National Defense Authorization Act obligă forțele armate și administrația să identifice și să desemneze un nou port strategic în Arctica, în scopul de a contracara prezența Rusiei pe acoperișul nordic al lumii.

National Defense Authorization Act este denumirea, de fapt, a unei serii de legi federale referitoare la bugetul anual și cheltuielile departamentului Apărării. În baza ei, Comitetul forțelor armate din Senat i-a solicitat secretarului Apărării să colaboreze cu șefii de stat major, paza de coastă, administrația maritimă și cu alte structuri în scopul de a prezenta Congresului un raport de evaluare a potențialelor locații pentru acest port. Secretarul Apărării va trebui ulterior să desemneze una sau mai multe locații ca „porturi strategice ale departamentului Apărării în Arctica”, în termen de 90 de zile, notează Defense News. Un port american în Arctica va servi la contracararea activităților recente ale Rusiei în regiune, în special fiind vorba de baza militară rusă Trilistnik (dotată cu rachete, radare și personal militar) care face parte dintr-o viitoare rețea de baze militare interconectate în nordul rus îndepărtat.

Rușii, 7000 de mile de coastă arctică

Congresul este din ce în ce mai îngrijorat de topirea calotelor glaciale, deschizându-se astfel posibilitatea unor noi rute comerciale (și nu numai) către nord, subliniind „lacunele Statelor Unite în materie de spărgătoare de gheață”, între altele. SUA au două spărgătoare de gheață dar numai unul funcționează. Rusia are o întreagă flotă de astfel de nave, inclusiv cu propulsie nucleară, singura țară din lume la acest capitol. Rusia, cu 7000 de mile de coastă arctică, consideră regiunea ca o problemă de securitate națională și o miză crucială pentru succesul economic pe termen lung. Putin, care în 2017 a estimat bogățiile miniere ale regiunii la 30.000 de miliarde de dolari, a făcut din controlul Arcticii o prioritate națională, chiar deasupra programelor spațiale, pentru a face din regiune una din principalele zone de exploatare și căi maritime din lume.

Putin știe să o ardă gazos

Topirea ghețurilor arctice îi va permite lui Putin să-și crească de patru ori traficul maritim în următorii cinci ani și să exploateze aproape un sfert din resursele mondiale în materie de energie fosilă. Nemaivorbind că așa numita de ruși „rută a nordului” (cea mai scurtă cale dintre Europa și Asia) reduce distanța de călătorie din Asia de Est către Europa de la 21.000 kilometri, prin Canalul Suez, la 12.800 kilometri. Ceea ce ar însemna un transport mai scurt cu 10– 15 zile, notează Green Report.

Rusia exploatează, via compania Novatek, uriașul zăcământ de gaze din peninsula Yamal. La capacitate maximă, el poate livra 18 milioane de tone de gaz natural lichefiat pe an via „ruta nordului”. De altfel, Putin a promis să facă din Rusia primul exportator mondial de GNL. Și gigantul petrolier Rosneft a anunțat crearea unui „cluster arctic” permițând extragerea, până în 2030, a 100 de milioane de tone pe an. La International Arctic Forum care a avut loc în aprilie, la Sankt-Petersburg, obiectivul Rusiei nu a fost numai reafirmarea interesului pentru Arctica ci poziția sa dominantă în regiune.

Miza este uriașă: construcții, hidrocarburi, energii regenerabile, minereuri și metale rare, lemn, pescuit, transport maritim, turism, centre de date, spațiale, industria de apărare (controlul direct de către Rusia al spațiului său maritim și aerian arctic) etc.

Și China vrea un drum polar al mătăsii

Într-un document dezvăluit în luna mai, SUA au subliniat că „schimbările spectaculoase și dramatice de mediu” în Arctica au făcut din această regiune un „spațiu strategic concurențial pentru prima dată după sfârșitul Războiului Rece”. Documentul subliniază necesitatea contracarării „agresivității” Rusiei și Chinei în Arctica. Chinei, pentru că, anul trecut, China și-a precizat transparent ambițiile în această regiune; identificarea unui „drum polar al mătăsii” grație dezvoltării căilor de transport maritim în Arctica, invocând o „inițiativă de cooperare strategică majoră”. În privința europenilor, mulți dependenți de gazul lui Putin, Arctica pare un subiect prea îndepărtat, între două summit-uri de tocat vorbe.

Prea ca-n Războiul Rece 

În SUA, unii specialiști și militari consideră că o bază arctică americană este esențială pentru a face față topirii calotei glaciale și potențialului noilor rute maritime comerciale. Dar alții văd asta ca pe o reîntoarcere la politicile de simetrie din perioada Războiului Rece, care nu iau pe deplin în considerare nevoile economice și de securitate diferite față de Rusia. Dan Goure, fost responsabil în Apărare în administrația Bush și analist la Institutul Lexington, estimează că, dacă SUA consideră Rusia ca un concurent, nu au de ales decât să compenseze activitatea rusă în Arctica. Analiști ai Centrului de evaluări strategice și bugetare consideră că a se raporta la bazele din Arctica în maniera în care opinia publică se raporta la rachetele din timpul Războiului rece nu este o „abordare realistă”.

Dincolo era mai ieftin

SUA au un litoral în zona arctică, dar nu este exact o rută maritimă ca ruta maritimă nordică a rușilor. SUA nu folosesc Arctica de aceeași manieră ca Rusia, care are altă vizibilitate la cele 7000 de mile de coastă, percepute de Moscova ca vulnerabile și investind în consecință în spărgătoare de gheață și menținerea accesului naval în zonă. Chiar dacă militarii americani agreează ideea operării în nordul îndepărtat, problema este mentenanța și repararea navelor unei astfel de flote, care se pot face numai în lunile în care anumite zone din Alaska, în strâmtoarea Bering, sunt acesibile. De aici și respingerea, din partea unora, a unei baze militare americane în nordul Arctic: prea scumpă și nu poate fi utilizată tot anul.