Întors la Bucureşti, am căutat să citesc ceea ce scrisese Patriarhul Iustin. Pe vremea aceea nu exista o ediţie integrală a operei sale scrise, aceasta fiind întocmită de Înaltpreasfinţitul Calinic, Arhiepiscopul Argeşului şi Muscelului, în anul 2002, la Editura „Anastasia”. Înaltpreasfinţia Sa a vrut să mă prezinte Patriarhului Iustin în vara anului 1985. Eram amândoi la Mânăstirea Sinaia şi când să plecăm cu maşina spre Dragoslavele, un telefon ne-a prevenit că Patriarhul Iustin pornise înspre Bucureşti. Am regretat mult ratarea întâlnirii unei mari personalităţi. Un an mai târziu mă aflam tot la Sinaia, pe 31 iulie 1986, când stareţul Lavrentie mi-a spus, profund afectat, că murise Patriarhul Iustin.
Opera sa teologică este lapidară şi sclipitoare, începând cu teza de doctorat în Teologie la Universitatea din Atena. Iar cine citeşte Activitatea Apostolului Pavel în Atena nu va mai fi surprins de preţuirea arătată de Constantin Noica lui Iustin Moisescu în calitate de elenist – îmi amintesc în acest sens de un text al filozofului apărut postum în 1990 în „Jurnalul literar” – sau de cuvintele pe care i le-a adresat în public preşedintele Constantin Karamanlis al Greciei la o recepţie la Ambasada elenă din Bucureşti: „Aş ar trebui să ne vorbim limba – cu eleganţa cu care o vorbeşte Sanctitatea Voastră”.
Numărul pe martie 1980 al revistei „Biserica Ortodoxă Română” este consacrat Patriarhului Iustin cu prilejul împlinirii a 70 de ani de viaţă şi ilustrat cu multe imagini. Câteva fotografii reproduse acolo din perioada în care era profesor de Noul Testament la Facultatea de Teologie Ortodoxă a Universităţii din Varşovia îl arată purtând cu distincţie fracul şi smochingul. Alte fotografii îl înfăţişează alături de Jacques Chirac, la o masă, în 1975, pe când acesta era premierul Franţei. Întrucât Chirac este un om credincios, catolic îmbisericit, Stăpânirea a inclus în programul vizitei de atunci o Liturghie la Rădăuţi, slujită de Mitropolitul Iustin al Moldovei şi Sucevei. Câteva imagini îl arată, la agapa care a urmat, degajat şi plin de naturaleţe alături de oaspetele său.
S-ar cuveni ca Patriarhului Iustin Moisescu să i se consacre o monografie, cu observaţia că autorul ei, dată fiind complexitatea subiectului, ar trebui să aibă şi talent de romancier. Până atunci, să ne însuşim strălucita şi lapidara caracterizare a părintelui profesor Mircea Păcurariu: „Prin bogata sa activitate cărturărească, ecumenică şi pastorală, Patriarhul Iustin îşi înscrie numele în rândul ierarhilor de mare prestigiu ai întregii Ortodoxii”.
Recomandările noastre
