În cadrul expoziției „Comorile României”, care va fi deschisă pe 28 ianuarie, la Beijing, în China, va fi expusă o piesă unică: Stindardul liturgic al lui Ştefan cel Mare, reprezentându-l pe Sfântul Gheorghe pe tron.
Stindardul liturgic al lui Ştefan cel Mare a fost creat la porunca domnitorului și a fost terminat în anul 7008 de la facerea lumii şi cel de al 43-lea al domniei lui Ştefan cel Mare, anul 1500. „Drept model al acestei broderii liturgice trebuie să-i fi slujit una din icoanele cele mai venerate de Domnul Moldovei, Ştefan cel Mare, o icoană considerată făcătoare de minuni”, spun specialiștii de la Muzeul Național de Istorie a României, deținătorul comorii. „Pe stindardul liturgic al lui Ştefan cel Mare, voievodul Moldovei, este redată o reprezentare mai rar întâlnită a Sfântului Mare Mucenic Gheorghe, aceea în care apare tronând şi fiind încoronat cu coroana de mare martir, primind armele de apărare şi răspândire a credinţei creştine – spada şi scutul(...).” (din descrierea realizată de specialiștii de la MNIR). De jur împrejur, stindardul poartă o inscripţie în slavonă, brodată cu fir de argint şi argint aurit, menţionând numele şi funcţia comanditarului, precum şi anul finalizării lucrării: „O, martirule şi biruitorule mare, Gheorghie, cel care în nevoi şi în nenorociri eşti grabnic sprijinitor şi fierbinte ajutător şi celor întristaţi bucurie nespusă, primeşte de la noi şi această rugăciune a smeritului tău rob Domnul Ioan Ştefan Voievod, din mila lui Dumnezeu Domnul Ţării Moldovei, şi păzeşte-l neatins în lumea aceasta şi în cea viitoare prin rugăciunile celor ce te cinstesc, ca să te proslăvim pe tine în veci, amin. Şi s-a făcut în anul 7008, iar al domniei lui al 43-lea”.
Traseul „aventuros”
Este interesant cum se descrie traseul acestui stindard. Pentru că el a fost descoperit întâmplător la mănăstirea Zografu, de pe Muntele Athos, acolo unde Ștefan ce Mare era considerat un al doilea ctitor. „Comanditar: Ștefan cel Mare. Loc păstrare: mânăstirea Zografu de la Muntele Athos (până la 1917), bancă din Paris (1917 - 1919), Muzeul Militar Național (1919 - 1972), Muzeul Național de Istorie a României (1972 - prezent)”. Nu întâmplător am dat acest fragment. Se poate ghici, din prima sa lectură, că stindardul a trecut prin diverse aventuri până a revenit în patrie.
Ne puteți urmări și pe Google News
El a fost descoperit în anul 1882, pe Muntele Athos, de cercetătorii români Alexandru M. Pencovici, Teodor T. Burada şi Radu C. Pătârlăgeanu, aflaţi în misiune în Macedonia şi Thessalia pentru a studia limba şi cultura comunităţilor de români din Balcani (aromânii). Descoperirera i-a uluit pe români, dar mai aveau mult până să redevină stăpânii stindardului. Din păcate, “în ciuda apelului lansat de Burada în 1882, de a se păstra stindardul în forma lui originară, călugării de la Mânăstirea Zografu au trecut la restaurarea lui empirică, la o dată neprecizată, situată undeva, în jurul anului 1898.” Ceea ce a dus la degradarea acestui document istoric unic.
Războiul a îndepărtat momentul revenirii în țară
În primavara anului 1917, România se afla în război, dar consulul general al Romaniei la Salonic, G.C. Ionescu, cu ajutorul generalului francez Maurice Sarrail, Regatul Român a recuperat steagul de la Mănăstirea Zografu. Inițiativa a aparținut lui Ion I.C. Brătianu (1864–1927), președinte al Consiliului de Miniștri și ministru al Afacerilor Străine, care, la 15 februarie 1917, a trimis o telegramă cifrată Legației României de la Atena, cerând pe un ton imperativ: 'Faceți tot ceea ce este posibil pentru a obține drapelul lui Stefan cel Mare'. Un demers similar a avut loc pe 26 februarie 1917 și din partea secretarului general al Ministerului de Război, generalul Gheorghe Burghele. În urma intervenției acestuia pe lângă generalul francez Maurice Sarrail, comandantul armatelor aliate din Salonic, acesta a ordonat detașamentului franco-rus de la Sfântul Munte să recupereze steagul și să-l expedieze la Statul Major Francez. La 25 martie 1917, G.C. Ionescu comunica MAS că generalul francez i-a predat drapelul. MAS a cerut consulului să trimită drapelul la bordul unui vas de război francez, la Legația României de la Paris. Pe 29 aprilie 1917, steagul a fost luat în primire la Paris de ministrul Alexandru Em. Lahovary. În acea vreme, o parte a Romaâniei se afla sub ocupatia Puterilor Centrale; Lahovary a propus sa-l depună la o bancă, fiind periculos să expedieze prețiosul trofeu la Iași. Abia la finalul anului 1919, steagul era în țară. Acum, deținătorul stindardului este MNIR. Restaurarea steagului, realizată de Spiridonia Macri, a durat șapte ani.
Sursa. www.capodopere2019.ro
Recomandările noastre
