Traseul încă nu a fost "botezat" definitiv, dar va face parte dintr-un parc al aventurii, unde se pot închiria deja biciclete pentru mountain-biking, urmând să fie instalat și un perete pentru escaladă.

Dintr-o provocare în alta

Traseul suspendat este gata şi a fost realizat într-o manieră "eco", fără niciun cui. Lupta cu propriul simţ al echilibrului, cu propria-ţi frică şi cu dorinţa ta de a merge până la finish începe cu un "pod indian", pe care bucăţile de scândură sunt foarte rare şi întrerupte de o bârnă de patru metri pusă perpendiculat pe scânduri, la mijloc.

Urmează butucii suspendaţi care se balansează sub tine la cea mai mică mişcare. Trebuie să nu uiţi să muţi peste îmbinările cablurilor "carabinierele" celor două cabluri de asigurare care-i sunt prinse de ham.

Pare mai uşor "şarpele" format din bucăţi de lemn puse în zig-zag, iar plimbarea de pe "plasa de pescar" pare şi ea floare la ureche.

Cum traseul n-a fost botezat încă,  nici porţiunile sale componente nu au primit toate câte un nume. Se pare însă că bârna prinsă între doi brazi, lungă şi destul de îngustă, va primi numele Nadiei Comăneci.

Se mai caută însă un nume pentru plasa marinărească verticală, şi "leagănele" care duc spre bârnă. Seria de inele suspendate la mai bine de patru metri înălţime nu va avea nevoie de nume. I se va spune simplu "la inele".

Sflorile care sunt prinse în formă de "U" din următoarea etapă a traseului te pun din nou la mare încercare, însă parcă nu sunt atât de instabile precum cele care au forma unor leagăne şi mai instabile decât cele din prima serie.

Spre final, două cabluri puse paralel în plan vertical scot şi ultima picătură de energie din tine. Dacă ajungi aproape de finish eşti răsplătit cu o coborâre pe o tiroliană care te forţează să eliberezi măcar un strigăt şi te readuce aproape de punctul de plecare al traseului.



Atracţie estivală

Printre primii care au testat traseul suspendat de la Râuşor au fost 40 de adolescenţi din Timişoara, aparţinând clubului de karate Nippon M din oraș.

Deşi are doar 10 ani, Silvia Marinescu a parcurs mare parte din traseu fără greşeală: "Nu e chiar aşa de greu. Îmi place mult cum e traseul ăsta. Mie mi se pare că mi-a fost mai uşor pentru că de vreo patru ani eu merg şi în tabere de alpinism", mărturiseşte fetiţa în timp ce trece de pe un butuc suspendat pe altul.

Nu de aceeași părere a fost Adam Suma (9 ani), care, la început, a vrut să renunţe, dar a reuşit să meargă mai departe încurajat de prietenii săi. "A fost greu cu butucii ăia. A fost greu pentru că… pentru că a fost greu", spune copilaşul printre două suflări adânci.

"E foarte bună ideea unui asemenea traseu pentru că te provoacă să faci o mişcare diversificată. E o formă bună de antrenament pentru orice disciplină sportivă", apreciază antrenorul micuţilor, Mircea Dragu.

Traseul a fost realizat de Asociaţia de Turism "Retezat" şi Serviciul Public Salvamont Hunedoara. La construirea lui s-a lucrat aproape două luni, urmând ca, cel puţin într-o primă fază, cei dornici să-l parcurgă o vor putea face doar sub supravegherea salvamontiştilor.

"Vrem să realizăm în acea zonă, situată chiar lângă Baza Salvamont, un adevărat parc al aventurii. În curând va fi amplasat acolo şi un perete de escaladă. Traseul a costat 25.000 de lei, parte din bani venind şi de la Consiliul Judeţean Hunedoara. Acest parc va constitui un alt punct de atracţie pentru turişti, pe timp de vară. Este drept că nu este la fel de lung şi elaborat precum traseul de acest gen existent la Braşov, dar e distractiv, e foarte sigur şi va avea şi câteva variante de ocolire a obstacolelor mai grele, destinate în special copiilor, aşa încât toată lumea să poată ajunge la finish, unde îi aşteaptă tiroliana", spune Ovidiu Bodeanu, preşedintele asociaţiei amintite.

Parcurgerea traseului durează între 30 de minute şi o oră, în funcţie de abilităţile fiecăruia. Nu se va percepe taxă pentru traseu, ci doar pentru închirierea echipamentelor de siguranţă, iar valoarea acesteia va fi de 30 – 35 de lei pentru trei ore.