roşu a fost condamna la 5 ani de închisoare cu executare. S-a întâmplat ceva inexplicabil şi care l-a îndepărtat de viaţa normală pe care o avea. Era un avocat de succes, cu o familie frumoasă. Acum este în spatele gratiilor şi încă speră că în al 12-lea ceas va avea parte de dreptate.

Avocatul Robert Roşu: Am reprezentat statul român în arbitraje internaționale

„Sunt avocat din anul 2000, iar din anul 2005 activez ca avocat asociat la societatea de avocați Țuca, Zbârcea și Asociații. Încă de la înființarea societății de avocați, am avut în gestiunea administrativă și organizațională departamentul de litigii, care astăzi are 45 de avocați.

Am activat profesional ca avocat în domeniul disputelor judiciare și al arbitrajelor. Am reprezentat statul român în arbitraje internaționale ca membru al unei echipe de avocați, în cazuri precum EDF vs România sau Noble Ventures vs România, obținând exonerarea statului român de la plata unor daune de aprox. jumătate de miliard de euro.

Sunt autor al mai multor articole publicate în diverse reviste de specialitate. Am publicat în anul 2015 un volum în domeniul insolvenței și falimentului la editura Monitorul Oficial. Am fost totodată membru al echipei de avocați care a oferit asistență Ministerului Justiției în proiectul privind analiza impactului Noului Cod Civil și Noului Cod de Procedură Civilă.

Am reprezentat clienții în sute de litigii și arbitraje și e cunoscută activitatea mea în dosare pro bono, precum cele în sprijinul victimelor accidentului din Muntenegru sau familiilor victimelor din clubul Colectiv.

Ce spunea Avocatul Robert Roşu în declaraţia de inculpat

avocatul rosu declaratie
În 2018, avocatul Robert Roşu credea că totul se va termina cu bine pentru el în dosarul Ferma Băneasa.

Sunt căsătorit și am doi copii. Consider că sunt nevinovat. Absolut nevinovat. Am acționat în slujba clienților mei, în conformitate cu principiile profesiei de avocat, în deplina respectare a legii și a deontologiei profesionale.

Activitățile pe care le-am desfășurat chiar în modalitatea în care ele sunt reținute în actul de acuzare sunt activități specifice profesiei de avocat, în esență, fiind acuzat de certificarea unui contract, de redactarea unor acte juridice, de redactarea și transmiterea a două notificări unor instituții publice, în baza unor împuterniciri avocațiale, și de asistarea sau reprezentarea clientului în fața unor instanțe, a unor autorități publice sau la biroul unui notar.

„Nu am niciun fel de relații financiare sau contractuale cu celelalte persoane care au calitate în această cauză”

Specialiștii DNA au realizat un raport financiar contabil care a acoperit perioada 2006-2015 și care a constatat faptul că nu am desfășurat niciun fel de activitate profesională sau financiară, alta în afară de cea de avocat, că am avut venituri exclusiv din profesie, că mi-am achitat taxele, că nu am niciun fel de relații financiare sau contractuale cu celelalte persoane care au calitate în această cauză sau cu societăți comerciale aparținând clienților.

Doresc să subliniez că toate activitățile mele au fost desfășurate ca avocat al societății Țuca, Zbârcea și Asociații, nu am avut contracte de asistență juridică personal încheiate cu vreo parte, societatea de avocați primind mandat din partea clienților.

Am acționat în aceste dosare ca avocat alături de foarte mulți colegi din cadrul firmei de avocați. Peste 60 de avocați au lucrat în aceste dosare pentru clientul Al României Paul Philippe și pentru Reciplia SRL, contractele de asistență sau împuternicirile aflându-se în mare parte la dosarul cauzei.

În declaraţia de inculpat, Roşu a fost uimit de mărimea rechizitoriului

Am încredere că cercetarea judecătorească va conduce la aflarea adevărului și aș vrea să reamintesc că, printr-o încheiere din 11.03.2016 a judecătorului de drepturi și libertăți al ÎCCJ, s-a reținut că tot materialul probator prezentat de acuzare până la acea dată nu reflectă săvârșirea vreunei infracțiuni de către mine și că toate activitățile s-au desfășurat în conformitate deplină cu Legea nr. 51/1995 a profesiei de avocat și cu statutul profesiei.

