Angela Gheorghiu, în duet cu Vlad Miriţă | VIDEO

Angela Gheorghiu, în duet cu Vlad Miriţă | VIDEO

După colaborarea din 2005 cu Ştefan Bănică Jr., soprana română pregăteşte un album împreună cu reprezentantul României la Eurovision 2008.

După ce a colaborat cu Ştefan Bănică pentru piesa „Numele tău“, promovată cu un videoclip în anul 2005, soprana Angela Gheorghiu doreşte un duet cu reprezentantul României la Eurovision 2008, tenorul Vlad Miriţă. Dacă, în 2005, Angela invoca „precedentul“ Montserrat Caballe - Freddie Mercury, două voci care aparent nu se puteau armoniza, dar care au „produs“ împreună un hit ce a făcut înconjurul lumii, melodia „Barcelona“, de data aceasta lucrurile par mai simple.

Vlad Miriţă este un tenor cu care Angela Gheorghiu s-ar putea armoniza cu uşurinţă. În plus, Miriţă lucrează deja pentru o piesă în duet cu celebra soprană Sarah Brightman, „I’ll Be With You“, care va fi inclusă pe viitorul album al artistei (o ediţie specială, disponibilă în ţările din estul Europei), preconizat să apară la sfârşitul lunii. Angela Gheorghiu se află în prezent la Roma, unde înregistrează un album care va marca împlinirea a 150 de ani de la naşterea compozitorului italian Giacomo Puccini. EVZ: La împlinirea a 150 de ani de la naşterea lui Puccini urmează să lansaţi, în colaborare cu casa de discuri EMI, un album aniversar. Ne puteţi vorbi despre acest proiect? Angela Gheorghiu: Este o întâmplare faptul că, în această perioadă, Puccini are un loc aşa de important în viaţa mea... Coincidenţa face ca zilele acestea să fiu chiar în timpul înregistrării acestui album, „Opera integrală - Madame Butterfly“, de Puccini. Mă aflu de câteva zile la Roma, unde lucrez pentru acest nou album, care va fi lansat cât de curând în întreaga lume. Consider că Puccini este unul dintre cei mai complecşi şi mai populari compozitori ai lumii. Subiectele alese de el sunt întotdeauna accesibile, gândite pentru marele public, dar operele sale sunt sofisticate, asemeni compoziţiilor lui Wagner. Dacă Puccini ar fi trăit astăzi, sunt sigură că m-aş fi îndrăgostit de el. La gala anuală Metropolitan Opera, de anul acesta, aţi fost aplaudată de peste 150.000 de spectatori. Sunteţi, fără îndoială, artistul român de operă care a cântat în faţa celei mai largi audienţe. Care este următorul proiect de amploare? Concertul Metropolitan Opera de la New York, care s-a desfăşurat anul acesta în premieră în Prospect Park din Brooklyn, o schimbare făcută pentru că acest parc putea găzdui un public mai numeros. Am cântat alături de Roberto. A fost, evident, unul dintre cele mai importante concerte pe care le-am susţinut vreodată. Am fost acompaniaţi de corul şi de orchestra Metropolitan Opera din New York, dirijate de Ion Marin, iar publicul a cerut nu mai puţin de cinci bisuri. În orice caz, a fost pentru prima oară când în America s-a organizat un concert clasic de asemenea amploare.

Pentru mine, însă, nu a fost tocmai o premieră. În Europa am avut deja o serie de concerte-gigant în pieţe publice din Londra şi Amsterdam, pentru Regina Elisabeta şi pentru Regina Beatrix. La Londra am avut mai multe astfel de spectacole, printre care şi „Last Night Of The Proms“, pentru un public la fel de numeros. Este o mare onoare pentru mine, dar, în acelaş i timp, este şi o mare răspundere, pentru că emoţiile, în acest caz, sunt mult mai greu de stăpânit. La Gala Louis Vuitton de la Bucureşti aţi cântat în duet cu Vlad Miriţă. Aveţi în plan şi alte proiecte în colaborare cu el? Este, totuşi, o poveste frumoasă faptul că sunt prietenă cu un compozitor român, Andrei Tudor, a cărui compoziţie am cântat-o deja într-un concert splendid la Bruxelles. Pentru că suntem apropiaţi, am dorit să-i fiu aproape la concursul Eurovision, pentru care am ţinut neapărat să-i urez succes. I-am trimis un SMS şi imediat mi-a venit răspunsul - un SMS de la un număr străin. Era Vlad Miriţă, care îmi răspundea chiar în seara concursului. Eu eram la Bucureşti, unde pregăteam un spectacol-surpriză împreună cu firma Louis Vuitton. Pentru că mă impresionase oricum vocea lui Vlad, i-am propus să cânte cu mine la Gala Louis Vuitton şi a acceptat. Se pare că nu am greşit, duetul nostru a fost un adevărat triumf pentru un public extrem de select. Aşa mi-a venit ideea de a face un disc împreună, i-am propus asta şi a fost de acord. Iată, acestea sunt planurile! Urmează să lansaţi un album crossover, cu muzică românească, pentru care veţi colabora cu mai multi artişti români. În ce stadiu se află acest proiect? Se spune că veţi lucra cu Damian Drăghici şi cu orchestra lui de lăutari... Toate aceste proiecte sunt în desfăş urare, chiar dacă acum este vacanţă.... PROIECTE În „Faust“, alături de Roberto Alagna Urmează proiectul „Faust“, la Viena. Aţi rezolvat micile divergenţe cu Ioan Holender? Cine nu are divergenţe grave cu Holender?! Eu mă duc la opera din Viena pentru o nouă producţie, „Faust“ de Gounod, pentru care voi lucra împreună cu soţul meu, Roberto Alagna, şi nu cu Holender. Nu este prima oară când Holender utiliează numele meu pentru a-şi face reclama de care are nevoie. Oricum, mandatul lui se termină în 2009 şi pentru următoarele stagiuni stau deja de vorbă cu noul director, francezul Dominique Meyer, actualul director general al teatrului liric Champs Élysées, din Paris.

Este cunoscută relaţia dumneavoastră specială cu regizorul Franco Zeffirelli. Aţi participat recent la o gală organizată la New York în onoarea sa, unde aţi fost invitatul special, alături de actorul Jeremy Irons... Franco este prietenul meu de suflet. Relaţia noastră este una foarte specială. Am fost mereu foarte atenţi unul cu celălalt, întotdeauna cu mici surprize şi cadouri. În plus, am petrecut la vila sa de la Roma momente splendide. Întotdeauna răspund „da“ atunci când cineva mă cheamă în numele său. M-am simţit foarte onorată la acea gală, unde ne-am adunat pentru a aduce un omagiu lungii sale cariere. La New York au fost prezenţi actori şi designeri, printre care şi Jeremy Irons sau Oscar de la Renta... i-am adus, fiecare în felul său, câte un dar lui Zeffirelli. Eu am cântat două cântece româneşti şi o arie de operă pe care o adoră, „O mio babbino caro“ (Puccini). Din punctul meu de vedere, Franco este pentru regizori o şcoală care nu trebuie ratată. Acum mă aflu la Roma, pentru înregistrările pentru album şi abia aştept să ne revedem....

Ne puteți urmări și pe Google News