În ceea ce priveşte nota de comandă (reparaţie), aceasta se redactează pe un formular cu antetul societăţii şi trebuie să cuprindă: data, identitatea clientului, tipul/modelul autovehiculului şi kilometrajul, natura exactă a reparaţiilor de efectuat, costul probabil al acestor intervenţii şi durata imobilizării autovehiculului.

„Starea autoturismului în timpul reparaţiei poate să fie menţionată în nota de comandă şi clientul poate să atragă atenţia asupra unor echipamente care sunt montate. Service-ul devine răspunzător de starea autoturismului şi răspunde pentru orice pagubă produsă pe perioada intervenţiei. Este important ca părţile să consemneze în scris toate informaţiile, pentru a evita discuţiile la preluarea vehiculului, dacă veţi constata pagube sau lipsa unor accesorii”, spune Anghel.

Potrivit sursei citate, nota de comandă (reparaţie) semnată de cele doua părţi prezintă o serie de avantaje, respectiv constituie o probă despre ce s-a cerut şi ajută la contestarea facturii ulterioare, care ar conţine reparaţii suplimentare neacceptate; serveşte la compararea cu factura; va constitui dovada, în caz de responsabilitate a service-ului, pentru lucrări neefectuate sau necorespunzătoare.

„Dacă autoturismul nu este restituit în termenul stabilit, puteţi soma service-ul să respecte termenul înscris printr-o scrisoare recomandată cu confirmarea primirii. Dacă service-ul nu are un formular tip, trebuie să solicitaţi realizarea unei astfel de „note” pe o hârtie cu ştampila societăţii”, a adăugat directorul general de la Protecţia Consumatorilor.

Acesta susţine că service-ul trebuie să informeze clientul, ca specialist în domeniul auto, dacă în cursul reparaţiei identifică un element care se poate defecta sau este defect şi există riscul unei defecţiuni iminente (care poate constitui un risc pentru securitatea dumneavoastră) pentru obţinerea acordului de reparare.

Anghel mai spune că pentru piesele de schimb utilizate de service la reparaţie, din stocurile proprii, se acordă garanţie conform Legii 449/2003 privind vânzarea produselor şi garanţiile asociate lor, iar pentru intervenţia realizată (manopera) există OG nr. 21/1992 privind protecţia consumatorilor, care obligă operatorul economic să acorde o garanţie, însă fiecare societate aplică propria politica comercială faţă de clienţi referitoare la durata acestei garanţii.

În cazul în care automobilul este furat sau deteriorat în plus faţă de recepţia efectuată pe timpul reparaţiei, costurile sunt suportate de societate.

„Ca regulă generală, jurisprudenţa limitează responsabilitatea service-ului la ceea ce este previzibil de a se găsi într-un autoturism la interior: haine, hărţi, bagaje, scule…şi nu obiecte de valoare ca bijuterii, blănuri sau aparate hi-fi, video. În astfel de situaţii este prudent să nu lăsaţi obiecte personale, sau dacă nu puteţi face altfel, preveniţi unitatea service”, explică Paul Anghel.

El menţionează că service-ul auto are obligaţia de a restitui piesele înlocuite, cu excepţia acelora care sunt utilizate la reparaţie pe perioada garanţiei, acesta fiind responsabil de accidentele care pot să survină în interiorul spaţiului de lucru, cu condiţia ca nicio neglijenţă să nu fie imputată victimei (clientului).

Concluzionând, Paul Anghel subliniază că în cazul existenţei unei nemulţumiri reale privind reparaţia efectuată, consumatorii trebuie să încerce în primul rând o rezolvare pe cale amiabilă.

PAGINA ANTERIOARA