Realizatorul Ion Moraru crede că televiziunea publică este victima unei „manipulări grosolane, orchestrate de oameni politici și patroni de presă”, ce sunt interesați de dispariția TVR.

Situația televiziunii publice este tot mai grea, iar Ion Moraru, realizator de emisiuni TVR face un apel către primul ministru, Dacian Cioloș, să sprijine redresarea instituției. Angajatul TVR spune că situația economică grea pornește de la o subfinanțarea cronică, „controlată” de mediul politic în scop electoral și determinată de un „managementul politic submediocru (dictat de interesul de partid)”. Ion Moraru crede că anatema unei instituții comuniste este întreținută sistematic prin „manipulări grosolane, orchestrate de oameni politici și patroni de presă, ce sunt interesați de dispariția Televiziunii Publice”. Ca o posibilă soluție, realizatorul TVR spune că priministru al României trebuie să susțină TVR, să scutească televiziunea publică de plata datoriilor către Stat și să reajusteze taxa TV. De asemenea se cere scoaterea instituției publice din sfera de influență a mediului politic dar și implicarea mai accentuată  într-un „alt proiect discutabil - TVR Chișinău”. „Acolo s-au făcut investiții modeste, iar rezultatele sunt pe măsură”, mai spune angajatul TVR.

 

SCRISOARE DESCHISĂ: S.O.S. TVR!

Domnule Prim Ministru, Dacian Cioloş

Vă scriu pentru că, în calitate de vechi angajat al Televiziunii Române, sunt extrem de îngrijorat de starea în care se află instituția noastră în acest moment.

zAsistăm, de câțiva ani, la o înrăutățire a situației economice din Televiziunea Publică, ce este determinată atât de managementul politic submediocru (dictat de interesul de partid), dar mai ales de subfinanțarea cronică, „controlată” de mediul politic în scop electoral.

Astfel, Televiziunea Națională, care este a tuturor românilor,  a ajuns în pragul colapsului, având audiențe din ce în ce mai mici, credibilitate în scădere, purtând, pe nedrept, și anatema unei instituții comuniste. Această percepție, a unei instituții a trecutului bolșevic, este chiar întreținută sistematic prin manipulări grosolane, orchestrate de oameni politici și patroni de presă, ce sunt interesați de dispariția Televiziunii Publice.

Politicienii, care- potrivit Legii 41- controlează activitatea TVR, nu au apărat niciodată și în niciun fel instituția din Calea Dorobanților, de atacurile venite din partea unor moguli de presă. Dimpotrivă, de fiecare dată când au avut ocazia, au lovit-o și ei fără milă. Să ne amintim, spre exemplu, că în 2012 domnul Victor Ponta promova un proiect de lege privind desființarea taxei tv, iar la sfârșitul anterioarei sesiuni parlamentare, un grup destul de numeros de deputați și senatori propuneau spre dezbatere publică modificarea Legii 41/1994 în vedera eliminării aceleiași taxe. Ambele gesturi dovedesc iresponsabilitate și imaturitate politică, care pot distruge o instituție vitală pentru o democrație.

Deși Televiziunea Română este de mulți ani în criză, din păcate, nu a fost făcută niciodată o analiză profundă a situației ei. Politicienii, care răspund de destinele TVR, nu au fost în măsură să ofere soluții pentru surmontarea crizelor, chiar dacă au manifestat bune intenții. Abordările lor, ce au avut la bază observații tangențiale, „din avion”, sunt doar cantitativiste. Ni se spune mereu că „sunteți prea mulți!”,fără a ni se preciza dacă suntem „mulți” în raport cu televiziunile de nișă, sau în comparație cu alte televiziuni naționale din țările civilizate, unde numărul de angajați e mult mai mare ca la TVR. Ni se spune mereu că suntem prea risipitori și că nu vrem să ne plătim datoriile față de Stat, dar nimeni nu vorbește de subfinanțarea cronică a instituției. Trebuie să vă reamintesc că în România se percepe cea mai mică taxă tv din Europa: 4 lei. Această cifră a rămas neschimbată din 2003, nefiind nici măcar corelată cu rata inflației.

Este la fel de adevărat că dezastrul financiar al Televiziunii publice poate fi explicat și prin managementul defectuos al politrucilor care s-au perindat la conducerea instituției, cei mai mulți dintre ei fiind interesați doar de slujirea partidului și de propria căpătuială.

Subfinanțarea a condus la scăderea calității programelor, la pierderi dramatice de audiență, la scăderea credibilității . Arieratele , către Stat și diverși furnizori, au fost rostogolite de la un an la altul, în acest moment atingând dimensiuni alarmante.

În aceste condiții,în mod stupid, unii au îndrăznit chiar să se întrebe  dacă România mai are nevoie de Televiziune Publică. Nu putem lua în discuție o astfel de ipoteză, pentru că adoptarea unei astfel de perspective e tot una cu a ne întreba dacă țara noastră mai vrea să fie o democrație, sau vrem să ieșim din Europa.

Dacă vrem să avem o Televiziune Națională, care să-și îndeplinescă cu succes misiunea publică, trebuie, mai întâi asigurată finanțarea ei.

