Merge cu metroul ca să nu piardă prea mult timp în trafic, iar în următoarele zile îl veţi vedea în autobuzul 385. Nu e născut în Bucureşti, dar din anul I de facultate, de acum 14 ani, n-a mai plecat din Capitală. Iar acum o supraveghează din biroul prefectului. Cătălin Deaconescu a mers la pas şi în maşină cu „Evenimentul zilei“ într-o plimbare în care să ne arate ce a descoperit în oraşul pe care nu l-ar da decât pentru Barcelona. Dar şi acolo ar sta puţin, pentru că îi lipseşte agitaţia din „Micul Paris“ pierdut.

De ce sunt bucureştenii trişti

Prefectul Capitalei se bucură că a descoperit o casă în stil Gaudi. E pe strada Emanoil Porumbaru şi aparţine Castel Film, dar pe Deaconescu l-a cucerit definitiv cu mozaicul şi cu geamurile tăiate ciudat. Mai sunt astfel de clădiri care-i bucură privirea, însă e dezamăgit că multe dintre ele nu au mai fost curăţate de ani buni şi acum sunt cenuşii. „Tocmai de asta sunt atât de trişti bucureştenii. Pentru că au un oraş gri-cenuşiu. Văd numai feţe îngândurate, oameni prinşi cu problemele de zi cu zi. Aş vrea să-i văd zâmbind, veseli, cum sunt cei din Barcelona“, crede prefectul.

Când vine vorba de clădiri, Deaconescu se declară fanul celor înalte, din sticlă. Însă nu vrea să le vadă în mijlocul oraşului, printre căsuţe cu trei, maximum patru etaje. „Mi-ar plăcea să văd că arhitecţii se pun la un loc şi aleg o zonă din periferia Bucureştiului în care să construiască numai zgârie-nori. Cum e La Defence în Paris şi în toate capitalele“, plănuieşte, „în orb“, prefectul.

Nu ştim să ne vindem

Mănâncă vara pe terasă în Cişmigiu, îşi duce copilul de 3 ani în locurile de joacă pe care le vede peste tot şi de care se bucură că au apărut în toate sectoarele. Însă suferă, alături de restul bucureştenilor, din cauza lipsei spaţiilor de agrement. „Nu neapărat parcuri, ci zone în care oamenii să poată face mişcare. Şi asta pentru că nu ne ocupăm de lucrurile astea. Sper că o să terminăm o dată cu heirupismul şi să nu mai fie reacţii, ci acţiuni din partea administraţiei. Spre exemplu înot. Unde poţi face înot în Bucureşti? Sunt foarte puţine locuri“, îi dă cu virgulă prefectului. Pe lângă toate astea, mai e supărat şi că locurile frumoase din Bucureşti sunt vândute prost din punct de vedere turistic. Şi ca să rezolve puţin lucrurile, are un plan pentru Parcul Izvor: „Dat fiind că este vizavi de parlament şi zona pe care turiştii o tranzitează când vor să vadă trecutul nostru comunist, l-aş face cu alei, cu statuile comuniste. Avem acele statui, sunt păstrate la Palatul Mogoşoaia, în afară de câteva care erau din bronz şi au fost topite. Şi le-aş lua şi le-aş pune: alee anii ’50, ’60, ’70, ’80. Pentru că sunt tineri care n-au trăit pe pielea lor acea perioadă, şi ar putea învăţa istoria, iar cei care au trăit-o să înveţe să-şi asume trecutul“, spune prefectul şi face dreapta spre Calea 13 Septembrie. Este una dintre străzile preferate, alături de Kiseleff. „Arată aşa cum ar trebui să fie un bulevard într-o capitală: larg, frumos“, îşi explică el preferinţele.

Piaţa de Flori, un vis frumos

Zona Calea Rahova – Uranus ascunde, pentru Deaconescu, câteva clădiri pe care le consideră adevărate bijuterii şi despre care e convins că ar schimba faţa zonei într-una de centru pentru promenade. Pentru prefect, acest cartier, reabilitat, reprezintă un traseu pietonal numai bun pentru a-i face pe turiştii străini să petreacă mai mult de o zi şi jumătate în Capitală. Ar mai vrea mai mulţi motociclişti, dar e conştient că bucureştenii nu sunt încă educaţi pentru asta.

Tot la capitolul planuri, urmează Ziua Bucureştiului. „Acum doi ani am încercat cu maşini de epocă şi fanfară să recreăm puţin atmosfera veche. Dar anul ăsta aş vrea ceva cu teatru de stradă, o paradă a liceelor – pentru că liceenii îşi doresc foarte mult asta – şi concerte, bineînţeles“, speră Deaconescu.

PENTRU PRIETENI

Calea Victoriei şi Cişmigiu

„I-aş duce pe Calea Victoriei, de la Piaţa Amzei până la Dâmboviţa, cu intrare prin Centrul Vechi. Era acolo o fabrică de sticlă, unde se şi prelucra, dar acum a rămas doar un magazin cu vânzare şi au făcut terasă (Curtea Sticlarilor – n.r.). I-aş duce la o masă în Cişmigiu, i-aş plimba noaptea în Bucureşti, cu maşina, pe bulevardele mari şi i-aş mai duce la Grădina Icoanei, unde e avantajul că sunt şi case frumoase. Şi zona asta, de la Charles de Gaulle până la Armenească“, trasează prefectul Cătălin Deaconescu un drum imaginar prin frumuseţile oraşului în care locuieşte de 14 ani.

PENTRU DUŞMANI


Ferentari, Rahova şi Valea Cascadelor

„Nu mi-aş duce prietenii din străinătate unde îmi duc eu copilul la bonă: pe strada Teiuş, între Piaţa Rahova şi Prelungirea Ferentari. Şi mai sunt zone din astea şi în Baicului, şi în Olimpia, şi în sectorul 4, pe la Apărătorii Patriei. Plus că mi-am dus un prieten pe Valea Cascadelor, unde mai sunt două blocuri de nefamilişti. Sunt vai de capul lor, scorojite, fără geamuri, dar la fiecare apartament sunt antene parabolice. Şi omul a rămas şocat! M-a întrebat: «Aici sunt cazurile sociale?». «Da!». «Păi, şi de unde au bani de televizoare şi maşini la scară?». Ăsta e Bucureştiul adevărat!“, creionează Deaconescu imaginea negativ-pestriţă a Capitalei.