Se conturează o nevoie socială din ce în ce mai bine definită de răzbunare. Românii doresc sancționarea Austriei pentru decizia nedreaptă de a bloca intrarea României în spațiul Schengen.

Ani la rînd acest tip de atitudine plină de emoții negative a fost împinsă în colțurile periferiei sociale, fiind etichetată drept irațională și medievală și primitivă. Iată că acum, încetul cu încetul și pas cu pas, ea devine un subiect din ce în ce mai acceptat social, inclusiv la nivelul formal administrativ al celor de la putere.

Inevitabil, se alunecă în stereotip. La fel precum europenii se grăbesc să pună etichete depreciative pe români, amestecînd albul cu negrul și considerîndu-ne pe toți niște melteni primitivi necivilizați care mîncăm lebede și gestionăm rețele de corupție și de trafic de persoane, la fel și românii acuma amestecă totul laolaltă.

Austria ne-a refuzat? Puie Austria! La toți. La grămadă. Nu contează că firmele austriece sînt diferite de autoritățile austriece. Nu contează că acolo în Austria de fapt decizia anti-românească e consecința unui partid extremist aflat la putere și care are probleme electorale interne. Nu contează că sînt și austrieci normali la cap. Nu contează că Mozart e austriac, dragul de el.

Nu mai contează nimic. Boicot, strigă societatea română.

Nu mai alimentați de la OMV Petrom, chiar dacă e deținut 50% de statul român și chiar dacă e una din principalele vaci de muls ale bugetului.

Nu mai aveți relații financiare cu băncile austriece, Raiffeisen și BCR Erste. Închideți-vă conturile, dacă aveți cumva așa ceva la ele.

Opriți exploatarea de lemn în beneficul austriecilor. Interziceți-le să mai scoată lemnul din țară.

Nu mai beți Red Bull. Nu mai mergeți în vacanța de schi în Austria. Cînd cumpărați produse de larg consum, aveți grijă uitați-vă pe etichete și evitați produsele austriece.

Românii, după ani de zile în care au îngăduit exploatarea neocolonialistă a acestei țări mediocre, dintr-o dată au descoperit beneficiile revoltei și acțiunii revanșarde. Iete la noi cum ne-au crescut organele. Fiți atenți ce viteji am devenit brusc și dintr-o dată.

Vocea românilor e puternică zilele astea. Cum se poartă ei cu noi, să ne purtăm și noi cu ei. Ne fac ei o nedreptate? Să le întoarcem și noi nedreptatea în freză. Ochi pentru ochi. Dinte pentru dinte. A trecut vremea iertării creștine, a întorsului și a celuilalt obraz. Pe ei, pe ei, pe ei pe mama lor.

Emoțiile sînt puternice. Căci fără emoție nu prea se întîmplă nimic în societatea asta. Emoțiile sînt intens negative. Căci de cele mai multe ori emoțiile negative au o eficiență mult mai ridicată în acțiunea socială, în activismul civic, decît cele pozitive.

Rar ne-a fost dat să fim martorii unei asemenea mobilizări larg sociale, trans-ideologice, în țara noastră. Persoane și entități politice teoretic ireconciliabile au ajuns dintr-o dată, mînate de cele mai multe ori de cea mai sinceră și autentică ură, să vorbească pe aceeași limbă, să vehiculeze aceleași idei.

Demult, probabil de la intrarea în NATO și UE, nu am mai văzut așa ceva.

Aia de stînga și ăia de dreapta să zică același lucru. Și tefeleii globaliști, și primitivii medievali suveraniști. Și știrbii. Și purtătorii de gleznuțe la vedere pe trotinetă. Și necruțătorii deontologi reziști și anti-pesediști. Și pesediștii înfipți cu ambele picioare în Ciuma Roșie. Și securiștii. Și civilii. Și ardelenii. Și miticii de răgățeni.

Ce mai. Spectacol de lumini și de culoare. “Uniți în cuget și-n simțiri” e o frază tocită, de cele mai multe ori patetică în imposibilitatea ei de aplicare. Un slogan golit de sens. Dar iată că azi, acum, ea chiar s-a întrupat într-un urlet general anti-austriac. Imposibilul a devenit posibil. Puie Austria.

Era la fel de inevitabil ca, într-o asemenea situație plină de lichide, să apară și voci care să zică: hei, nu e corect ce ne dorim. Nu e nici corect, nici dezirabil din punct de vedere diplomatic sau economic. Vehiculăm stereotipuri, fix la fel precum au făcut și ei cu noi.

Hai să fim raționali. Hai să nu afectăm locurile de muncă ale românilor care lucrează la firmele cu capital austriac și care n-au nici o vină în această privință. Hai să fim perseverenți și să continuăm să ne aplicăm politica precaută de relație cu marile puteri.

Nu e cazul să cădem în ispita Ungariei și a Poloniei. Hai să fim în continuare elevii cuminți ai Europei, căci de regulă acest tip de atitudine dă roade, nu rebeliunea.

