Nu dintotdeauna zilele lunii octombrie au fost 31 la număr, la fel cum e în zilele noastre. Există un an în care, această lună a avut doar 21 de zile, celelalte zece dispărând subit, peste noapte. Nu s-a născut atunci nicio persoană.

Este vorba despre octombrie 1582, anul în care Papa Grigore al XIII-lea a introdus un nou sistem de măsurare a timpului, pe care astăzi îl cunoaștem drept calendarul gregorian și care este cel mai răspândit în zilele noastre. Înainte lui era calendarul iulian, dar care a fost înlocuit pentru că felul în care contoriza anii nu mai reflecta rotaţia pământului în jurul Soarelui.

În 1582 luna octombrie a avut cu zece zile mai puțin

Prin urmare, pe 4 octombrie 1582, cetățenii din Italia, Franța, Spania și Portugalia au adormit pentru a se trezi zece zile mai târziu, pe 15 octombrie și asta din cauza unei simple proceduri administrative, ce a schimbat calendarul.

Calendarul iulian, deși era considerat a fi destul de precis, prezenta o eroare, inițial trecută cu vederea. El stabilea lungimea anului la 365 de zile și 6 ore, când, în realitate, aceasta este de 365 de zile, 5 ore, 48 de minute și 45 de secunde.

Diferența aparent nesemnificativă a acumulat în cei 1.600 de ani în care calendarul iulian a fost în vigoare un decalaj de aproape 10 zile, care au fost sărite în octombrie 1582.

Cu toate că se cunoștea încă din secolul IV faptul că sistemul iulian prezenta o eroare infimă, a început să fie văzută ca o problemă numai atunci când eroarea acumulată a afectat data Paștelui, a cărui celebrare fusese stabilită pentru duminica de după prima lună plină a primăverii.

Noul calendar a fost aprobat încă din 1580, urmând să fie amânat până în octombrie 1582. La implementarea corecturilor necesare, bazate pe studiile astronomice disponibile, au participat atunci cercetători precum Christofor Clavius, un astronom cu care a lucrat însuși Galileo Galilei, sau Luigi Lilio, autorul unei propuneri de calendar care a fost luată ca model.

Cele mai mari probleme care au apărut în urma modificărilor

Inițial, calendarul a fost adoptat doar în Italia, Franța, Spania și Portugalia și până și în zilele noastre în țările care nu sunt de tradiție creștină se menține un sistem dual, în care calendarul gregorian este folosit în paralel cu un calendar local.

Cea mai mare problemă apărută după modificările calendarului au fost legate de documentele oficiale. S-a decis atunci ca toate datele anterioare reformei să fie păstrate conform calendarului în vigoare la acel moment, potrivit incredibilia.ro.

De asemenea, România a fost printre ultimele ţări care au trecut la calendarul gregorian. Țara noastră a adoptat noile modificări pe 1 aprilie 1919, iar ultima țară care introdus noul sistem de calculare a anilor a fost Turcia, în 1 ianuarie 1927.

Majoritatea statelor europene au adoptat calendarul gregorian încă în secolul al XVI-lea sau al XVII-lea. Spre exemplu, Suedia și-a folosit propriu calendar timp de 40 de ani și l-a adoptat pe cel gregorian abia în 1753, când ziua de 17 februarie a devenit 1 martie, ceea ce înseamnă că în acel an, luna februarie a avut 30 de zile, potrivit rfi.ro.