"California Dreamin' (nesfarsit)" spune o poveste despre toate orgoliile, spaimele, sperantele noastre, despre tot ceea ce credeau romanii despre ei insisi, despre ei si americani, in '44 si '99, despre tot ceea ce unii mai cred si azi.
E ca o plansa de anatomie pe care poti vedea limpede intregul imaginar colectiv romanesc, e ca o oglinda la care te uiti curios ca un copil. astia suntem chiar noi? „California” are miezul in realitate.
Chiar s-a intamplat ca un sef de gara zelos sa nu permita unui tren (care transporta echipament militar strategic pentru o interventie NATO in Kosovo) sa mai plece, o vreme, din „gara lui”.
Nemescu gaseste resorturile acestui comportament printre ruinele unei istorii care doare. Desi „se sunase de la Bucuresti”, functionarul (altfel, un escroc aproape total) ramane neclintit pe pozitia sa „legalista”, chinuit de amintirile copilariei in care ii asteptase in zadar pe americani.
Americanii care ne-au tradat si ne-au lasat pe mainile rusilor. Americanii „din cauza carora” isi pierduse parintii. Americanii aia din versurile lui „Hotel Cismigiu”, varianta noastra cantata de Vama Veche, pe vremea cand era pustiu si intuneric si ne era frica de muream. Va recomand sa vedeti filmul asta la cinematograf. Sa iesiti apoi pe strazi si sa va bucurati ca traiti intre atatea contraste, intr-un paradis al deznadejdii (pustoaicele fac sex cu americanii, din disperare, doar ca sa le ia cu ei, „sa plece, dracului, cat mai departe”). Intr-o lume care poate naste asemenea capodopere.
Cititi si www.evz.ro/coltulrosu
Recomandările noastre