Da, da. Cum să nu.

Evident că în ambele tabere există voci care nu se exprimă autentic, ci cu un interes ascuns. În rîndul celor de la putere, unii din ei vociferează revanșard împotriva Austriei pentru a abate atenția de la responsabilitatea internă a eșecului intrării în Schengen.

Ei întărîtă populația să boicoteze Austria nu pentru că, vezi Doamne, a dat anti-colonialismul brusc și dintr-o dată peste ei. Ei, aș. Nu ei au pus România pe tavă de fapt austriecilor și celorlalte țări post-imperialiste? Evident că ei.

Însă ei încearcă să abată furia mulțimii asupra unui țap ispășitor extern. Să nu care cumva să se dumirească lumea că de fapt de vină pentru acest eșec sînt chiar ei, cei de la putere.

Ei, care pînă deunăzi clamau zgomotos imimentul succes Schengen, fiind pregătiți să se urce în căruța victoriei, să o valorifice politic.

Și care acum fac pe dracu’ în patru să dea perdele de fum. Să nu-și dorească lumea prea repede ca ei să plătească acest eșec. Cu o demisie. Cu un vot la urne. Cu scoaterea de la putere. Cu dispariția politică. Poate chiar și cu niște dosare penale, că tot e moda să se folosească justiția pe post de bîtă de control politic.

Și în tabăra cealaltă e la fel. Și în rîndul celor care clamează raționalitatea sînt unii șerpi ascunși care au motive viclene să încerce să tempereze ura socială. Din același motiv politic.

Ei se află în opoziție de regulă și vor același lucru. Să pună lumina reflectoarelor de acuzare pe factorii politici interni ai eșecului. Să plătească, mama lor. Să plece ei să venim noi. Să încaseze eșecul Iohannis și Ciucă, să venim noi să salvăm țara. Da, da. Cum să nu.

Dincolo de aceste manevre politicianiste, rămîne în continuare întrebarea privind moralitatea aplicării unui asemenea boicot. E drept să facem așa ceva? E bine? Se cuvine să băgăm la grămadă vinovați și inocenți, responsabili laolaltă cu unii care n-au nici un fel de contribuție?

Păi să ne uităm în istorie. În istoria noastră recentă. Și să vedem care sînt modelele propuse de către societățile avansate în asemenea cazuri. De ce? Pentru că așa sîntem noi, românii. Clamăm că doar occidentalii fac bine ce fac și că trebuie să-i copiem.

Hai să vedem cum fac occidentalii în asemenea cazuri.

Să zicem că cineva a comis ceva, la nivel statal. Ce se întîmplă atunci? Se aplică pedepse. Sancțiuni, cum le zice mai nou. Aceste sancțiuni afectează în mod nediscriminat tot ce ține de statul respectiv. Contează că se face o nedreptate pe persoană fizică? Nu contează. Contează că suferă și cei nevinovați? Nu contează.

Fiți atenți aici exemple. Modele de bună practică și de conduită socială.

înd americanii au bombardat Belgradul, a contat că au suferit și cetățeni nevinovați? Nu a contat. Chiar avem declarații oficiale în acest sens. Da, cum să nu. Știm că bombardăm Belgradul. Da, cum să nu. Știm că bombele cad și pe cetățeni nevinovați. Nu contează. E treaba internă a statului sîrb, că nu ascultă de noi. Să asculte ce-i zicem noi și nu mai bombardăm.

La fel și cu sancțiunile recente asupra statului rus. Contează că sînt cetățeni ruși care nu sînt de acord cu decizia lui Putin și care suferă în solidar cu ceilalți repercusiunile sancțiunilor economice? Cu ce e de vină clasa urbană anti-Putin că e băgată la grămadă cu clasa politică rusească? Nu e cu nimic de vină. Contează? Nu contează.

Care a fost declarația celor care au impus aceste sancțiuni? Una cît se poate de francă. Dacă nu le convine, să se răscoale. Noi îi ajutăm prin intermediul acestor sancțiuni să sufere și să se înfurie și să se ridice împotriva regimului Putin.

Aha.

Să continuăm. Cu ce ne doare mai tare. Cu exemple privind România.

Cînd România a fost ținută în tot soiul de sancțiuni, nu aveți voie în Schengen și vă aplicăm MCV și vă certăm și demonizăm la grămadă, că sînteți corupți și medievali, cum a fost? Nu au fost băgați la grămadă și cetățenii pro-occidentali în aceeași pălărie cu nasoii de corupți? Nu au fost puși în aceeași găleată și cetățenii cinstiți, și firmele oneste, și nevinovații?

Ba da. De treizeci de ani sînteți băgați toți la grămadă în imaginarul occidental, de maniera cea mai stereotipă cu putință.

Cînd le-am mîncat lebedele, nu am fost cumva băgați toți la grămadă, indiferent de apartenența noastră etnică și de apetența noastră pentru jumulit lebede prin parcuri? Ba da. Nație de mîncători de lebede, asta sîntem în ochii imperialiștilor de austrieci.

