Documentele interne ale FBME arată că Manoli datora băncii și suma de 962.000 de euro, datorie restantă în octombrie 2014. Manoli neagă orice legătură între datoriile sale și faptul că nava a fost oprită special în Beirut. Cu toate acestea, un anchetator susține că banca este cunoscută pentru că și-a presat debitorii să facă favoruri pentru clienți dubioși, precum Hezbollah.

Legături cu terorismul

Cumpărătorul oficial al azotatului de amoniu, FEM din Mozambic, a fost, de asemenea, subiect de investigații. Autoritățile spaniole au efectuat o anchetă asupra companiei „Moura Silva e Filhos”, care deține 95% din proprietatea FEM, și care ar avea legături cu atacurile teroriste islamiste de la Madrid, din 2004. Chiar dacă nu au obținut o condamnare pentru sprijinul acordat teroriștilor, anchetatorii au decis că 785 de kilograme de explozibili nu au fost listate în registrele companiei.

„Moura Silva e Filhos” nu are pretenții prea mari când își alege partenerii de afaceri. Experta americană în contrabandă cu arme, Kathi Lynn Austin, spune că această companie are legături strânse cu clica aflată la putere în Mozambic.

Cu toate acestea, FEM nu a pretins niciodată cele 2.750 de tone de azotat de amoniu care au fost blocate în Beirut, deși substanțele chimice nu au fost confiscate oficial de autoritățile libaneze. În mod ciudat, evidențele judiciare nu arată nicio încercare a brokerului de a recupera marfa, care avea o valoare inițială de 700.000 de dolari.

Nu-l mai vrea nimeni

În cele din urmă, nitratul de amoniu a fost o marfă abandonată. Nimeni nu a recunoscut că a plătit pentru ea și nimeni nu a încercat să o recupereze.

Substanțele chimice extrem de periculoase au fost depozitate timp de șase ani în Hala 12 din Portul Beirut. Autoritățile, în special oficialii vamali, au avertizat în mod repetat că nitratul de amoniu trebuie scos din port. Însă cererile lor au fost trimise unor instanțe greșite, într-un mod atât de evident, încât e greu de crezut că ar fi fost vorba de incompetență. Este posibil ca intenția reală ca nitratul de amoniu să rămână în continuare în port?

O inspecție a încărcăturii navei, în primăvara acestui an, efectuată de către securitatea statului libanez, s-a finalizat cu unele îndoieli legate de faptul că toate cele 2.750 de tone de azotat de amoniu s-ar fi aflat încă acolo. Una dintre porțile depozitului lipsea și exista gaură mare în peretele de sud, au avertizat ei. „Dacă s-ar produce un furt, hoții ar putea folosi aceste substanțe ca explozibili.”

Oficialii statului nu au stat însă să contorizeze cantitatea exactă de nitrat de amoniu rămasă în depozit.

Avertismentul lor că depozitul trebuia securizat nu a ajuns niciodată la procurorul general al Libanului, până în iunie. La jumătatea lunii iulie, cei care au făcut inspecția au trimis un raport șii președintelui și premierului. Dar nu s-a luat nicio măsură.

Nici azi nu se știe cât de mult nitrat de amoniu e explodat în explozia din 4 august. Oficialii europeni de informații implicați în anchetă presupun că ar fi undeva între 700 și 1.000 de tone.

Și atunci, ce s-a întâmplat cu restul substanței chimice explozive? E doar una dintre numeroasele întrebări la care investigatorii trebuie să răspundă acum.