Totodată vreau să spun că, între 11.03.2016 și 21.05.2016, când a fost emis rechizitoriul, nu a fost administrată nicio probă nouă în ceea ce mă privește, astfel încât apreciez că toate concluziile judecătorului de drepturi și libertăți care m-a pus în libertate fără nicio altă măsură sunt corecte și astăzi.

După analiza celor aprox. 25 500 de pagini care au însoțit rechizitoriul, după ce am reluat toată argumentația juridică care a fost folosită de-a lungul anilor de mine și de colegii mei în apărarea clienților, am și astăzi convingerea că argumentația juridică folosită este corectă și sunt ferm convins că aș proceda și acum în aceeași modalitate argumentativă, potrivit conștiinței mele și priceperii mele profesionale.

„Scurte considerații de natură juridică”

Se reține faptul că parte din argumentația pe care colegii mei sau eu aș fi folosit-o ar fi fost incorectă, de aceea pe lângă descrierea situației de fapt, așa cum eu o cunosc, am să îmi îngădui să aduc și scurte considerații de natură juridică de drept civil în combaterea directă a acuzațiilor ce mi se aduc.

Cu certitudine, astăzi, nimeni nu poate afirma că Al României Paul Philippe nu este nepotul de fiu al lui Carol al II-Iea, că nu are dreptul la moștenirea acestuia sau a altor membri ai familiei regale cu care are relații de rudenie, chestiuni care au fost dezlegate de nenumărate hotărâri judecătorești, în special la nivel de curte de apel și la nivelul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Am avut curiozitatea să analizez hotărârile de la dosarul cauzei, dar și alte hotărâri definitive și irevocabile privind pretențiile lui Al României Paul în dosare în care alături de colegii mei m-am ocupat, sau altele, în legătură cu care nu am desfășurat activități juridice.

Sunt peste 20 de hotărâri judecătorești, peste 45 de judecători care au apreciat asupra drepturilor care în actul de acuzare sunt considerate ca fiind inexistente.

Avocatul Robert Roșu: „Paul Philippe are calitatea de succesor al lui Carol Mircea Grigore”

Toate aceste hotărâri judecătorești arată, pe de o parte, că Paul Philippe are calitatea de succesor al lui Carol Mircea Grigore, tatăl său, al lui Carol al II-lea, bunicul său, dar și în legătură cu mătușile și unchii din partea bunicului, Nicolae, Elisabeta, Maria, Ileana.

Totodată, că bunurile familiei regale din care face parte au fost preluate de statul român în mod abuziv, marea lor majoritate în temeiul Decretului nr. 38/1948, care a fost deja constatat de justiția română ca fiind lovit de nulitate absolută.

Amintesc hotărârea ÎCCJ nr. 954/14.02.2012, prin care s-a finalizat procedura de exequator a hotărârii de la Lisabona din 1955.

Reamintesc faptul că hotărârea de la Lisabona a statuat că Mircea Grigore este fiu cu drepturi depline al lui Carol al II-lea, hotărâre care, ulterior, a fost recunoscută în Franța. În 1957 și în 1991 a fost inițiat un exequator în România pentru recunoașterea acestei hotărâri.

„Argumentul de esență al acuzării”

Argumentul de esență al acuzării este acela că Paul Philippe nu ar fi putut să fie considerat succesor al lui Carol al II-lea până în anul 2012, când s-a finalizat exequatorul în România.

Această opinie, de esență pentru acuzare, este profund greșită din două perspective. Prima, pentru că vorbim despre o hotărâre în materie de stare civilă, care este o hotărâre declarativă și nu constitutivă de drepturi.

Într-un proces de stabilire a paternității, în care se constată că pârâtul este tatăl copilului reclamantei, tatăl dobândește această calitate de părinte de la nașterea copilului și în privința unor drepturi, chiar de la conceperea lui și nu de la data pronunțării hotărârii judecătorești.

Este greșit juridic a se aprecia că Paul Philippe a devenit fiul lui Carol Mircea Grigore și nepotul lui Carol al II-lea la vârsta de 54 de ani. În plus, există hotărâri judecătorești care au analizat aceste argumentații.

„Hotărâri în legătură cu bunul Snagov”

Mă refer chiar la hotărâri în legătură cu bunul Snagov, instanțele arătând că hotărârea de la Lisabona este o realitate juridică ce nu poate fi ignorată și că finalizarea exequatorului nu poate avea efecte constitutive, ci cel mult de consolidare a drepturilor petenților.