Păi stai așa, să ne lămurim. Atunci era bun stereotipul, nu-i așa? Era un instrument util, necesar într-o cauză nobilă. Să-i disciplinăm pe corupții de medievali de români. Să le intre bine în cap dresajul. Nu contează că apar victime colaterale. Să sufere. Educația se face prin suferință.

Păi atunci să fim și noi occidentali și să aplicăm aceeași măsură.

E nedrept să sufere și firmele cu capital austriac pentru decizia unui nesăbuit de politician extremist din Austria? Da, așa este. E nedrept. Dar nu contează. Firmele cu capital austriac să sufere și să chițăie și să se ducă cu jalba în proțap la stăpînii lor, să urle că din cauza lor nu mai fac ei bani în colonie.

E nedrept să sufere și amărîții de români care lucrează la OMV Petrom și la Erste și la Raiffeisen, sau ăia care vînd Red Bull pe tejgheaua buticului lor? Da, așa este. E nedrept. Să sufere. Să-și caute loc de muncă în altă parte. Să se ducă să se jelească la patronii lor ce nedreptate li se face. Să caute alte produse, să nu mai vîndă de-alea austriece. Că nu sînt bune. Produc deranj.

Educație civică. Așa se numește procedura. Prin suferință. Românii trebuie să sufere ca să înțeleagă adevăratele mecanisme ale acestei lumi plină de nedreptate.

Neo-colonialismul produce supărare. Coloniile la un moment dat, mai devreme sau mai tîrziu, încep să nu mai accepte relația nedreaptă cu centrul imperiului. Și fac chestii. Aruncă ceaiul în apele portului. Își declară independența. Naționalizează. Arestează. Haiducesc. Produc suferință.

Iar suferința generează schimbare socială. Căci asta ne dorim cu toții. Schimbare socială. Să fie bine, să nu fie rău. Să progresăm. Să avem o viață mai bună. Să trăiți bine, cum zicea securistul de Băsescu.

Deci ar trebui să se întîmple același lucru și cu interesele austriece în România. Noi suferim. Să sufere și ei. Nu contează victimele colaterale. Ochi pentru ochi. Dinte pentru dinte. Pardon, să vorbim europenește, nu biblic. Să aplicăm sancțiuni.

Stați liniștiți. N-o să se întîmple nimic. N-o să aplicăm nici un fel de sancțiuni. N-o să avem chef de fapt de nici un fel de boicot. Doar din gură. Doar cîteva zile, pînă trece emoția colectivă. Iar statul român se va face în continuare preș în fața imperiului. Austrieci, francezi, nemți, americani. Preș în mod consecvent.

Hai, că o să fie bine. N-o să se întîmple nimic.

O să alimentați în continuare de la OMV Petrom. De ce? Pentru că n-aveți de unde altundeva să alimentați. Pînă ajungeți la o benzinărie nedeținută de occidentali, rămîneți fără benzină, faceți pana prostului.

O să cumpărați în continuare de la MegaImage. Da, știu, e lanț belgian, nu austriac. Nu contează. Tot niște neocolonialiști. De ce? Că n-aveți de unde altundeva să cumpărați. Căci ați dus în cap toate buticurile de cartier, deținute de primitivii de români.

O să vă țineți în continuare banii la Erste și la Raiffeisen. E greu de închis un cont bancar. Trebuie să vii cu jde mii de hîrtii doveditoare, pe principiul prezumpției de vinovăție. Sau, în cel mai bun caz, o să-i mutați la ceilalți exploatatori. La francezi sau la olandezi, la BRD Société Générale sau la ING. Pentru că aproape tot sistemul bancar românesc e deținut de străini. Noi l-am vîndut. Noi i-am primit aici. Nouă ne-a convenit asta.

O să cumpărați produse austriece în continuare. Pentru că nici măcar n-o să știți că sînt deținute de austrieci. Cine dracu’ citește etichete în scop de acțiune civică? Să nu mai spun că nu scrie nicăieri Made In Austria pe ele. Ci Made In UE. Luați de ghiciți care e făcută în Austria, care în Italia, care în Danemarca și care în Bulgaria.

O să vindem în continuare lemnul către străini. Pentru că ne convine. Pentru că nu există lege care să interzică asta. Și nici nu se va da. Pentru că nu avem capacități de producție să-l prelucrăm noi.

Chiar o să și mergem la schi tot în Austria. Pentru că la Sinaia și la Poiana Brașov e înghesuială. Iar în Italia italienii ne urăsc numa-numa. Și, în plus, Alpii austrieci sînt într-un mare fel.

Și o să fie bine. Și o să ne placă. Ne tot place neocolonialismul de treizeci de ani. Deci ne va plăcea și în continuare.

Nu uitați vorbele legendarului Gică Petrescu. Românii merită tot ce e mai bun. Repet. Românii merită tot ce e mai bun. Băgați la cap, țineți-le minte. Căci le trăim în fiecare zi.

Ghinion.