Paula Iacob, avocata care l-a apărat pe Nicu Ceauşescu, a colaborat cu fosta poliţie politică din regimul comunist, au apreciat membrii CNSAS. "Colegiul a decis că doamna Paula Iacob, verificată în contextul candidaturii sale pentru Parlament în alegerile din toamna trecută, a colaborat cu Securitatea. Conform legii, CNSAS va trimite nota de constatare la instanţă pentru a fi confirmată", au declarat surse din Colegiu, citate de Mediafax.

Iacob neagă că ar fi semnat vreun angajament cu Securitatea sau că ar fi dat vreo notă informativă. "Din contră, am avut numai probleme cu Securitatea", a declarat pentru agenţia Mediafax avocata, arătând că avea "o rudă" care lucra la postul de radio "Europa Liberă".

Avocata lui Bosquito

Paula Iacob a fost verificată de Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii deoarece a candidat, anul trecut, pentru un fotoliu de senator din partea Partidului Verde.

Iacob a devenit cunoscută după ce l-a reprezentat pe fostul dictator în procesul contra statului român. Tot ea l-a apărat şi pe maidanezul Bosquito, căţelul care a muşcat un om de afaceri japonez, care ulterior a murit. În prezent, Paula Iacob îl reprezintă pe arhiepiscopul Teodosie, în scandalul legat de o posibilă luare de mită.

PARADOXURI “Avocatul diavolului”, la marginea iadului

Deconspirarea Paulei Iacob de către CNSAS poartă cu sine nu doar povestea paradoxală a unui avocat care şi-a făcut un nume în ultimele două decenii prin a susţine cauze juridice extrem de sensibile, adesea “judecate” de opinia publică înainte de pronunţarea unei sentinţe.

Nota de constatare a calităţii de colaborator a Securităţii a venit, în cazul Paulei Iacob, ca urmare a deciziei acesteia de a candida la alegerile parlamentare de la sfârşitul anului trecut. Cercul e perfect: avocata lui Nicu Ceauşescu anunţa în septembrie 2008 ca s-a încris în Partidul Verde şi îşi va încerca norocul electoral într-un colegiu uninominal din Sibiu.

Adică exact acolo unde clientul său de la începutul anilor ’90 deţinuse funcţia de prim-secretar al Partidului Comunist Român. Oraşul care ar fi trebuit să fie trambulina politică a lui Nicu Ceauşescu înseamnă, douăzeci de ani mai târziu, începutul sfârşitului pentru imaginea publică a avocatei sale.

Până la urmă, Paula Iacob n-a mai candidat la Sibiu, ci într-un colegiu bucureştean. Fără succes. Şi, după informaţiile vehiculate de câteva zile şi confirmate astăzi (care au nevoie, totuşi, de verdictul definitiv al unei instanţe de judecată), cu urmări catastrofale. CNSAS-ul a verificat-o pe avocată tocmai pentru că a participat la cursa electorală.

Aproape sigur, daca n-ar fi făcut-o, pe 11 mai 2009 Paula Iacob ar fi rămas doar avocata cauzelor imposibile şi o figură uşor excentrică pe scena publică românească.

VERDICT CONTROVERSAT “Închid ochii fără să fi făcut vreun rău voit în viaţa mea”

> Avocata Iacob l-a apărat în instanţă pe fostul preşedinte al Bankcoop, Alexandru Dinulescu. Când acesta revenea în ţară, în 2003, pentru a ataca sentinţa prin care instanţa supremă îl condamnase la zece ani de închisoare, Paula Iacob declara că fostul preşedinte Bankcoop este un om bolnav, care nu poate fi menţinut în arest deoarece, de curând, suferise un atac vascular cerebral. „Are hipertensiune”, susţinea atunci avocata.

> În vara lui 2004, după sinuciderea controversată a omului de afaceri Mihail Erbaşu, Paula Iacob a avut prezenţe succesive la OTV, unde a susţinut cu vehemenţă teza asasinatului.

> Într-un interviu acordat Academiei Caţavencu în martie 2006, Paula Iacob declara că „pot spune că închid mâine ochii fără să fi făcut vreun rău voit în viaţa mea”. Mai mult, chiar şi la ani distanţă, avocata continua să susţină cauza lui Nicu Ceauşescu: „El a interzis să se tragă la Sibiu. Nicu a plătit nevoia tuturor de sânge. Eu l-am apărat ca avocat şi l-am îndrăgit ca om. Asta nu înseamnă că iubesc sistemul comunist! Nu, eu nu merg la circ din cauza animalului închis”.

> În noiembrie 2006, la moartea fiicei cuplului Ceauşescu, Paula Iacob îşi declara regretul pentru decesul Zoiei, susţinând că „dacă i s-ar fi dat o şansă după Revoluţie ar fi fost de folos societăţii”. “Din păcate, copiii Ceauşescu au plătit după 1990, la fel cum au plătit copiii de moşieri, de intelectuali, de oameni politici, în 1945. S-a greşit felul în care s-a comportat societatea noastră în primele momente de după Revoluţie, pentru că nu copiii răspund de faptele părinţilor”, declara Paula Iacob.