De altfel, am observat că toate actele notariale folosite de Paul Phillippe în cadrul procedurilor sunt criticate sub aspectul legalității, în sprijinul acuzațiilor aduse. Mă refer la certificate de moștenitor, certificate de calitate de moștenitor, ofertă de donație și acceptare de donație sau contracte de cesiune drepturi. Acestea fiind acte încheiate de 8 notari publici din România și 5 notari și avocați străini.

Absolut toate aceste acte sunt considerate de acuzare ca fiind fabricate, false sau afectate de nelegalitate, fără a fi audiat unul dintre acești notari și cu ignorarea dispozițiilor legale care arată că actele autentice se bucură de prezumție de legalitate și nulitatea lor poate fi constatată doar de o instanță de judecată civilă, în sistemul de drept românesc neexistând nulități de drept sau nulități convenționale.

Eu și colegii mei, ca avocați, am plecat potrivit legii de la prezumția legalității acestor acte și nu am nici astăzi vreun dubiu în legătură cu legalitatea lor. Mai mult, ÎCCJ a spus că avocatul Robert Roșu nici nu avea dreptul să le pună la îndoială legalitatea.

Avocatul Robert Roşu: „Unor evenimente sau activități li se dă o semnificație greșită”

Voi face în continuare o prezentare a situației de fapt, așa cum eu o cunosc, cu speranța că voi sprijini aflarea adevărului în această cauză, pentru că apreciez că situația de fapt prezentată de acuzare este fie eronată, fie scapă din vedere evenimente extrem de importante, fie unor evenimente sau activități li se dă o semnificație greșită.

Primul contact pe care eu și colegii mei l-am avut cu clientul Reciplia SRL a fost în 20.09.2006, când ne-a fost adus un contract de cesiune drepturi deja redactat, spunându-ni-se că au existat negocieri anterioare între OL, în calitate de avocat al prințului Paul, IS și Reciplia SRL în legătură cu cesiunea acestor drepturi litigioase sau patrimoniale.

În 21.09.2006, a avut loc semnarea primului contract de cesiune de drepturi litigioase. L-am cunoscut pe Paul Philippe cu 5 minute înaintea semnării contractului, la semnare participând OL, ca avocat al Prințului Paul.

Așadar, eu și colegii mei nu am avut absolut niciun input în negocieri, în conținutul contractului, în valorile pecuniare stabilite ca obligații ș.a. Am atestat acest contract sub nr. 277/21.09.2006, potrivit art. 3 din Legea 51, o activitate profesională absolut firească de atestare a identității părților, a semnăturii și a conținutului actului.

În data de 2.10.2016, s-a semnat un contract de asistență juridică cu Reciplia, potrivit dispozițiilor legale, care a acoperit inclusiv activitatea de atestare a primului contract și toate activitățile ulterioare legate de raportul juridic și ce a urmat.

„15 avocați au redactat raportul de due diligence”

O echipă interdisciplinară de 15 avocați a redactat raportul de due diligence, exclusiv în baza înscrisurilor puse la dispoziție de avocatul OL care gestionase toate dosarele prințului Paul între noiembrie 2005 – septembrie 2006 și care avea toate aceste înscrisuri. În urma unei activități de aproximativ 3 săptămâni, a rezultat un raport de peste 500 de pagini, care analizează 15 bunuri din cele peste 40 care sunt indicate în Decretul 38/1948.

A fost o activitate juridică complexă și dificilă pentru societatea de avocați care se înființase cu un an și jumătate înainte, nebucurându-se la acel moment de notorietatea pe care am văzut că în mod neîntemeiat o invocă acuzarea.

Rezultatele raportului juridic au fost pozitive; nicăieri în cuprinsul raportului nu se spune că Prințul Paul nu ar avea drepturile pe care le invocă și, cu relevanță pentru prezenta cauză, în capitolul referitor la Pădurea Snagov, se arată că riscul ca Prințul Paul să nu intre în posesia bunului Fundul Sacului este minim, având în vedere existența hotărârilor judecătorești pronunțate până la acel moment și prin raportare la faptul că fuseseră emise decizii ale comisiei județene în condițiile legii.

Totodată, în legătură cu Ferma Băneasa, se arată că nu există dubii  că aceasta a fost în patrimoniul lui Carol al II-lea și că este necesară desfășurarea procedurilor administrative, dosarul aflându-se în acel moment la unitatea deținătoare, Primăria Mun. București.

CONTINUAREA ARTICOLULUI IN PAGINA URMATOARE