Este în puterea dumneavoastră, domnule Prim Ministru, să scutiți TVR (cu acordul Comisiei Europene) de plata datoriilor către Stat, datorii ce nu s-au făcut nici din vina publicului, nici din vina salariaților, ci au fost acumulate de managementul politic. Și pentru că, în calitate de tehnocrat, nu aveți niciun fel de obligații electorale, puteți, tot prin Hotărâre de Guvern, să reajustați taxa tv, aducând-o la o cotă care să asigure buna funcționare a instituției.

În paralel cu măsurile de redresare financiară se impune o schimbare profundă de management. Astfel, la conducerea Televiziunii publice trebuie să ajungă oameni cu înalte competențe profesionale, cu viziune , oameni cultivați, cinstiți și de bună credință. Selectarea lor trebuie să se facă prin consultarea profesioniștilor cu experiență din instituție. Aceasta pentru că Televiziunea Națională nu e doar o unitate ce trebuie manageriată economic. Este chiar un fenomen mult mai complex, cu multe nuanțe, ce scapă, de cele mai multe ori, observațiilor din afară. Ea nu este o „întrerindere” obișnuită. Ba mai mult, Televiziunea Națională, prin misiunea sa publică care o face să se detașeze de mediul concurențial al televiziunilor comerciale, trebuie sa fie un instrument de construcție socială și națională cu o strategie „cu bătaie lungă” și riguros întocmită. Dacă ignorăm aceste adevăruri axiomatice, riscăm să repetăm anumite greșeli de nuanță proletcultistă. Am în vedere ultima concediere colectiva din 2012, când a fost decimat un corp de profesioniști ,doar în numele observației superficiale, din mediul politic, că „sunteți prea mulți!” și fără nicio analiză profesionistă.

Se impune, de asemeni, să se elaboreze de urgență o nouă lege de organizare a SRTV, prin consultarea directă a profesioniștilor din instituție. Această nouă lege trebuie să scoată Televiziunea Română din sfera de influiență a mediului politic.

Precizez că aceste observații și propuneri au fost înaintate și către Președenție în anul trecut. Mizam atunci pe implicarea, în calitate de mediator, a domnului președinte Klaus Iohannis în această spinoasă problemă și a cărei rezolvare a fost atât de mult tergiversată. Din păcate, cererile formulate de mine s-au lovit de zidul birocratic al consilierilor domnului Președinte și au devenit, cum spun jurnaliștii, un subiect îngropat.

TVR, prin calitatea sa de instrument de construcție socială și națională, ar trebui să fie parte integrantă a oricărui proiect de țară, deoarece, prin mijolacele sale specifice, poate articula și potența energiile creatoare ale progresului. Nu este necesar să fii specialist în televiziune sau comunicare pentru a observa că Televiziunea publică ar putea fi folosită pentru realizarea unor obiective naționale. Spre exemplu, TVR Internațional, care încearcă, într-o manieră destul de modestă acum, neavând o strategie editorială bine definită, să fie o „ oglindă” a românimii de peste granițe, ar putea deveni parte integrantă dintr-un proiect amplu, de promovare a României în lume prin antrenarea vârfurilor diasporei în această direcție, prin atragerea tuturor românilor din lume în „spațiul” idealurilor națuinii noastre. Acest lucru ar pute fi realizat pritr-o cooperare strânsă între TVR , MAE și ICR . Un alt proiect discutabil este TVR Chișinău. Acolo s-au făcut investiții modeste, iar rezultatele sunt pe măsură. Intenția, de a adăuga o voce românească într-un spațiu dominat de media rusofonă, a fost una bună. Cu mijloace financiare puține, stația noastră din capitala Republicii Moldova, nu poate însă face o ofertă atractivă celor încă nehotărâți să intre în „patria limbii române”. Eu chiar cred că TVR Chișinău este o prezență ofensatoare pentru o populație bine manipulată de media moscovită.

„Exportul”, în Republica Moldova a marilor noastre valori naționale comune ar trebui sa se realizeze printr-o politică editorială coerentă care să asigure prezența permanentă în studiourile din București a oamenilor de seamă din Basarabia, prin dialog permanent cu oamenii de peste Prut, prin promovarea sistematică a culturii române în cadrul unor programe specifice.

Aceste demersuri, atât cele care privesc diaspora noastră occidentală cât și românii de peste Prut, pot fi materializate doar printr-o susținere financiară consistentă și un management făcut cu bună-credință și profesionalism. Altfel toate întreprinderile, reportericești, culturale, vor rămâne ca până acum, simple gesturi „de operetă”.

Domnule Prim Ministru, implicarea dumneavoastră în rezolvarea problemei Televiziunii publice este de maximă urgență. Atacurile lașe la adresa TVR, o instituție lipsită de apărare în acest moment, cresc de la o zi la alta, detractorii ei urmărind destabilizarea. Acțiunea este controlată pas cu pas de unele televiziuni comerciale, care manipulează publicul, spre a-l transforma în contestatar al Televiziunii Naționale.

Cu aleasă considerație,                                                      Bucureşti, 9 februarie 2016

Ion Moraru, realizator de emisiuni TVR