Nu vreau să intru în măruntaiele dosarului și să trag o concluzie că o parte sau alta a avut dreptate. Pentru că nu sunt judecător ca să știu cine are dreptate potrivit legii, dar este de datoria mea, a noastră, celor de la "Evenimentul Zilei" să scoatem în evidență lucrurile care nu sunt în regulă cu acest dosar, dar mai ales implicațiile lui. 

"Our liberty depends on the freedom of the press, and that cannot be limited without being lost". Asta credea acum câteva sute de ani Thomas Jefferson, unul din părinții Constituției Statelor Unite ale Americii. "Libertatea noastră depinde de libertatea presei și nu poate fi limitată fără a fi pierdută".

Laura Codruța Kovesi a vrut să dovedească că se poate! Așa că a cerut o despăgubire uriașă, 1.000.000 de lei/210.000 de euro (mă întreb cum a justificat-o, ce traume a suferit) și a primit una extrem de mare: 300.000 lei/65.000 de euro. Cea mai mare despăgubire acordată vreodată unei persoane într-un proces de presă. Ca unul care a dat sau a fost dat în judecată pot să vă spun că suma este uriașă! Așa ceva nu primește nici un om normal din partea unei instanțe normale, pentru că sunt luate în calcul mulți factori, de la venituri, puterea de cumpărare, etc. 

Ați citit despre desfășurarea procesului, despre modul aberant în care șefa DNA a introdus în acțiunea juridică persoane care nu fuseseră prezente în emisiune, sau care nu scoseră un cuvânt, ultima intervenție a DNA, ca instituție, prin cererea de furnizare a unei copii după întregul dosar fiind indusă ideea că există o anchetă penală la DNA, toate ingredintele unor presiuni asupra judecătorilor, pe care o mare parte a presei s-a făcut că nu le vede. Pentru că unora nu ne place de Mihai Gâdea, sau de Mircea Badea, suntem dispuși să trecem cu vederea multe încălcări ale normelor ce ar trebui să guverneze o societate democratică. 

Numai că lucrurile stau exact invers! Laura Codruța Kovesi a vrut să dovedească că este puternică, că dă lovituri financiare adversarilor, că mai bine taci decât să deschizi gura. Altfel decât să o lauzi! 

Nu sunt multe lucruri de spus, decât că asistăm la o operațiune de reducere la tăcere a unor ziariști critici. Și revin cu părerea că indiferent ce au de spus, au dreptul să o spună! Chiar cu riscul de a greși!

"Numai o presă liberă și nerestricționată poate expune în mod eficient înșelăciunea din guvern." a spus Hugo Black, unul din judecătorii cei mai respectați ai Curții Supreme a Statelor Unite.

De ce vreau să închei cu un citat din acest judecător american. Pentru că este cel care în cazul Pentagon Papers, documentele secrete despre războiul din Vietnam, publicate de New York Times și Washington Post, a scris o opinie separată, susținând dreptul presei de a dezvălui secretele guvernării. Votul a fost de 6-3 în favoarea dreptului de a publica. A fost ultima poziție juridică pe care a exprimat-o ca judecător al Curții Supreme, după acest moment retrăgându-se. O să-i regăsiți opinia în filmul "The Post" al lui Spielberg, un film care trebuie văzut și revăzut măcar pentru reacția presei. Americane.

Atunci, în condițiile în care un judecător federal blocase NYT să publice documentele secrete, Washington Post a continuat, după care o mulțime de alte ziare din Statele Unite le-au preluat articolele. Dovedind solidaritate. Ceea ce trebuie făcut și acum.

Așa că anunț public că în condițiile în care Antena 3 va deschide un cont bancar pentru acoperirea sumei obținută de șefa DNA, publicațiile Evenimentul Zilei și Capital vor fi printre primii deponenți. 

P.S. Tot judecătorul Hugo Black a spus în 1968 că "puterea coruptă, iar puterea fără restricții îi va tenta și pe judecătorii Curții Supreme, așa cum istoria ne spune că a ispitit și alți judecători de-a lungul vremurilor". O temă de meditație pentru Laura Codruța Kovesi, DNA, dar nu numai…